Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 513/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 513
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 10 2009 privind acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI având ca obiect anularea deciziei nr.CA -35864 din 9 iunie 2009 și a procesului verbal de constatare nr.CA-23246 din 9 aprilie 2004 emise de pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 10 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.CA-35864 din 9 iunie 2009 și a procesului verbal nr.CA-23246 din 9 aprilie 2009 emise de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că la 20 2000 fost încheiat contractul de grant nr.2201/DGP/RS/20 2000 având ca obiect grantul finanțat 80% din bugetul comunitar prin Programul PHARE RO --Politică Regională și de și 20% din bugetul de stat-fonduri publice, pentru implementarea proiectului " de televiziune prin ca-alaxy TV" și că implementarea proiectului ce a făcut obiectul contractului s-a derulat în perioada 21 2000-20 noiembrie 2001, plata finală din cofinanțare și din fondurile PHARE efectuându-se la 13 2001.
Se mai arată că la 14 septembrie 2005 fost întocmită nota de control nr- emisă de Departamentul pentru prin care au fost constatate neregularități cu privire la procesul de evaluare a proiectului și că prin adresa nr.-/2009 - Autoritatea de Certificate și Plată a solicitat MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI - Direcția Control și Comunitare, efectuarea unui control la - SRL pentru stabilirea și individualizarea obligației de plată și emiterea titlului de creanță datorită neregulilor identificate prin nota de control nr-.
a întocmit procesul verbal de constatare nr. CA-23246 din 9 aprilie 2009 privind proiectul RO 9807.0101.02.0409 " de televiziune prin ca-alaxy TV", prin care au fost stabilite creanțe bugetare în cuantum de 37088,24 EUR, reprezentând echivalentul a 158.997,61 lei din care: 29.670,59 EUR către bugetul Uniunii Europene, reprezentând 127.174,08 lei, 7417,65 EUR către bugetul aferent cofinanțării respectiv 31793,53 lei și 7 EUR reprezentând comision bancar adică 30 lei.
Reclamanta precizează că împotriva acestui proces verbal de constatare a formulat contestație, iar prin decizia nr. CA-35864 din 9 iunie 2009 emisă de a fost respinsă contestația.
A invocat reclamanta excepția prescripției dreptului autorității cu competență în gestionarea fondurilor comunitare de a stabili obligația de plată a sumei de 37088,24 EUR echivalentul a 158.997,61 lei în sarcina - SRL, în raport de dispozițiile art.112alin.1 din OG 79/2003 coroborate cu dispozițiile art.11 alin.5 din Normele Metodologice de Aplicare a OG 79/2003.
Reclamanta arată că, raportat la data stabilită prin din 13 noiembrie 2001, pentru efectuarea plății finale de Comisia Comunității Europene, respectiv 13 martie 2002 și data la care a fost stabilită obligația de plată a - SRL, termenul de 5 ani stabilit prin art.11 alin.5 din Normele Metodologice de Aplicare a OG 79/2003 a fost depășit, astfel că dreptul autorității cu competență în gestionarea fondurilor comunitare de a stabili obligația de plată este prescris.
Cu privire la fondul cauzei reclamanta arată că organul fiscal a reținut eronat că, la data de 21 2000, când a fost semnat contractul de grant, reprezentantul societății ar fi dat o declarație cu privire la inexistența datoriilor - SRL la bugetul de stat.
Precizează reclamanta că obligația de plată la bugetul local și la bugetul asigurărilor de șomaj fusese achitată, astfel că la data de 20 2000(când reprezentantul beneficiarului a dat declarația) - SRL nu avea datorii către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Referitor la majorările de întârziere stabilite prin procesul verbal de control nr.21806/2000 la Tr.S, reclamanta arată că în condițiile în care la 21 2000 achitase toate obligațiile fiscale principale restante pentru a beneficia de prevederile OUG nr.163/2000 și că formulase la organul fiscal competent cerere diminuarea arieratelor sale cu suma de -(majorări de întârziere stabilite prin procesul verbal mai sus menționat), nu se poate reține reaua credință a reprezentantului societății la momentul la care a făcut declarația în cauză.
Cu privire la achizițiile de echipamente, reclamanta arată că organul fiscal a reținut eronat că nu a respectat procedura stabilită prin Practic pentru procedurile de contractare ce se aplică contractelor de ajutor extern acordate de Comisia Europeană.
Arată reclamanta că în ceea ce privește furnizorul INTERNATIONAL și echipamentele achiziționate de la acesta a respectat condiția eligibilității prevăzută la art.11 din Anexa II la contractul de grant și că a respectat procedura impusă de Practic, în sensul că pentru achiziții cu o valoare mai mică de 30000 EUR au fost transmise trei cereri de ofertă, din care a fost aleasă oferta cea mai favorabilă din punct de vedere al raportului calitate/preț, iar pentru achizițiile cu o valoare mai mică de 5000 EUR a fost consultat un singur ofertant.
La 18 august 2008 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la cererea privind suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, pârâta arată că reclamanta nu face dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 alin.1 din Lg.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului instituției de a stabili obligația de plată, pârâta a solicitat respingerea acestei excepții.
Pârâta arată că potrivit art.112din OG 79/2003, dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare și că termenul de prescripție începe să curgă de la data închiderii programului ce poate fi data confirmării scrise de către Comisia Europeană(a închiderii programului) sau, în cazul în care nu există o astfel de confirmare, data efectuării de către Comisia europeană a plății finale în cadrul programelor de preaderare și al programelor operaționale.
Precizează pârâta că prin adresa nr.3514/2009, Direcția Generală Autorizare și Plăți Programe a comunicat faptul că nu există comunicarea scrisă a Comisiei Europene cu privire la data închiderii programului de finanțare PHARE 1998 și că nu s-a efectuat auditul final pentru acest program, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție al dreptului autorității contractante de a efectua controlul și de a dispune măsurile necesare nu a început să curgă iar dreptul de a efectua controlul nu s-a prescris.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și a deciziei atacate, intimata arată că echipa de verificare a solicitat reclamantei, printr-o notă explicativă, lămuriri cu privire la datoriile și creanțele pe care le înregistra la bugetul de stat.
Se arată că din actele prezentate de reclamantă prezentate de reclamantă reiese că aceasta înregistra datorii la bugetul de stat la data accesării fondurilor nerambursabile, încălcându-se astfel art.11(3) din Anexa II condiții generale la contractul de grant, ce stipulează faptul că autoritatea contractantă poate rezilia contractul fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel atunci când beneficiarul face declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea nerambursabilă prevăzută în contract sau furnizează raportări care nu corespund realității.
Precizează pârâta că declarațiile beneficiarului efectuate în etapa precontractuală și la momentul întocmirii cererii de finanțare menționau că nu există datorii restante către bugetul statului sau către bănci fiind în contradicție cu prevederile contractuale.
În întâmpinare se arată că reclamanta nu a respectat procedura de achiziție întrucât furnizorul INTERNATIONAL nu era eligibil din punctul de vedere al naționalității, așa cum aceste condiții sunt prezentate în art.2.3.1.-Regulile de naționalitate și de origine din practic.
Intimata învederează că au fost identificate nereguli în aplicarea procedurii privind achiziționarea echipamentelor în sensul că a fost divizat contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte, de valoare mai mică în scopul de a evita aplicarea procedurilor de licitație, încălcându-se prevederile Anexei II la contract și ale art.2.4.7. din practic.
Examinând cererea în raport de susținerile părților, a actelor depuse și a legislației aplicabile, Curtea reține:
La data de 20 2000 s-a încheiat contractul de finanțare între Agenția Națională de Dezvoltare Regională (în calitate de autoritate contractantă), R Oltenia (în calitate de autoritate de implementare) și - SRL (beneficiar), valoarea totală a contractului fiind de 78.611,43 EURO din care 42.331,43 EURO (53,85) reprezenta asistența financiară nerambursabilă (80% la Uniunea Europeană și 20% de la bugetul de stat) iar 36280 EURO reprezintă contribuția proprie a beneficiarului (46,16 %).
Din procesul-verbal de constatare nr. - 23246 din 09.04.2009 întocmit de Direcția Control și Verificare Comunitare, (filele 12-22), instanța reține că plata finală aferentă fondurilor PHARE s-a efectuat la 13.12.2001.
Art.112din nr.OG79/2003, prevede ca dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare.
Asta înseamnă că, organele de control pot efectua verificări cu privire la modalitatea de implementare a proiectului, pot constata încălcări ale prevederilor contractuale și ale dispozițiilor legale incidente și pot dispune recuperarea sumelor acordate necuvenit beneficiarului, oricând în perioada de 5 ani de la data închiderii programului PHARE 1998.
În conformitate cu dispozițiile art.11 alin.5 din HG1306/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG79/2003, termenul de prescripție prevăzut de art.112alin.1 din ordonanță începe să curgă de la data închiderii programului aceasta considerându-se data confirmării scrise de către Comisia Europeană a închiderii programului, sau în cazul în care nu există o astfel de confirmare, data efectuării de către Comisia Europeană a plății finale în cadrul programelor de preaderare și al programelor operaționale.
Astfel, textul de lege mai sus menționat, prevede, în mod limitativ, două date de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv data confirmării scrise de către Comisia Europeană a închiderii programului sau data efectuării de către Comisia Europeană a plății finale în cadrul programelor de preaderare și al programelor operaționale (în cazul în care nu există confirmarea scrisă a Comisiei Europene).
În speță, nu există comunicarea scrisă a Comisiei Europene, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data efectuării plății finale, respectiv 13.12.2001.
Raportat la data efectuării plății finale, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare încheiat la 12.03.2009 de Direcția Control și Verificare fonduri Comunitare nr. -23246/09.04.2009, prin care s-au efectuat verificări în scopul stabilirii obligației de plată și emiterea titlului de creanță ca urmare a neregulilor identificate de prin nota de control -, este realizat peste termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.112din OG73/2003.
În consecință, dreptul organului de control de a efectua verificări cu privire la modalitatea de implementare a proiectului, de a constata încălcări ale prevederilor contractuale și de a dispune recuperarea sumelor, s-a stins prin prescripție, întrucât nu a fost executat în termenul stabilit de lege.
Prin termenul de prescripție extinctiv se înțelege intervalul de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii acestui drept, pârâta nefăcând dovada prin niciun mijloc de probă să în cauză a intervenit vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
În consecință, constatând că organul de control a stabilit în sarcina reclamantului o obligație de plată prescrisă, instanța apreciază că actele administrative contestate respectiv procesul-verbal nr.23246/09.04.2009 și decizia 35864/09.06.2009 emise de sunt nelegale și urmează a le anula.
Văzând și dispozițiile art.274 proc. civ. instanța va obliga pârâtul la 5950 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI.
Anulează procesul verbal nr.CA 23246 din 9 aprilie 2009 emis de și decizia nr.CA 35864 din 9 iunie 2009 emisă de.
Obligă pârâtul la 5950 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
29 ianuarie 2010
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
