Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 504/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINTA Nr. 504/2009

Ședința publică de la 27 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu

GREFIER: - -

Pe rol acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1660/25.08.2009.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului.

Procedura de citare este legal îndeplinită

Cererea de suspendare este legal timbrată.

S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Sănătății. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantului.

Reprezentantul reclamatului depune în probațiune un set de înscrisuri, reprezentând răspunsul pârâtului la plângerea prealabilă a reclamatului și Ordinul nr. 1176/29.09.2009 emis de Ministerul Sănătății. Precizează că își întemeiază cererea pe disp. art. 14 din Legea nr. 544/2004, a formulat și a primit răspunsul la plângerea prealabilă, iar în termen de 60 de zile va formula și acțiune în anulare.

Curtea acordă cuvântul pentru concluzii asupra cererii de suspendare.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii de suspendare până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității ordinului emis. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii, respectiv existența unei aparențe de nelegalitate a actului, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Reiterează în susținerea poziției, motivele enunțate în cuprinsul cererii de suspendare. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA,

Prin cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII s-a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1660/25 august 2009, până la pronunțarea instanței de fond.

În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantul arată că prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.1660 din 25 august 2009 fost revocat din funcția de manager general al Spitalului Județean de Urgență Z, județul S, începând cu data de 25 august 2009, dispunându-se încetarea contractului de management nr. 449/17 noiembrie 2008 pe care acesta l-a încheiat cu Ministerul Sănătății Publice.

Pentru revocarea acestuia din funcția de manager s-au invocat prevederile art. VIII, lit m din contractul de management, respectiv faptul că nu ar fi respectat măsurile impuse de ministrul sănătății în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice.

Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 641 din 21 mai 2009 s-a dispus de către ministrul de resort modificarea anexei la Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 581/2008 prin care a fost aprobată structura organizatorică a Spitalului de Urgență Județean Z, Centrul de hemodializă cu 12 aparate fiind înlocuit cu Stația de hemodializă cu 2 aparate.

Motivul acestei înlocuiri a fost acela că vechiul Centru de dializă devenise necorespunzător, din punct de vedere al amplasării și al dotării învechite.

Direcția de Sănătate Publică Saa utorizat deschiderea unui nou centru de dializă de către SC VEST SRL A, care urma să preia pacienții dializați în cadrul spitalului, astfel încât Centrul de dializă S să se poată transforma în Stație de Urgență a Spitalului, iar pacienții cronici, care necesită dializă permanent să fie tratați în noul centru al SC VEST SRL

Ulterior însă nu toți pacienții cronici dializați în cadrul spitalului județean au fost preluați de acest nou centru, ca atare a fost nevoit să mențină centrul de hemodializă din spital pentru a putea fi asigurată dializarea bolnavilor care nu fuseseră încă preluați, în caz contrar fiind pusă în pericol viața acestora.

Spitalul Județean Z trebuia să asigure dializarea acestor persoane, urmând ca pe măsură ce toți pacienții cronici erau preluați să opereze în întregime modificarea structurii organizatorice dispusă de ministrul de resort.

Raportul de control nu i-a fost comunicat, după cum nu i s-a adus la cunoștință nici concluziile acestuia, ca atare nu a avut nici o posibilitate să își formuleze apărările față de constatarea unor eventuale nereguli în aplicarea măsurilor impuse de ministrul sănătății în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice.

Revocarea reclamantului din funcția de manager reprezintă o încetare a raporturilor de serviciu, unilaterală, o concediere, cu încălcarea dispozițiilor legale imperative.

Potrivit art. 60 alin 1 lit a din legea nr. 53/2003, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.

Condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de suspendare a actelor administrative atacate sunt următoarele: actele administrative a căror suspendare se solicită să fie susceptibile de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să fie realizabilă prin cererea de suspendare; existența unor cazuri bine justificate, adică împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil.

În practica judiciară s-a statuat, în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente, că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai puțin prejudiciabilă pentru părți.

Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantului este mai mic decât cel al pârâtului, cererea de suspendare trebuie admisă cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare, dar prin respingerea cererii reclamantului ar fi cert prejudiciat.

Pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII prin întâmpinarea depusă la data de 12 octombrie 209 solicită respingerea cererii de suspendare ca nefondată (31-33).

În esență, acesta susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ respectiv existența unui caz bine justificat iar prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă. Din interpretarea coroborată a prevederilor alin 1 al art. 14 cu prevederile art 1 alin 1 din legea contenciosului administrativ rezidă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului prin dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența cazului justificat și a iminenței producerii pagubei. Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul textului de lege arătat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.

Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele:

Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate precum și faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept.

În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, s-au instituit proceduri speciale de suspendarea executării actului administrativ prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, reclamantul a formulat având ca temei legal textul mai sus citat o cerere de suspendare a executării unui act administrativ respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1660 din 25 august 2009, până la pronunțarea instanței de fond.

În fapt, prin Ordinul sus menționat reclamantul a fost revocat din funcția de manager general al Spitalului Județean de Urgență Z, județul S, începând cu data de 25 august 2009 dispunându-se în acest mod încetarea contractului de management nr. 449/17 noiembrie 2008 încheiat cu Ministerul Sănătății Publice.

Ca temei juridic al revocării reclamantului din funcția de manager s-au invocat prevederile art. VIII lit m din contractul de management respectiv faptul că nu a respectat măsurile impuse de ministrul sănătății în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice.

Pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ atacat se impun a fi îndeplinite condiții cumulative referitoare atât la obiectul suspendării cât și la temeiul de fapt al acesteia.

Cât privește condiția referitoare la obiectul suspendării instanța reține că actul administrativ a cărei suspendare se solicită este susceptibil de executare în sensul că acesta produce efecte în curs, a căror stopare poate fi realizată prin cererea de suspendare. Aceasta deoarece s-a dispus unilateral încetarea raporturilor de serviciu și implicit a calității de manager general a reclamantului.

Pe de altă parte, textul art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

-existența unui caz bine justificat adică o împrejurare de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (conform art. 2 alin 1 lit t din Legea nr. 554/2004).

Cu alte cuvinte existența cazului bine justificat impusă de textul art 14 din legea contenciosului administrativ poate fi reținută în ipoteza în care din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.

Pornind de la cele mai sus arătate, instanța reține că în fapt în ordinul atacat nu se arată în concret în ce constă nerespectarea măsurilor impuse de ministrul sănătății și a căror măsuri, făcându-se numai referire la un raport de control nr. 7190/DC/327/18 august 2009 aprobat de minister. Mai mult decât atât raportul de control la care se face referire nu a fost comunicat și adus la cunoștința reclamantului concluziile acestuia și ca atare nu a avut posibilitatea de a-și formula apărările față de constatarea unor eventuale nereguli în aplicarea măsurilor impuse de ministrul sănătății în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice.

Aceste aspecte tind să pună un real semn de întrebare asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, fără însă a face o analiză exhaustivă a acestuia.

Pe de altă parte, revocarea reclamantului din funcția de manager reprezintă în fapt o încetare a raporturilor de serviciu care însă a avut loc pe durata incapacității temporare de muncă a acestuia stabilită prin certificat medical (15-18 dosar nr-).

În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil (conform art. 2 alin 1 lit ș din Legea nr. 554/2004) această condiție este îndeplinită prin efectul pierderii locului de muncă și implicit a sursei de venituri, fără existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi soluționat fondul cauzei. Ulterior, chiar dacă ar fi admisă, pe fond, acțiunea, înlăturarea consecințelor păgubitoare ar fi dificilă.

Nu este de ignorat nici cele statuate de practica judiciară în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai putin prejudiciabilă pentru părți. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantului este mai mic decât cel al pârâtului cererea de suspendare este admisibilă și cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea BUCHEN contra Cehiei că noțiunea de "bun" ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Nu în ultimul rând, instanța reține că este îndeplinită și condiția procedurii prealabile în sensul că reclamantul înainte de a se adresa instanței a formulat în termenul legal de 30 de zile, plângere prealabilă, conform art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ așa încât cererea reclamantului urmează a fi admisă ca întemeiată cu consecința suspendării executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1660/25 august 2009 până la soluționarea pe fond a cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul domiciliat în Z,- - 3 județul S împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B sector 1, str. -.- nr. 1-3.

Dispune suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1660/25.08.2009 până la soluționarea pe fond a cererii.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red./

4 ex./12.11.2009

Președinte:Claudia Idriceanu
Judecători:Claudia Idriceanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 504/2009. Curtea de Apel Cluj