Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 514
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - SRL C, împotriva pârâtelor Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului D și Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1, cauză reținută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinței nr. 3849 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 224 din data de 29 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului D și Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1, lipsind reclamanta - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că reclamanta nu a achitat cauțiunea de 10% din cuantumul sumei contestate.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului D și Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 solicită respingerea cererii de suspendare.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj -secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pârâții DGFP D și Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1 C pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.9782 din 31 mai 2006.
In motivare a arătat ca la data de 23 septembrie 2006, DGFP D- Serviciul soluționare contestații i-a comunicat prin decizia nr. 109 din 21 septembrie 2006, că a suspendat soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006 emisa de Comunala nr. 1 cu privire la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale.
A mai arătat că prin contestația a solicitat, in baza art. 175-188 din OG nr. 92/2003, anularea deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006, prin care s-a stabilit un debit de 281.899 lei RON, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la TVA (245.265 lei RON dobânzi de întârziere la TVA si 36.635 lei RON penalități de întârziere la TVA).
A precizat ca împotriva deciziei organului administrativ, prin care s-a suspendat soluționarea contestației, a formulat acțiune in temeiul Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea acesteia si obligarea paratului DGFP sa soluționeze pe fond contestația.
A arătat, reclamanta, ca la data de 25 mai 2006 organele de control au întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 3037 din 30 mai 2005, prin care au stabilit ca reclamanta trebuie sa înregistreze in evidenta contabila suma de 9.158.498.300 lei ROL reprezentând TVA nedeductibila aferenta lunii iunie 2004 si ca împotriva raportului a formulat contestație ce a fost soluționata de către ANAF prin decizia nr. 158 din 19 septembrie 2005, in sensul suspendării soluționării cauzei referitor la suma reprezentând TVA, cu motivarea ca exista indicii ale săvârșirii unor infracțiuni.
Prin sentința nr. 16 din 19 ianuarie 2006, pronunțata de Curtea de APEL CRAIOVA pronunțata in dosar nr. 1485/A/2005 a fost anulata decizia nr. 158 din 19 septembrie 2005, iar ANAF a fost obligata sa soluționeze contestația pe fond si deși au trecut aproape 11 luni de la pronunțarea sentinței, ANFP nu a soluționat pe fond contestația, reclamanta fiind astfel vătămata de executarea începuta de Comunala nr. 1 C, suferind grave si iremediabile prejudicii.
La data de 26 octombrie 2006, parata DGFP Dad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competentei materiale a Tribunalului Dolj in favoarea Curții de APEL CRAIOVA, având in vedere legătura indisolubila dintre acțiunea principala in anularea actului administrativ si cea accesorie, de suspendare a executării si faptul ca actul administrativ contestat a fost emis de ANAF.
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ si fiscal, prin sentința nr. 1331 din 6 noiembrie 2006 declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Curții de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale si accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel, iar litigiului ii sunt aplicabile aceste prevederi. dintre parți
Prin Sentința nr.106 din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel s-a admis excepția privind necompetenta materiala a Curții de APEL CRAIOVA de soluționare a cauzei. S-a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - "" SRL in contradictoriu cu parații DGFP D si Administrația Finanțelor Publice Comunala nr. 1, in favoarea Tribunalului Dolj - Secția contencios administrate si fiscal. S-a constatat conflict negativ de competenta și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competenta. S-a suspendat din oficiu orice alta procedura.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 137 si 158 Cod procedura civila, când in fata instanței de judecata se pune in discuție competenta acesteia, ea este obligata sa stabilească instanța competenta.
In cauza dedusa judecații, se constata faptul ca se solicita suspendarea executării deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006, prin care reclamantei " SRL i-au fost stabilite debite in valoare de 281.899 RON, reprezentând dobânzi si penalități de întârziere la TVA, invocându-se ca temei de drept art. 14 din Legea nr. 554/2005.
Prin decizia nr. 109 din 21 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 9782 din 31 mai 2006.
Suma ce face obiectul deciziei de impunere nr. 9782/2006 este de 245.264, dobânzi TVA si36.635RON penalități de întârziere la TVA, deci, in total, 281,899 RON.
Fiind vorba de taxe, precum și accesorii ale acestora. sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554,2004. care stabilesc competenta materiala a instanțelor după valoarea acestora.
In cauza, valoarea fiind pana la 5 miliarde lei. soluționarea in fond a cauzei revine tribunalului administrativ fiscal, respectiv acestei secții a Tribunalului Dolj și nu curții de apel - aceeași secție. întrucât cererea de suspendare, fiind o cerere secundara, urmează regulile de competenta aplicabile cererii principale.
Prin Decizia nr.2661 pronunțată la data de 23 mai 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a stabilit competenta de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Dolj -secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă, suspendarea executării deciziei de impunere nr.9782/2006 care stabilește în sarcina reclamantei un debit de 281,899 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la TVA.
Art.10 alin.1 din Legea 554/2004 reglementează competenta materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului d e procedură civilă, în raport de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului administrației publice și în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat.
Cum în cauza de față, suma reținută în decizia de impunere este mai mică de 5 miliarde lei, neavând relevanță faptul că obiectul acțiunii constă în suspendarea executării și nu în anularea actului, textul legal nefăcând vreo distincție în acest sens, folosind termenul general de "litigii".
Primind dosarul spre competentă soluționare fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ sub nr-, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
În cursul judecății, intimata DGFP a invocat excepția autorității de lucru judecat in conformitate cu disp. art. 166 CPC învederând ca cererea de suspendare a fost respinsa anterior prin Sentința nr. 16 din 19 01 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a invocat. de asemenea excepția nerespectării procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În speță nu sunt incidente disp. art. 7 din Legea nr.554/2004, fiind aplicabile disp. art. 185 din C pr.fiscală, care au fost respectate in cauză. Odată cu contestația asupra fondului s-a solicitat si suspendarea Deciziei de impunere nr. 9782/31.05.2006, competenta de soluționarea aparținând instanței de judecata. Aceeași pârâtă a invocat și excepția inadmisibilității cererii de suspendare, care in raport de motivare reprezintă o apărare asupra fondului si temeiniciei cererii si prin urmare se va trece la analiza fondului cauzei.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3849 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis cererea formulată de reclamanta - SRL C și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.9782 din 31 mai 2006 pana la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
Împotriva sentinței a declarat recurs D, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a invocat faptul că pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art.14 din Lg.nr.554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și pagubă iminentă.
S-a arătat că îndeplinirea acestor condiții nu este dovedită în niciun fel de către reclamantă, aceasta expunând doar simple apărări de fond ce nu se referă la netemeinicia și nelegalitatea actelor administrative fiscale, nefiind astfel motivată în fapt cererea de suspendare.
S-a învederat și că simpla afirmație, prin executarea actelor administrative fiscale, reclamanta ar fi grav prejudiciată, nu poate conduce la îndeplinirea celor două condiții.
La 29 ianuarie 2008, intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
Intimata a arătat că a justificat prin probatoriu administrat, existența cumulativă a condițiilor cerute în mod imperativ de lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative, respectiv cazul bine justificat și necesitatea de a preveni o pagubă iminentă.
S-a mai arătat că instanța de fond a apreciat corect, că o eventuală executare silită a creanței ce privește accesorii ale unei creanțe principale incerte împotriva căreia s-a formulat contestație nesoluționată până în prezent, ar reprezenta un real prejudiciu pentru contestatoare.
Prin decizia nr.224 din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul pârâtei DGFP D, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 26.02.2008, reținându-se în esență omisiunea instanței de fond de a pune în discuție necesitatea achitării cauțiunii și a stabilirii cuantumului acestuia, condiție prevăzută imperativ de dispozițiile art.185 alin.2 Cod pr.fiscală.
La rejudecare, prin încheierea din 26 februarie 2008, Curtea a pus în vedere reclamantei să achite cauțiunea în valoare de 10% din cuantumul sumei contestate, însă reclamanta nu a respectat această obligație impusă de instanță.
Dispozițiile art.215 din Codul d e procedură fiscală prevăd ca și condiție a suspendării executării actelor administrativ fiscale, în conformitate cu art.14 din Legea 554/2004, depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Conform acestor prevederi legale imperative, depunerea cauțiunii este o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea 554/2004.
Reclamanta nu a achitat cauțiunea în valoare de 10%,fixată de instanța de judecată, motiv pentru care cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, formulată de reclamantă urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL C, în contradictoriu cu intimatele DGFP D și Administrația Finanțelor Publice Comunală nr.1.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/27.03.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Iuliana Rîciu, Teodora Bănescu
