Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 48
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr. 1458 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă D și pentru intimata pârâtă C și avocat, pentru intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă D și pentru intimata pârâtă C, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Arată că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare. A precizat că actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Referitor la paguba iminentă arată că aceasta nu a fost dovedită.
Avocat, pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată. Arată că prejudiciul material este cert, întrucât s-a început executarea silită pentru toate bunurile debitorului persoană fizică, inclusiv pentru locuința acestuia. Depune concluzii scrise.
CURT EA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1458 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s- admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 4494/2009, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4494/30.07.2009 emisă de D-Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2, până la pronunțarea instanței de fond și a fost respinsă cererea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală nr. 4494/2009, emis de
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ fiscal, pe lângă condiția contestării acestuia în condițiile art. 7, trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauza de față, instanța a apreciat că ambele condiții prevăzute de dispozițiile legale citate anterior sunt îndeplinite.
Astfel, în ce privește paguba iminentă, instanța a apreciat că prin executarea actului administrativ fiscal emis de DGFP D în raport cu cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi puse în executare - 414.4999 lei, reclamantul, persoană fizică, este expus unui prejudiciu material previzibil fiind practic în imposibilitate de a recupera bunurile vândute silit pentru recuperarea creanței, în cazul unei eventuale întoarceri a executării dispusă în urma soluționării fondului cauzei, și aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de bunuri imobile.
De asemenea, cât privește cazul bine justificat, instanța a apreciat că prin calificarea formală a tranzacțiilor imobiliare efectuate de reclamant ca reprezentând activitate economică în sensul art. 127 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, exclusiv prin raportare la numărul și natura acestor tranzacții, fără indicarea unor criterii concrete și pertinente avute în vedere pentru determinarea caracterului de continuitate al acestei activități și a veniturilor obținute în acest mod, fără a-i da posibilitatea să-și prezinte argumentele și fără analiza acestora cel puțin în faza contestației administrative, se crează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate ce caracterizează actele administrative, împrejurare ce justifică suspendarea executării până la lămurirea tuturor aspectelor cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai arătat că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare la cerere de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de dispozițiilor art.3041Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În cauză s-a verificat de către prima instanță îndeplinirea cerințelor cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.
În analizarea condiției pagubei iminente, instanța de fond, în mod corect a avut în vedere pe de o parte, cuantumul semnificativ al sumei ce se poate executa, iar pe de altă parte iminența executării.
Este nefondat motivul de recurs privind nedovedirea condiției pagubei iminente prin înscrisuri, având în vedere că au fost depuse dovezi privind începerea executării silite, respectiv, somație și proces verbal de sechestru(filele nr.13 și 41 din dosarul de fond).
Referitor la condiția cazului bine justificat, se constată că din motivarea sumara a actului de control se deduce o prezumție de nelegalitate a acestuia.
Sub acest aspect instanța de fond, în mod legal a reținut că prin calificarea formală a tranzacțiilor imobiliare efectuate de reclamant fără indicarea unor criterii determinate și pertinente avute în vedere pentru stabilirea caracterului de continuitate al acestei activități și a veniturilor realizate în acest mod, și fără a-i oferi totodată posibilitatea contestatorului să-și prezinte argumentele în faza contestației administrative se creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate.
În acest sens este și R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștrii prin care se instituie regula protejării persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate a lui.
Așa fiind, raportat la aceste împrejurări s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea actului.
Pentru motivele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr. 1458 din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/ 15 Ianuarie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
