Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 5031/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5031
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - DU- SRL, împotriva sentinței nr.1345 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă - DU- SRL și consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă depune la dosar copii de pe Borderou de prezentare a trimiterilor TP în data de 19.05.2009 și Borderou pentru obiectele de corespondență cu indicația "" prezentate în scris.
La interpelarea instanței, consilier juridic pentru recurenta reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat și pune concluzii de admiterea recursului formulat, potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii precizate. Susține că nu s-a observat de prima instanță că precizarea a fost făcută în termen.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1345 din 23 septembrie 2009, Tribunalul Dolja respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.447/30.07.2009, emisă de DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere înregistrată sub nr. 447 din 30 iulie 2009, de către organul fiscal - DGFP D au fost stabilite obligații suplimentare de plată având ca obiect taxa pe valoare adăugată datorată pentru perioada 01.01.2006-31.05.2009, în cuantum de 130.787 lei și majorări de întârziere în cuantum de 42.633 lei, datorate pentru perioada 01.01.2006-25.07.2009, constatându-se deducerea nejustificată a sumelor ce fac obiectul unor facturi fiscale.
A fost constatată obligația de plată suplimentară a sumei de 178 lei reprezentând impozit pe profit, datorat pentru perioada 01.01.2006-31.12.2008, precum și a majorărilor de întârziere în cuantum de 57 lei datorate pentru perioada 01.01.2006-25.07.2009.
Ca efect al stabilirii obligațiilor suplimentare de plată a fost emisă, sub nr. 36 din 27.07.2009, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, până la concurența sumei de 155.000 lei, reprezentând debit TVA și accesorii.
La data de 1 septembrie 2009 societatea reclamantă a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 44035, solicitând revocarea, în parte, a raportului de inspecție fiscală cu nr. 4491 din 30 iulie 2009 întocmit de către ANAF - DGFP D.
Ulterior precizării obiectului cererii de chemare în judecată, ca fiind o cerere de suspendare a efectelor executorii ale deciziei de impunere nr. 447/2009, reclamanta a formulat, în data de 18 septembrie 2009, o precizare a plângerii administrative, solicitând anularea în parte a acestui act administrativ.
Potrivit art. 215 din OG 92/2003 rep. contribuabilul poate cere suspendarea executării actului administrativ contestat, sub rezerva depunerii unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
S-a apreciat că în speță, aceste condiții prealabile de exercițiu sunt respectate.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, condițiile de fond și formă, privind cererea de suspendare a actului administrativ fiscal privesc existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente, precum și formularea cererii de suspendare după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice emitente, sau a organului ierarhic superior.
Reclamanta arată că îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat rezultă din împrejurările de fapt existente la data efectuării controlului fiscal ( facturi înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, dar care nu au fost luate în considerare de funcționarii publici însărcinați cu controlul fiscal, neluarea în considerare a faptului generator de deductibilitate TVA privind achiziționarea unei piscine, interpretarea abuzivă a reglementărilor privind deductibilitatea TVA, precum și constatarea unor diferențe de stocuri fără ca aceste constatări să aibă la bază un proces verbal de inventariere ).
S-a apreciat că ipotezele de obiect, privind această condiție de fond, impun o analiză a aparenței argumentelor juridice invocate prin cererea de chemare în judecată și nu a temeiniciei acestora.
În acest sens, prin nr.. (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei se menționează că autoritatea jurisdicțională competentă să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor prezentate și examinând argumentele aparent valabile referitor la legalitatea actului administrativ.
Această ipoteză de reglementare este adoptată și de către legiuitorul român, în forma aflată în prezent în vigoare a legii contenciosului administrativ, art. 2 lit. t) definește cazul bine justificat ca incluzând toate împrejurările în fapt și în drept de natură să nască îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ.
A reținut tribunalul că împrejurările în fapt și în drept invocate de către reclamantă sunt de natură să creeze aparența de nelegalitate a deciziei de impunere, astfel încât instanța urmează să rețină această cerință ca fiind îndeplinită.
A fost reținută, de asemenea, ca fiind îndeplinită necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în condițiile în care executarea "ex oficio" a deciziei de impunere a fost inițiată prin emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii având ca obiect indisponibilizarea a trei conturi bancare aflate în detenția societății reclamante, precum și aplicarea sechestrului legal asupra unor bunuri imobile aflate în patrimoniul acesteia.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prealabile de exercițiu a cererii de suspendare, respectiv introducerea prealabilă a plângerii administrative în temeiul art. 7, instanța a constatat că aceasta nu este îndeplinită în speță.
În acest sens, s-a constatat că reclamanta a formulat recursul prealabil, în data de 1 septembrie 2009, solicitând autorității emitente să revoce în parte raportul de inspecție fiscală nr. 4491/2009; ori, potrivit art. 215 din OG 92/2003 acest act administrativ fiscal nu produce efecte juridice directe față de contribuabil ( în ceea ce privește determinarea obligației de plată ), constituind numai fundamentul deciziei de impunere.
Față de acest act administrativ fiscal, reclamanta a înțeles să completeze obiectul recursului prealabil, cu o nouă cerere având ca obiect anularea în parte a deciziei, în data de 18 septembrie 2009, ulterior depunerii cererii de suspendare.
Reclamanta a susținut îndeplinirea condiției prealabile de exercițiu, invocând calificarea juridică de plângere prealabilă a cererii depuse la organul fiscal în data de 1 septembrie 2009.
S-a apreciat că această susținere nu poate fi primită, în interpretarea disp. art. 7, în condițiile în care dispoziția legală instituie obligația solicitării adresate autorității emitente sau celei ierarhic superioare, privind revocarea în tot sau în parte, a actului administrativ.
Această obligație prezintă ca rațiune. (2001) 9 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, asupra modalităților alternative de reglementare a unor categorii de litigii, reprezentând o valență a bunei administrări.
Împotriva acestei sentin e a declarat recurs reclamanta - Du-ric SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă a arătat că în mod gre ș it instan ț a de fond a re ț inut inadmisibilitatea ac țiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
A arătat recurenta că a formulat contesta ț ie împotriva actelor administrative emise de DGFP D, contesta ț ie înregistrată la această institu ție sub nr.44035/01.09.2009 și în care a arătat expres faptul că și rezervă dreptul de a preciza ulterior cererea sa.
Prin contesta ție a fost formulată critica cu privire la legalitatea măsurilor dispuse referitoare la TVA.
Ulterior, recurenta a formulat cerere precizatoare a contesta ț iei ini ț iale, la data de 18.09.2009, arătând că în țelege să conteste ș i decizia de impunere privind obliga țiile fiscale suplimentare, solicitând și anularea acestui act administrativ.
Deci, solu ț ia instan ț ei de fond de a respinge ca inadmisibilă ac țiunea este vădit nelegală.
Pe fondul cauzei recurenta reclamantă a arătat că întrune ș te cele două condi ții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.
Astfel, cazul bine justificat se deduce din faptul că atât raportul de inspec ție fiscală, cât ș i decizia de impunere au la bază fie interpretări jruidice gre șite, fie aprecieri eronate ale stării de fapt, prin neluarea în considerare a unor documente contabile depuse în timpul controlului fiscal.
De asemenea, condi ț ia pagubei iminente rezultă din faptul că în condi ț iile crizei financiare actuale, orice întârziere la plată poate duce la blocarea, atât a activită ț ii societă ții recurente, cât și a partenerilor săi de afaceri.
În acest sens, recurenta a arătat că a făcut dovada faptului că are în derulare contracte, inclusiv de leasing, are de achitat furnizori, fiind demarată procedura executării silite și instituite măsuri asiguratorii.
În sus ținerea motivelor de recurs a fost invocată ș i nr.R/89/8/13.03.1989 a Comitetului de Mini ștri din cadrul Consiliului Europei.
Au fost depuse următoarele înscrisuri: precizare a contesta ț iei formulate împotriva raportului de inspec ție fiscală, înregistrată sub nr.47830/18.09.2009, borderou de prezentare a trimiterilor TP din data de 18.08.2009, borderou recomandate.
Analizând sentin ța recurată, prin prisma motivelor invocate ș i a dispozi ț iilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea re ține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În cauză, recurenta reclamantă - Du-ric SRL a solicitat suspendarea executării deciziei nr.36/27.07.2009, invocând dispozi țiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Coroborând dispozi ț iile art.14 cu cele ale art.7 din Legea nr.554/2004, se re ț ine că în mod corect instan ț a de fond a constatat că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă anterior sesizării instan ței.
Astfel, prin contesta ț ia înregistrată la DGFP sub nr.44035/01.09.2009, recurenta reclamantă a solicitat anularea raportului de inspec ție fiscală nr.4491/30.07.2009.
Recurenta reclamantă a formulat precizare a contesta ț iei ini țiale, la data de 18.09.2009, solicitând organului emitent anularea deciziei de impunere nr.36/2009.
Ca atare, reclamanta s-a adresat DGFP D la data de 18.09.2009, deci ulterior datei la care s-a adresat instan ț ei de jduecată la 03.09.2009, nefiind îndeplinită procedura prealabilă conform dispozi ț iilor art.7 din Legea nr.554/2004, solu ț ia instan ței de fond fiind temeinică și legală.
Întrucât îndeplinirea procedurii prealabile este o condi ț ie de admisibilitate a ac țiunii în contencios administrativ, în conformitate cu art.137 Cod pr.civilă, solu ț ionarea excep ț iei de fa ță face de prisos cercetarea motivelor de fond invocate de recurent.
Fa ță de cele arătate anterior, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - DU- SRL, împotriva sentinței nr.1345 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat - - - | JUDECĂTOR 3: Costinel - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/16.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Robert Emanoil Condurat, Costinel
