Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 582/
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței nr.591/CA din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 18 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 591/CA/26.05.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, a dispus suspendarea executării titlului de creanță cuprins în Înștiințarea de plată nr 2049/22.10.2009 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a supus analizei motivele formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ care au constat în următoarele:
- prin actul nr 2049/22.01.2009 denumit Înștiințare de plată, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a comunicat reclamantei că datorează suma de 43.555 lei constând în 17.801 lei contribuție la fondul pentru mediu pentru perioada 12.2002-11.2008, 24.399 lei majorări de întârziere calculate până la 21.01.2009 și1.355 lei penalități de întârziere calculate până la 31.12.2008;
- reclamanta a formulat contestație împotriva acestui titlu de creanță expediată pârâtei la data de 02.03.2009 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin contestație s-a adus la cunoștința organului emitent că au fost depuse declarațiile aferente anilor 2002-2005 încă din luna martie 2006, primite de această instituție la data de 01.03.2006 potrivit confirmării de primire anexată la dosar și că obligațiile de plată au fost achitate conform OP nr 2169/20.03.2006;
- critica reclamantei a privit și faptul că obligațiile aferente declarațiilor depuse în 2006 au fost stabilite abia în anul 2009 conținând și dobânzi și penalități de întârziere;
- s-a arătat că obligațiile contestate se calculează doar pentru o perioadă de 5 ani, invocându-se prescripția dreptului de a stabili aceste obligații fiscale;
- reclamanta este o societatea care și-a achitat și își achită în continuare toate obligațiile fiscale datorate statului și celorlalte instituiții publice, cu bună credință, neexistând posibilitatea să se sustragă de la plata obligațiilor care îi revin;
- creanța supusă executării apare ca nelegală și la o primă vedere întrucât sumele stabilite de plată cuprind perioada pentru care a operat prescripția de 5 ani, motiv pentru care creanța nu este certă;
- în cazul în care ar fi suspusă executării silite, reclamanta ar fi în situația de a suferi prejudicii patrimoniale cu consecință iremediabile, prin imposibilitatea de a mai putea onora plățile pe care le datorează cu titlu de impozite la buget și alte datorii care se plătesc periodic, imposibilitatea de a plăti salariile angajaților.
S-a reținut și poziția procesuală a pârâtei care a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, dar și o serie de argumente aduse în sprijinul acestei susțineri și anume:
- actele administrative fiscale se emit pe baza și în executarea legii, în favoarea lor funcționând prezumția de legalitate, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare;
- nu se poate susține, ca temei legal, că punerea în executare a unui act administrativ va produce, prin ea însăși, o pagubă în dauna persoanei vizate;
- existența unui caz justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumțiilor de legalitate, autentificate și veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia; suspendarea executării actului administrativ atacat presupune existența unui dubiu asupra legalității, autenticității și veridicității actului respectiv;
- suspendarea actului administrativ fiscal, ca operație juridică de întrerupere a efectelor acestuia, apare ca o excepție de la regula executării ex officio, excepție ce poate fi primită doar în condițiile unei temeinice motivări și probării iminenței producerii unei pagube;
- actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară bunei ordini juridice într-un stat de drept;
- motivele invocate de reclamantă presupun analizarea de către instanță a apărărilor de fond și nu pot fi avute în vedere în cadrul soluționării cererii de suspendare.
Prima instanță a analizat cererea de suspendare și prin prisma dispozițiilor art 14 al 1 din Legea nr 554/2005, respectiv a dovedirii condițiilor cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente. În accepțiunea acestei instanțe, cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a le argumenta existența
De asemenea, prima instanță a procedat la verificarea dovedirii celor două condiții prin prisma aprecierii potrivit cu care acestea se consideră îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.
S-a considerat că aparența de nelegalitate a actului contestat constă în aceea că prin actul fiscal s-a stabilit pentru reclamantă la data de 22.01.2009, obligații de plată pentru perioada 12.2002 -11.2008 ( mai vechi de 5 ani), în condițiile în care potrivit art 91 alin 1 din nr OG 92/2003 privind Codul d e Procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Referitor la paguba iminentă s-a reținut că aceasta este evidentă câtă vreme, în baza deciziei contestate, reclamantul trebuie să restituie o sumă importantă de bani 43.555 lei, iar veniturile acestuia sunt evident mult mai mici și că atâta vreme există dubii asupra temeiniciei deciziei de imputare, la momentul analizei nu se impune achitarea sumei stabilite prin decizie.
Pentru aceste motive, prima instanță a admis cererea și a dispus suspendarea executării titlului de creanță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului au fost susținute următoarele:
- hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
Reclamanta nu a probat motive temeinice și o pagubă iminentă în patrimoniul său. Cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedite de către persoana care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal și care trebuie să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții.
Instanța de fond a pronunțat suspendarea executării actului administrativ fără a fi probată cererea reclamantei, în sensul că nu s-au depus dovezi cu privire la susținerea reclamantei în sensul că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea actelor fiscale atacate ar perturba grav activitatea economică a societății.
În favoarea actelor administrative fiscale funcționează prezumția de nelegalitate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, punerea unui astfel de act în executare neputând produce, prin ea însăși, o pagubă în dauna persoanei vizate.
Existența unui caz bine justificat impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ fiscal care a fost emis în baza legii și pentru executarea acesteia. Reclamanta nu a motivat existența unei astfel de îndoieli asupra legalității actului atacat.
Raportat la considerentele primei instanțe legate de prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale și prescripția dreptului de a cere executarea silită, recurenta a expus în întâmpinare dispozițiile art 91 și 92 din OG nr 92/2003 și ale art 16 al 1 din Decretul nr 167/1958, cu mențiunea că depunerea declarațiilor la Fondul pentru Mediu a avut loc în anul 2006, declarațiile lunare depuse fiind întocmite pe propria răspundere de către reprezentantul contribuabilului în numele societății și constituind titluri de creanță. În sprijinul combaterii argumentelor primei instanțe, s-a mai arătat că termenul de prescripție se întrerupe începând cu data depunerii de către contestatoare a declarațiilor privind obligațiile de la fondul de mediu, respectiv cu anul 2006, dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripție.
- hotărârea este nemotivată.
Referitor la acest motiv de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a arătat motivele care au stat la baza admiterii cererii, limitându-se la a constata că sunt întrunite condițiile prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004. Criticile aduse de recurentă din acest punct de vedere, au subliniat lipsa din hotărârea atacată a vreunui element care să ilustreze procesele logice de interpretare a legii pe care le presupune aplicarea acesteia la situații de fapt concrete.
În recurs a fost depusă la dosarul cauzei de către intimată o copie conformă cu originalul a sentinței civile nr 1180/sind/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ prin care s-a admis cererea formulată de debitorul - SRL având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva acestui debitor și s-a desemnat provizoriu un administrator judiciar.
Ca urmare, societatea reclamantă a fost citată în cauză atât prin reprezentant legal cât și prin administrator judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Din perspectiva dispozițiilor art 14 al 1 din Legea nr 554/2004, cererea introductivă formulată de reclamanta - SRL B întrunește condițiile formale prevăzute de acest text de lege întrucât obiectul acțiunii îl constituie cererea de suspendare a unui act administrativ fiscal, respectiv al unui titlu de creanță inclus în înștiințarea de plată comunicată reclamantului, și s-a procedat la sesizarea autorității emitente a actului, în condițiile art 7 din Legea nr 554/2004 și art 202 din OUG nr 92/2003 republicată.
Sub aspectul condițiilor de fond impuse de art 14 al 1 din Legea nr 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții legale care trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, cazul bine justificat este definit de art 2 al 1 lit t din același act normativ ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept,d e natură să creeze o îndoială serioasa asupra legalității actului administrativ.
Raportat la aspectele reținute de prima instanță sub aspectul aparenței de nelegalitate a actului administrativ fiscal, se constată că îndoiala serioasă asupra legalității unui astfel de act trebuie să fie ușor de observat în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât, pe de o parte, în cadrul acestei proceduri speciale a suspendării executării pot fi dispuse numai măsuri provizorii, fără prejudecarea fondului litigiului, iar pe de altă parte, actul administrativ se bucură de principiul executării din oficiu, rațiunile răsturnării acestuia impunându-se a fi bine justificate.
În prezenta cauză, motivele invocate de reclamant și reținute de prima instanță ca temei al existenței cazului bine justificat nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, din acest punct de vedere recursul formulat în cauză fiind fondat întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestei condiții a cazului bine justificat.
Cât privește criticile aduse de recurent referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea constată,de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată fac referire, pe de o parte, la existența unor dubii asupra temeiniciei deciziei de imputare, iar pe de altă parte, la paguba creată reclamantei prin executarea titlului de creanță.
Primul argument nu poate fi primit întrucât ar conduce în mod evident la antamarea fondului cauzei și, de altfel nu are legătură cu legalitatea actului administrativ fiscal, iar referitor la paguba iminentă, se constată că reclamanta a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată despre posibilele consecințe în plan patrimonial ale executării titlului de creanță, făcând în acest sens o referire generică la afectarea intereselor sale, fără a administra în concret probe.
Totodată, deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva reclamantului nu poate conduce de plano la dovedirea unei pagube iminente determinată de posibila executare a actului administrativ fiscal.
Ca urmare, primul motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă este întemeiat sub aspectul neîndeplinirii în cauză a condițiilor dovedirii pagubei iminente și a cazului bine justificat.
În privința celui de al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta nu poate fi primit întrucât prima instanță a expus în considerentele hotărârii atacate considerentele modului de soluționare a cererii de chemare în judecată, netemeinicia acestora neputând echivala cu nemotivarea hotărârii.
Având în vedere toate considerentele expuse, va admite recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în baza art 20 al 3 din Legea nr 554/2004 și art 312 al 3 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă atacată în sensul respingerii cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.591/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.3909/2009 și, în consecință, modifică sentința atacată în sensul că,
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, jud.B, și la sediul administratorului judiciar Centu - B,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, sector 6, nr.2194, -orp A, având ca obiect suspendarea executării titlului de creanță cuprins în Înștiințarea de plată nr.2049/22.01.2009 emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/7.10.2009
Dact: MD/7.10.2009 - 6 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din 8.10.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.582/din21.09.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.591/CAdin26.05.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența