Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 57/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 57
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru reclamanta, lipsind pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat, pentru reclamanta, depune extrase din sistemul Ecris.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru reclamanta, solicită respingerea excepțiilor invocate de către pârâți. Arată că a fost îndeplinită procedura prealabilă, existând la dosar dovada în acest sens.
Pe fond solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată. Precizează că sunt îndeplinite prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.În ceea ce privește nelegalitatea ordinului, arată că aceasta este evidentă prin dispariția temeiului legal.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la data de 10 noiembrie 2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE suspendarea executării Ordinului nr.183/12.10.2009 al Președintelui Agenției Naționale de Prestații Sociale, prin care s-a dispus încetarea Contractului de Management înregistrat sub nr.10066/24.06.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ atacat.
În motivare a arătat că contractul de management încheiat este asimilat de lege contractului individual de muncă, iar ordinul contestat apare ca fiind nelegal și netemeinic, deoarece a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetare Contractului de management nr.10066/24.06.2009.
S-a susținut că nu pot fi stabilite de părțile semnatare condițiile de încetare și reziliere a contractului de management prin derogare de la cauzele de încetare aplicabile contractului individual de muncă, reglementate expres de Codul Muncii și de alte legi speciale.
Astfel, rezultă că emitentul Ordinului contestat a dispus in mod netemeinic încetarea Contractului de management, simpla referire la prevederile unui act normativ neputând fi considerată motiv justificat, de vreme ce OUG nr. 105/2009, nu conține nicio normă care să dispună cu privire la încetarea contractelor de management deja încheiate în baza OUG nr. 37/2009.
Totodată, a mai susținut că Ordinul nr. 138/12.10.2009 este nelegal deoarece a fost emis cu încălcarea interdicției instituite de art. 60 alin. 1 din Codul Muncii, de vreme ce încetarea contractului de management a intervenit în perioada incapacității temporare de muncă a reclamantei, constatată prin certificatele medicale.
De asemenea, a invocat că pârâții au nesocotit dispozițiile art. 74 alin.1 lit. a din Codul Muncii, în sensul că nu au indicat concret motivele care au determinat încetarea contractului de management, înregistrat sub nr. 10066/24.06.2009 și totodată că în cuprinsul acestuia nu este indicată perioada de preaviz.
În plus, s-a arătat că ordinul de încetare a contractului de management este lovit de nulitate absolută, deoarece nu a fost emis de emitentul contractului de management -, ci de, care nu a avut nicio calitate la emitere și nici nu a fost mandatat de către emitentul ordinului.
S-a mai arătat că ordinul este nelegal, deoarece nu i-a fost oferit vreun post vacant încălcându-se astfel dispozițiile legale din Codul Muncii, respectiv art. 60 alin.1.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat, motivat prin aceea că ordinul nu este motivat în fapt, și este întemeiat pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 care nu conține vreun temei juridic de încetare a contactului de management, că a formulat plângere prealabilă dezvoltat pe larg motivele de nelegalitate și netemeinicie, dar și paguba iminentă reprezentată de lipsirea de venituri salariale, ca urmare a faptului că nu i-a fost oferit vreun alt post.
În drept, au fost invocate disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Au fost atașate la acțiune, plângerea prealabilă, copiile Ordinului nr. 996/25.05.2009, a contractului de management nr. 10066/24.06.2009, a Ordinului nr. 183/12.10.2009, a documentelor poștale de expediere a plângerii prealabile către și, a adresei nr. 16565/02.10.2009 și copiile a patru certificate de concediu medical în perioada 01-30.10.2009.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE a depus întâmpinare în care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Craiova, a lipsei calității procesuale pasive a, a lipsei procedurii prealabile și a netimbrării acțiunii.
În susținerea acestor excepții s-a arătat că litigiul ar fi de competența Tribunalului - Secția litigii de muncă întrucât natura juridică a contractului de management este prin asimilare aceea a unui contract de muncă, că pârâtul nu a emis ordinul de încetare a contractului de management, că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă și că acțiunea ar fi trebuit timbrată.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii susținând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative privind cazul justificat, deoarece ordinul a fost emis în baza dispozițiilor unui act normativ, respectiv OUG nr. 105/2009 care a abrogat dispozițiile OUG nr. 37/2009 în baza căruia fusese numită reclamanta și nici cea privind paguba iminentă, fără însă a motiva în fapt această susținere.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004 invocând aceleași argumente juridice și de fapt.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor formulate, a apărărilor invocate, în raport de actele de la dosar precum și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată și o va admite, reținând următoarele aspecte:
Cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul Curtea arată următoarele:
Excepția lipsei competenței materiale este neîntemeiată și va fi respinsă deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă suspendarea unui ordin emis de către o autoritate centrală, situație în care potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Codul d e procedură civilă raportate la dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 competența materială și teritorială revine Curții de Apel Craiova.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi de asemenea respinsă, întrucât din conținutul ordinului contestat, se observă că acesta este emis de, dar este întemeiat pe ordinul nr. 1636/09.10.2009 al, astfel că, cercetarea sumară specifică acțiunii în suspendare conduce la aparența existenței calității procesuale pasive și a acestui pârât.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității o consideră neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, unde se arată că în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu este necesară plângerea prealabilă.
Ordinul a cărui suspendare se cere a fost emis în executarea OUG nr. 105/2009, astfel că natura accesorie a acestuia, se aplică și în ceea ce privește plângerea prealabilă, deoarece emitentul nu are posibilitatea retractării în faza prealabilă, devreme ce acesta a fost emis în baza unui act normativ în vigoare, la momentul emiterii.
Pe de altă parte, în situația în care acțiunea reclamantei ar fi calificată ca având temeiul juridic comun al unei acțiuni în contencios, aceasta a făcut dovada formulării și expedierii plângerii prealabile atât către, cât și câtre, la data de 04.11.2009, conform documentelor poștale existente la filele 36, 37 din dosar, astfel că și în această situație excepțiile ar fi nefondate.
Referitor la excepția timbrajului de asemenea Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă, deoarece cererea formulată de reclamant privește raportul de muncă, iar art. 285 din Codul Muncii stabilește că toate cauzele referitoare la modificarea și încetarea raportului de muncă sunt scutite de plata taxelor de timbru și de timbru judiciar, astfel că, în mod evident în această cauză nu este necesar timbrajul.
Examinând pe fond cererea de suspendare, Curtea o apreciază ca întemeiată constatând că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune o astfel de măsură, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Așadar, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului contestat se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Instanța apreciază că, în speță sunt întrunite cele două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, prin Ordinul nr. 183/12.10.2009 emis de Agenția Națională Pentru Prestații Sociale, s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantei începând cu data emiterii acestuia.
Ordinul a fost emis în baza prevederilor OUG nr.105/2009, ale OUG nr. 116/2007 și ale HG nr. 1285/2008.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Prin Decizia 1629 din 3 decembrie 2009 publicată în nr. 28 din 14.01.2010 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală si locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, reținând că Guvernul, prin întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel disp. art. 115 alin. 6 din Constituție.
Potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Condiția existenței unei pagube iminente este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Potrivit OUG1/2009 "Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii", iar în cauza de față nu s-a făcut dovada că reclamantei i-ar fi fost oferit vreun post, situație în care eventuala executare a actului administrativ contestat prin care s-a dispus revocarea contractului de management, este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea de drepturile salariale ce i se cuvin, acesta fiind singurul mijloc prin care-și asigură întreținerea.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările R/89/8/13.09.1989 și R/16/2003 ale Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, pentru a evita excesul de putere din partea angajatorului și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe negative în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă, trebuie să se realizeze numai după ce justiția se va fi pronunțat.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a admite cererea privind suspendarea actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 191, județul D, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul în B str. -. -, nr. 2-4, sectorul 1 și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune suspendarea Ordinului nr. 183/12.10.2009 al Președintelui Agenției Naționale de Prestații Sociale până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.
Președinte, |
Grefier, |
Red. Jud. /5ex.
Tehnored.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
