Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 599/2009
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ A MUNICIPIULUI C N, - SRL, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI PENTRU AGENȚIA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr. 1823/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei C, ANAF, MEF, lipsă fiind restul părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de către Administrația Finanțelor Publice C este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recursul formulat de către - SRL nu este legal timbrat, deși recurenta a fost citată cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 19 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată a recursului, din partea recurentei - SRL.
La data de 10 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea C prin care solicită comunicarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - SRL, și prin intermediul căreia sunt invocate motivele de recurs.
Curtea, față de împrejurarea că recurenta - SRL nu a achitat taxa judiciară de timbru, deși a fost legal citată cu această mențiune aceasta nu și-a îndeplinit obligația până la acest termen, invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului, excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentanta recurentei C solicită instanței anularea recursului ca netimbrat. Totodată, la întrebarea instanței relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în ceea ce privește celelalte recursuri.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurenților în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurenților solicită instanței admiterea tuturor recursurilor pentru motivele invocate în scris în motivarea recursurilor.
Instanța solicită reprezentantei recurenților să indice în ce măsură apreciază că cererea recurenților sub aspectul soluției date asupra solicitării de suspendare mai are obiect, în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, limitând în timp efectele suspendării, până la pronunțarea irevocabilă a hotărârii. De asemenea în acest context se învederează și faptul că soluția de respingere ca prematură a acțiunii nu a fost recurată, ceea ce înseamnă că hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.
În opinia sa suspendarea nu se putea impune față de condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a art. 15 din același act normativ, acesta fiind un motiv în plus pentru care apreciază soluția suspendării ca fiind nelegală și netemeinică. În condițiile în care instanța ar fi constat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, urma a constata că efectele acestei soluții de suspendare au încetat, ca urmare a faptului că în termen de 60 de zile, dacă nu se introduce acțiunea în anulare a actului, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. În concluzie, se învederează faptul că cererea de recurs nu este lipsită de obiect, instituția pe care o reprezintă are interes în susținerea recursului. Mai relevă faptul că, contestația formulată de către reclamantă a fost soluționată de către DGFP C prin decizia nr. 129/ 10.09.2008 și că aceasta nu a fost contestată în fața instanței în interiorul termenului defipt de lege, acesta fiind un element în plus care în sprijinul nelegalității soluției de suspendare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1823 pronunțată la data de 10.10.2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N; dispusă suspendarea deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva acestei decizii; admisă excepția prematurității și respinsă, ca prematură, cererea formulată de reclamantă privind anularea deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 555/27.06.2008 și a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 328/30.06.2008.
Pentru a dispune astfel cu privire la cererea de suspendare, a reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la soluționarea acțiunii în fond.
Pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, reclamanta trebuie să facă dovada urgenței și a pagubei iminente. De asemenea, în nici un caz instanța nu poate prejudeca fondul în soluționarea unei cereri de suspendare, iar în cauză condițiile sunt îndeplinite.
Astfel, se arată, prin Decizia de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N s-a stabilit în sarcina reclamantei o diferență în sumă 55.866 lei, reprezentând impozitul pe profit, majorări de întârziere și penalități în sumă de 30.253 lei, suma de 52.355 lei, reprezentând diferență la taxa pe valoare adăugată, cu majorări de întârziere în sumă de 26.383 lei și penalități de 89 lei.
Reclamanta a susținut că la efectuarea raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, organele fiscale au efectuat verificări și cu privire la activitatea punctului de lucru din, jud. C, deși competența pentru acest punct de lucru revenea Administrației Finanțelor Publice a comunei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N nu a negat că a făcut obiectul verificării și activitatea punctului de lucru din loc., jud. C, dar consideră că era competentă să efectueze aceste verificări în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Codul d e procedură fiscală. Cu toate acestea nu se poate considera ca fiind vădit nefondate susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor art. 34 din același act normativ, referitoare la competența teritorială în cazul sediilor secundare. Desigur, aceste aspecte urmează a fi analizate la soluționarea pe fond a cauzei, dar totuși acestea sunt de natură să conducă la concluzia că există un caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, se arată de instanță, având în vedere că împotriva reclamantei au fost deja demarate procedurile de executare silită, este evident că aceasta este pusă în pericolul de a suferi o pagubă iminentă.
Referitor la excepția prematurității invocată de pârâte, cu privire la cererea formulată de reclamantă privind anularea deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 555/27.06.2008 și a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 328/30.06.2008, reține instanța că aceasta este întemeiată întrucât art. 205 și urm. din Codul d e procedură fiscală instituie parcurgerea procedurii prealabile obligatorii, respectiv formularea contestației la organul fiscal care are, potrivit dispozițiilor art. 70, obligația de aos oluționa într-un termen de 45 de zile, or, în speță, reclamanta a formulat contestația prevăzută de dispozițiile art. 205 la data de 22.07.2008, iar acțiunea în contencios fiscal a fost formulată la data de 17.07.2008, fără ca reclamantul să mai aștepte trecerea celor 47 de zile în care să i se soluționeze contestația. Mai mult decât atât, acțiunea în contencios fiscal a fost formulată chiar înaintea formulării contestației prevăzute de art. 205 și urm. din Codul d e procedură fiscală.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N, Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și în reprezentarea MEF și ANAF, precum și reclamanta - SRL.
Prin recursul declarat, Administrația Finanțelor Publice C-N a arătat că este netemeinică și nelegală sentința, în ceea ce privește admiterea cererii de suspendare formulată de societatea intimată și dispunerea suspendării executării deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de instituție. În susținerea celor invocate, recurenta a arătat că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 215 din nr.OG 92/2003, în condițiile în care nu s-a depus cauțiunea și, ca atare, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, arată recurenta, cererea de suspendare trebuia respinsă și ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 (cazul bine justificat și paguba iminentă), reclamanta nedepunând la dosar nici un mijloc de probă care să justifice o astfel de solicitare.
În acest context, mai arată recurenta că susținerile primei instanțe sunt greșite, deoarece instituția a avut competența de a efectua inspecția fiscală și de a stabili obligații fiscale suplimentare de plată la sursele de impozit pe profit, impozit pe dividente și TVA în conformitate cu art. 33 alin. 1 din nr.OG92/2003, dispozițiile art. 34 din același act normativ nefiind aplicabile.
Recurenta - SRL, prin demersul său, nu a arătat în ce ar consta netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin demersul formulat, DGFP în nume propriu și în reprezentarea MEF și ANAF s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare formulate în contradictoriu cu MEF, ANAF, DGFP pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii formulate de reclamantă ca inadmisibilă și nelegală.
În susținerea excepției invocate, s-a relevat că este întemeiată, deoarece din demersul introductiv de instanță nu rezultă ca reclamanta să fi solicitat să fie cenzurat vreun act emis de aceste pârâte, iar în lipsa unui atare act nu se justifică chemarea în judecată.
Referitor la suspendare, se arată că reclamanta nu a făcut dovada privind "cazurile bine justificate" și "prevenirea unei pagube iminente" cerute pentru admisibilitatea cererii de suspendare; motivele promovate de contestator nu pot fi verificate pe calea cererii de suspendare; reținerea ambelor dispoziții ale art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 relevă două situații juridice distincte.
Verificând regularitatea sesizărilor la data de 11.02.2009, Curtea a invocat excepția anulării ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă, apreciată ca întemeiată.
În acest sens, se reține că, în raport cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, s-a stabilit în sarcina recurentei, obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, iar în temeiul aceluiași act normativ a art. 20 dispus încunoștințarea recurentei cu privire la obligație și consecința anulării în caz de neîndeplinire.
La termenul statuat se constată, însă, că deși odată cu citarea, recurenta a fost încunoștințată cu privire la plata taxelor, obligația nu a fost îndeplinită. În această situație a lipsei unor dovezi ca măsură să ateste plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și a normelor menționate în art. 20 din Legea nr. 146/2007, Curtea reține că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă și, pe cale de consecință, a fi anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - SRL.
Trecând așadar la examinarea recursurilor declarate în limitele învestirii în raport cu actele dosarului, de normele incidente și de art. 304. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea susține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, - SRL în contradictoriu cu MEF, ANAF și C-N a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. suspendarea executării până la soluționare irevocabilă a cauzei conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 215 alin. 2. proc. fiscală, nr.OG 92/2003 a următoarelor acte administrative fiscale: a) decizia de impunere nr. 554/208 a inspecției fiscale aam unicipiului C-N; b) decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 328/2008 a Inspecției Fiscale a C-N; c) Raportul de inspecție fiscală generală nr. 328/30.06.2008 a aceleiași entități;
2. constatarea nulității absolute în conformitate cu art. 46. proc. fiscală a unor acte fiscale; decizia de impunere nr. 554/27.06.2008 a inspecției fiscale C-N; decizia de modificare a bazei de impunere nr. 554/27.06.2008 a Inspecției Fiscale; decizia de restituire a măsurilor asiguratorii nr. 328/30.06.2008 a Inspecției Fiscale C-N;
3. anularea în conformitate cu art. 33, art. 34 și art. 35. proc. fiscală coroborate cu art. 105 alin. 2. proc. civ. a raportului de inspecție fiscală generală nr. 328/30.06.2008 a Inspecției Fiscale aam unicipiului C-
În susținerea cererii de suspendare s-a susținut că se justifică prin aceea că în baza unor acte nule sau anulabile, practic un organ necompetent Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N a declanșat împotriva societății proceduri asiguratorii abuzive, iar pentru înlăturarea punerii în executare a unor acte nule sau anulabile de natură a aduce un prejudiciu enorm, se impune suspendarea.
Din conținutul considerentelor de fapt și drept expuse se observă că - SRL a solicitat suspendarea executării actelor administrative emise de Inspecția Fiscală aam unicipiului C-N în contextul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 554/2004.
Actul normativ evocat prin dispozițiile art. 14 prevede că încazuri bine justificateși pentruprevenirea unei pagubeiminenteodată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În condițiile normei enunțate, suspendarea se dispuneodată cu sesizareaîn condițiile art. 7 șipână la pronunțareainstanței de fond dacă se dovedește un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cu alte cuvinte, se poate dispune suspendarea în condițiile dovedirii cazului bine justificat și a pagubei iminente dacă a fost făcută sesizarea/solicitarea de revocare (în baza art. 7) și doar până la pronunțarea instanței de fond. Măsura suspendării nu mai poate fi luată dacă instanța s-a pronunțat asupra acțiunii introductive.
Așa cum relevă actele dosarului, cererea intimatei - SRL a fost fundamentată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 215 alin. 2. proc. civ., (fiind exclusă în lipsa unei plângeri aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004). Tot astfel, mai relevă actele că, ulterior promovării, a fost demarată și procedura administrativă, că, deodată cu examinarea cererii de suspendare, a fost analizată și acțiunea pe fond. Ori în aceste circumstanțe, din moment ce a fost examinată și acțiunea, măsura suspendării în contextul art. 14, nu mai putea fi luată, întrucât, așa cum s-a arătat, norma vizează situația temporară a suspendării "până la soluționarea". Ca atare, soluționându-se acțiunea introductivă, trebuia respinsă cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea contenciosului, iar sub acest aspect, reținerile primei instanțe sunt greșite.
Greșite sunt reținerile instanței și cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtelor DGFP, MEF și ANAF. Astfel calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială a exercitării unei acțiuni. Sarcina justificării calității procesuale active, cât și pasive aparține reclamantei, care în cadrul cererii trebuia să expună împrejurările de fapt și de drept din care rezultă îndreptățirea de a-l acționa în judecată pe pârât.
Din conținutul cererii introductive rezultă că intimata - SRL a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 328/30.06.2008, acte emise de Inspecția Fiscală a Administrației Publice a municipiului C- Așa cum rezultă din argumentele aduse în sprijinul susținerilor intimatei, acțiunea nu vizează anularea unor acte emise de direcție, minister sau ANAF, acestea nefiind emitentele actelor a căror anulare se solicită. Prin urmare, câtă vreme entitățile menționate nu sunt emitentele actelor și nici nu au fost sesizate prin structurile de specialitate, o analiză o eventualei contestații, aceste entități pârâte nu pot avea calitate procesuală pasivă în cauză. Ca atare, față de cele arătate, excepția este întemeiată și urmează a fi admisă.
Drept consecință, în temeiul art. 312. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 14 din același act normativ, Curtea va admite recursul și DGFP în nume propriu și în reprezentarea MEF și ANAF, în sensul că va respinge cererea de suspendare; menține restul dispozițiilor privind respingerea acțiunii ca prematură și în contradictoriu cu; respinge acțiunea față de pârâții DGFP, MEF și ANAF, ca urmare a admiterii excepției calității procesuale pasive.
Totodată, în baza art. 137. proc. civ. coroborat cu art. 11, art. 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat de - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1823 din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta - SRL, privind suspendarea Deciziei de impunere nr. 554/27.06.2008 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii ca prematură.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva aceleași sentințe.
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în reprezentarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva aceleași sentințe, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea față de acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.FT/dact.MM
2ex./11.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
