Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 573/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 573/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.552 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar instanța, în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă amână pronunțarea la data de 27 august 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 1 2009, apoi la data de 2 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin - nr.552/04.06.2009 a Tribunalului Covasnas -au dispus următoarele:
S-a admis cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale B, Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în consecință:
S-a dispus suspendarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4422/17.07.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ-fiscal având ca obiect anularea acestui act.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 12.08.2008 - 23.09.2008 s-a efectuat de către Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale C un control ulterior asupra unor operațiuni înregistrate în regim suspensiv pentru societatea reclamantă.
În urma controlului, cu ocazia reverificării declarației vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecționare activă nr.17708/13.10.2006, s-a reținut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizația de perfecționare activă emis de B nr.828/2005 nu a fost respectat.
Cu ocazia respectivă s-a întocmit procesul verbal de control nr.4423/17.07.2008, iar în baza lui s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4422/17.07.2008
Prin actele întocmite organul vamal a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, tva cu majorări și penalități aferente, în sumă totală de 14.746 lei
Reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.554/2004 și art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, invocând motive de nelegalitate pe de o parte, iar pe de altă parte producerea unui prejudiciu iminent.
Reclamanta a achitat cauțiunea în sumă de 1.742 lei stabilită de instanță cu recipisa nr.-/1 din 21.05.2009
Conform art.14 alin1 din Legea nr.554/2004"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Ca urmare, în raport de prevederile legale menționate, pentru suspendarea actului este necesar se face dovada îndeplinirii unui caz justificat și a unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit.prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau serviciu public", iar conform art.2 lit. t prin "cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe.
Astfel, sub aspectul prejudiciului iminent se are în vedere faptul că în cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății reclamante - conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile din 14.10.2008 emițându-se totodată și somații de plată
unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării practic a caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși o pagubă. Sub acest aspect se are în vedere împrejurarea legată de imposibilitatea garantării unor eventuale credite.
Dat fiind caracterul executoriu al deciziei emise, precum și măsurile asigurătorii luate se poate accepta ideea că o executare silită este iminentă
Chiar dacă, în urma finalizării procesului reclamanta ar avea câștig de cauză, prejudiciul creat printr-o executare silită ar insurmontabil și nu ar putea fi acoperit ori recuperat printr-o eventuală întoarcere a executării.
În ce privește caracterul de legalitate, aspectele invocate cu privire la nulitatea actelor administrative nu pot fi luate în discuție în cadrul procedural existent
Sub acest aspect, instanța reține o singură chestiune legată de conținutul actului administrativ astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 43 din OG nr.92/2003.
La lit. din articol se prevede că"actul trebuie să cuprindă "mențiuni privind audierea contribuabilului".
Regula stabilită la art.43 are caracter general și trebuie respectată în cazul tuturor actelor administrativ - fiscale, indiferent de organul care le întocmește
În lipsa audierii, societății i s-a încălcat dreptul la informare, prevăzut la art.107 lit.d și dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică prevăzut la art.106 alin.3 din OG nr.92/2003 republicată
Pe de altă parte, din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele ce îi sunt imputate societății
În aceste condiții există îndoieli cu privire la corectitudinea modului de calcul și a cuantumului reținut.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima recurentă a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului de soluționare a cererii de suspendare, invocând următoarele motive:
- În cauză nu a fost depus nici un înscris sau vreo altă probă care să dovedească existența unei pagube iminente, demararea executării silite nefăcând dovada acestei condiții. În acest sens, s-a mai arătat că un cuantum ridicat al creanței stabilite nu este de natură, prin el însuși, să definească noțiunea de prevenire a unei pagube iminente. De asemenea, aceeași poziție a fost menționată și față de curgerea de majorări de întârziere.
- Prin înscrisurile ce constituie documentația care a stat la baza emiterii deciziei de regularizare, nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, recurenta susținând că aceste înscrisuri fac dovada legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal. Din același punct de vedere s-a făcut referire la aspectele reținute de prima instanță relativ la dispozițiile art 43 din OG nr 92/2003, arătându-se că modelul tipizat al deciziei de regularizare este stabilit prin Ordin al Ministrului Finanțelor și, ca urmare, nu i se aplică condițiile generale de formă ale actelor administrativ-fiscale.
Recurenta DGFP C se referă în motivele sale de recurs la netemeinicia hotărârii atacate, solicitându-se casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare primei instanțe. În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art 304/1 și 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Prin motivele căii de atac formulate, recurenta a arătat următoarele:
- în cauză a fost formulată o cerere de suspendare a executării actului administrativ fiscal odată cu acțiunea principală, asupra cărei instanța s-a pronunțat prin sentință, deși nu a soluționat fondul cauzei; în acest sens s-a arătat că sentința reprezintă actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează litigiul dintre părți și este destinată să pună capăt acestui litigiu și să proteguiască drepturi civile concrete;
- art 14 din Legea nr 554/2004 condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de dovedirea unui caz bine justificat și a unei pagube iminente;
- prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, în sprijinul acestei afirmații fiind invocate dispozițiile art 215 al 1 din OG nr 92/2003 potrivit cu care "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal";
- în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat care să înfrângă principiul mai sus enunțat;
- s-a invocat faptul că nu au fost îndeplinite condițiile legale, prin prisma jurisprudenței ÎCCJ potrivit cu care cazul trebuie să fie bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită;
- niciuna dintre condițiile prevăzute de lege nu a fost dovedită, simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată precum și începerea executării silite, neputând constitui, potrivit aprecierii recurentei, dovada unei pagube și iminența producerii acesteia;
- actele administrative au fost completate în conformitate cu Ordinul nr 7.521/10.07.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior, anexa nr 6 prevăzând care este formularul tipizat pentru completarea procesului-verbal de control, iar anexa nr 8 care este formularul tipizat pentru completarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; s-a mai susținut că acest ordin prevede și instrucțiuni privind completarea acestor formulare;
- criticile aduse au vizat și pronunțarea în mod eronat, de către instanță, asupra unor aspecte care vizează soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ și anume modalitatea de calcul a sumelor impuse, arătându-se că, pentru a verifica aceste aspecte s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile;
- faptul că în cauză au fost luate măsuri asiguratorii asupra bunurilor societății nu conduce la concluzia dovedirii implicit a unei pagube iminente;
- instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată sub aspectul cazului bine justificat.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare în recurs, dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză.
În ședința publică din 11.08.2009, reclamanta intimată, prin apărător, a invocat excepția tardivității formulării recursului de către recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Analizând această excepție, Curtea constată că, față de termenul prevăzut de art 14 al 4 din Legea nr 554/2004, de 5 zile de la comunicare, în care poate fi atacată hotărârea prin care se pronunță suspendarea, recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baf ost declarat cu depășirea acestuia, în sensul că, de la data comunicării hotărârii către această parte, și până la data formulării căii de atac a trecut o perioadă mai mare decât termenul mai sus menționat.
Pentru aceste considerente și văzând că recurenta căreia i-a fost adusă la cunoștință invocarea acestei excepții, nu a făcut dovada depunerii în termen a recursului, Curtea va admite excepția tardivității declarării recursului, cu consecința respingerii acestuia ca tardiv.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea constată următoarele:
În analiza cererii de suspendare a actelor administrative fiscale, Tribunalul Covasnaa reținut că în cauză s-a făcut dovada pagubei iminente datorată luării măsurii asigurătorii asupra bunurilor reclamantei, făcând referire, fără a se face vorbire despre existența unui caz bine justificat, de un aspect vizând nelegalitatea actelor contestate și anume lipsa audierii societății cu consecința încălcării dreptului la informare.
În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate solicita instanței de judecată să dispună suspendarea executării unui act administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În prezenta cauză, cererea de suspendare a fost formulată odată cu cea de chemare în judecată privind anularea aceluiași act administrativ.
Raportat la cerințele legale vizând cerea de suspendare a unui act administrativ și demararea procedurii administrative prealabile, se constată că acestea sunt îndeplinite, obiectul dosarului fiind un act administrativ fiscal, iar procedura de contestare a acestuia fiind în fază judiciară.
Condițiile prevăzute de art 14 al 1 din Legea nr 554/2004 sunt cumulative, reclamanta trebuind să facă și dovada atât a cazului bine justificat cât și a pagubei iminente.
Potrivit art 2 al 1 lit ș din legea contenciosului administrativ, prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu material viitor și imprevizibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Definiția legală a cazului bine justificat este dată de art 2 al 1 lit t din aceeași lege și constă în acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Aceste două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze o simplă aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
Astfel, în cauză nu s-au administrat probe în dovedirea iminenței producerii unei probe, respectiv în sensul că eventuala executare a actelor administrativ fiscale contestate este de natură să îi provoace reclamantei atât o pagubă importantă de ordin material cât și un prejudiciu de imagine considerabil, în lipsa unor probe cu privire la situația juridică a societății, la cifra de afaceri, la profitul obținut și la situația debitelor calculate.
Actele depuse la dosar vizează actele avute în vedere la încheierea proceselor-verbale ce au stat la baza emiterea deciziilor de regularizare, având rol probatoriu în soluționarea fondului cauzei. Ca urmare, nu s-au administrat probe în dovedirea faptului că executarea sumelor datorate, din cauza cuantumului defalcat sau total, ar putea crea un dezechilibru major în activitatea societății.
Actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate ce se bazează pe cea de autenticitate și de veridicitate, de aici rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ fiscal este el însuși titlu executoriu. Aceste aspecte nu conduc la înlăturarea posibilității acordată de lege persoanei ce se consideră vătămată printr-un asemenea act de a solicita suspendarea executării acestuia în vederea protejării intereselor sale, însă legiuitorul a stabilit câteva condiții stricte în acest sens a căror existență poate fi dovedită prin administrarea de probe.
În concluzie un cuantum însemnat al sumei stabilite și iminența executării nu constituie prin ele înseși un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art 14 din Legea nr 554/2004. De asemenea, și în situația luării unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății, trebuie făcută dovada împrejurărilor care, în lipsa posibilității efectuării unor acte de dispoziție, ar conduce la paralizarea activității societății.
Ca urmare, pentru dovedirea "pagubei iminente" creată reclamantei de emiterea actelor administrativ fiscale a căror suspendare se solicită, este necesară administrarea de probe, în caz contrar ajunându-se la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, fapt ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementat de Legea nr 554/2004.
Pe de altă parte, art 129 Cod procedură civilă reglementează una dintre cele mai importante forme de manifestare a principiului rolului activ al judecătorului și a principiului adevărului.
Astfel, principiului rolului activ al judecătorului consacră obligația instanței de a pune, din oficiu, în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar dacă acestea nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, precum și obligația instanței de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le consideră necesare pentru soluționarea cauzei, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Ca urmare, acest principiu implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea.
În raport de caracterul specific al cauzelor de contencios administrativ și fiscal ce presupun un raport cu o autoritate a statului, principiului disponibilității este limitat de cea de a doua categorie de norme și anume de drept public aplicabile raporturilor juridice dintre părți.
Pentru aceste considerente, se constată că instanța de fond nu a pus în vedere părților să administreze toate probele necesare pentru dovedirea condiției "pagubei iminente" prevăzută de art 14 din Legea nr 554/2005, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului și care atrage incidența în cauză a dispozițiilor art 312 al 5 cod procedură civilă.
Curtea va admite recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Covasna.
Cu ocazia rejudecării, se va avea în vedere, referitor la condiția dovedirii "cazului bine justificat", faptul că existența unui astfel de caz care să răstoarne regula executării din oficiu a actului administrativ, impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, urmând a se analiza sub forma apărărilor și criticile aduse în recurs, sub acest aspect, de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și, în consecință,
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr 552 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr -.
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr 552 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr - pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: /8.09.2009
DAct: MD/8.09.2009 - 8 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din __ 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.573din 02.09.2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.552din 04.06.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Lorența Butnaru, Maria
