Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 52
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, în nume propriu și în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și avocat, pentru intimata reclamantă - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare. Arată că nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, instanța de fond neîntemeiat apreciind că răspunsul MEF contrazice opinia. Precizează că motivarea actului de control nu privește situația potrivit căreia societatea are ca și obiect de activitate principal construcții(răspunsul privind acest aspect), ci arată faptul că lucrările se încadrează într-o altă grupă pentru care nu sunt aplicabile măsuri de simplificare.
Avocat, pentru intimata reclamantă - SRL C solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din data de 08 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Doljs -a dmis cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL C,în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și S-a uspendat executarea deciziei de impunere nr. 112/29.02.2008, emisă de C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 15 din Legea 554/2004,Suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamat, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei", iar art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că se poate suspenda executarea actului administrativ,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
S-a constatat că reclamanta - SRL are ca obiect de activitate,construcții de autostrăzi, drumuri, aerodroame și baze sportive", iar în anul 2007, în baza contractelor încheiate cu beneficiarii, a aplicat măsurile simplificate în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, respectiv,taxa inversă", iar ulterior Car ecalculat obligațiile suplimentare.
Așadar, s-a constatat în cauză existența unei cauze bine justificate, dat fiind că în cererea de suspendare a executării actului administrativ, reclamanta a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului aflat în discuție, de vreme ce răspunsul exprimat de MEF prin adresa nr. -/22.01.2008, potrivit căreia operațiunile efectuate de societatea reclamantă se consideră servicii anexă extracție petrol pentru care nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 alin. 2 litera c) din Codul fiscal, se află în contradicție cu opinia Institutului Național de Statistică care a comunicat reclamantei că lucrările executate de reclamantă se încadrează în categoria construcții, principal 4523.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că nu este finalizat litigiul, iar executarea mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Instanța a considerat că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Acest act juridic emis la nivel europeana considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin poprirea acestor sume de bani s-ar paraliza activitatea societății reclamante, prin punerea în imposibilitate de plată și desfășurarea activităților comerciale și economice, dată fiind suma considerabilă ce s-a calculat drept obligații de plată suplimentare, și raportat la numărul mare de angajați pe care îi are aceasta, peste 300.
Principiile înscrise în recomandarea nr. R (89) 8 din 13.09.1989 sunt reafirmate în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia în executarea deciziilor administrative trebuie să se țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, instanța apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Prin admiterea cererii de suspendare formulate de către societatea reclamantă, ca persoană juridică particulară, nu se aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
De altfel, introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Împotriva încheierii a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai arătat că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În cauză s-a verificat de către prima instanță îndeplinirea cerințelor cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.
În analizarea condiției pagubei iminente, instanța de fond, în mod corect a avut în vedere că lipsa suspendării cursului majorărilor este de natură să-i creeze contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, reclamantul va suporta consecința plății majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale. Totodată, paguba iminentă e justificată și de iminenta poprire a unei mari sume de bani, care din pricina cuantumului mare, ar putea paraliza activitatea societății reclamante.
Referitor la condiția cazului bine justificat, se constată că din motivarea sumara a actului de control se deduce o prezumție de nelegalitate a acestuia.
Sub acest aspect instanța de fond, în mod legal a reținut că îndeplinirea acestei condiții derivă din faptul că nu este finalizat litigiul, iar executarea mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare executare act administrativ.
În acest sens este și R/- adoptată de Consiliul de Miniștrii prin care se instituie regula protejării persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului.
Așa fiind, raportat la aceste împrejurări s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se dispune suspendarea actului.
Pentru motivele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, în nume propriu și în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2EX/ 19 Ianuarie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
