Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 498
Ședința publică de la 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 1701/18.12.2008, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns la prima și la a doua strigare, reclamantul, personal și asistat de avocat -, lipsind pârâtul Ministerul Sănătății.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La prima strigare a cauzei, reclamantul, prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu și un set de înscrisuri, Menționează că înscrisurile sunt cunoscute de pârât nefiind necesară comunicarea acestora.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea pricinii, la a doua strigare, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat solicită admiterea cererii și suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr-. Referindu-se la condiția cazului bine justificat arată că în speță există indice temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită: eliberarea din funcție nu are la bază niciun fundament legal, are un caracter discreționar, măsura fiind dispusă în ultima zi de mandat a ministrului fără a se efectua o evaluare a activității sale. Referindu-se la condiția pagubei iminente arată că prin punerea în executare a ordinului contestat i se creează atât un prejudiciu material constând în pierderea venitului aferent funcției de manager, cât și într-un prejudiciu moral constând în atingerea gravă și ireversibilă a imaginii sale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare s-a depus la dosar întâmpinarea Ministerului Sănătății, transmisă prin fax.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 02.02.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând instanței, în temeiul disp. art.15 din Legea 554/2004, suspendarea ordinului nr.1701/18.12.2008 al Ministerului Sănătății Publice.
În motivarea cererii reclamantul arată că în cauză sunt îndeplinite cerințele privind existența cazului bine justificat și al iminentei pagube.
Mai arată reclamantul că, împotriva actului administrativ vătămător a formulat plângere prealabilă, în temeiul art.7 aln.1 din Legea 554/2004 și întrucât nu a primit un răspuns din partea autorității publice pârâte, la data de 28.01.2009 s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea Ordinului nr.1701/18.12.2008, obiect al dosarului nr- aflat pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Eliberarea din funcție a reclamantului nu are nici un fundament legal, asupra activității acestuia, neavând loc nicio evaluare, care să indice o eventuală disfuncționalitate.
Totodată, actul administrativ atacat nu este motivat, aceasta constituind o cerință de validitate a acestuia.
Demiterea intempestivă și arbitrară a reclamantului ce nu are legătură cu activitatea desfășurată este de natură a-i crea acestuia, atât un prejudiciu material, cât și unul moral, perturbând totodată și activitatea în cadrul Spitalului, al cărui manager este.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.02.1009 (fila 67), pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât reclamantul a fost manager interimar, fiind numit pe o perioadă de 6 luni, ceea ce în cazul admiterii cererii ar conduce la situația menținerii reclamantului în funcție peste perioada de 6 luni, prevăzută de art.200 alin.5 din Legea 95/2006.
Cu privire la fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.1701/18.12.2008 Ministerul Sănătății Publice, începând cu data de 19.12.2008 a dispus eliberarea reclamantului din funcția de manager interimar al Spitalului Clinic ""
Reclamantul deținea funcția din care a fost eliberat din data de 17.09.2008, fiind numit prin Ordinul Ministerul Sănătății Publice nr.1358.
Este adevărat că potrivit disp. art.200 alin.5 din Legea nr.95/2006 președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al Ministrului Sănătății Publice, însă la data eliberării din funcție termenul de 6 luni nu expirase. Împrejurarea că într-o eventuală admitere a acțiunii reclamantul ar putea fi repus în funcție chiar dacă termenul de 6 luni s-a împlinit, nu prezintă relevanță în cauză, față de faptul că, în speță, reclamantul a desfășurat o activitate de numai 3 luni de la numirea sa, fiind ulterior demis.
În aceste condiții, excepția inadmisibilității cererii, raportată la împlinirea termenului de 6 luni reglementat de disp. art.200 alin.5 din Legea 95/2006 nu poate fi primită în cauză, Curtea urmând aor espinge ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de suspendare, Curtea o apreciază ca întemeiată.
Suspendarea actului administrativ reglementată prin art.14, 15 din legea nr.554/2004 este una judecătorească, la cerere, facultativă, admisibilă după sesizarea instanței de contencios administrativ și care durează până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Din analiza textelor mai sus citate rezultă necesitatea existenței a două cerințe de fond pentru admiterea cererii de suspendare a executării: a) existența unei pagube iminente, care se încearcă a fi prevenită și b) existența unui caz bine justificat. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc.
Existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate e care se bucură un act administrativ, care este emis pe baza legii și pentru executarea acestuia.
Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării trebuie să "pipăie" fondul, evitând a se pronunța asupra acestuia, pentru a constata dacă într-adevăr cererea vizează un act administrativ care să fie vădit nelegal, executarea lui practică fiind, deci de natură se creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamantului.
In cererea de suspendare a executării actului administrativ reclamantul a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor administrative atacate, acestea reprezentând, alături de interesul sau legitim, un caz bine justificat.
Curtea considera ca această modalitate de abordare a întrunirii condiției mai sus indicate este corectă, avându-se in vedere si nr. R(89)8 din 15 septembrie 1989 Consiliului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei.
Acest act juridic emis la nivel european a considerat ca este de dorit să se asigure persoanelor o protecția jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative.
a apreciat ce autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor și astfel executarea imediate și integrală a actelor administrative contestate cauzează persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Instanța de judecată, chemată să decidă măsuri de protecție provizorii trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat.
Analizând actul administrativ vătămător, respectiv ordinul nr.1701/ 18.12.2008 al Ministerul Sănătății Publice (fila 14) se constată că acesta nu cuprinde motivarea deciziei autorității, în preambulul acestuia făcându-se trimitere generic la Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanitar și HG 862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerul Sănătății Publice, fără a indica motivele imputabile ce au dus la eliberarea din funcție a reclamantului, motivarea constituind o condiție de validitate a actului administrativ.
Mai mult decât atât, toate documentele depuse la dosar: raportul de control desfășurat în perioada 08.- 09.01.2009 înregistrat sub nr.24/DC 24/21.01.2009 (fila 9) și memoriul înaintat de șefii de secție ai Spitalului Clinic "" sunt favorabile reclamantului, subliniind activitatea corespunzătoare desfășurată de către acesta în calitate de manager interimar.
Totodată, instanța analizând existența cazului bine justificat pentru admiterea cererii va trebui să facă și aplicarea principiului proporționalității prin cântărirea intereselor părților, raportat la fiecare rezultat posibil. Va fi luat astfel în considerare și interesul menținerii desfășurării normale a activității în cadrul Spitalului prin asigurarea continuității conducerii.
Eliberarea din funcție a reclamantului, fără o motivare a atitudinii sale culpabile și înainte de împlinirea termenului pentru care a fost numit, îi produce în mod evident un prejudiciu acestuia, avându-se în vedere efectele deciziei de eliberare din funcție: lipsirea acestuia de plata drepturilor salariale, afectarea imaginii și prestigiului profesional, etc.
În consecință, constatându-se îndeplinirea în cauză a condițiilor cumulative ale art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va admite cererea și va suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva actului vătămător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
Admite cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 1701/18.12.2008, formulată de reclamantul,domiciliat în B,Str.- - nr.27-31,.2,sector 1,în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B--3, sector 1.
Suspendă executarea Ordinului nr.1701/2008 al Ministerului Sănătății Publice până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./4 ex.
31.03.2009
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
