Suspendare executare act administrativ fiscal. Încheierea 60/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 60/2009

Ședința publică de la 11 Februarie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare cererea de suspendare a executării ordonanței nr. 65/29.01.2009 și a deciziei nr. 139/29.01.2009, formulată de către reclamanta BROKER C în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE -.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor reclamantei, cu delegație de reprezentare la dosar și consilier juridic în reprezentarea intereselor pârâtei, care depune delegație de reprezentare la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea de suspendare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 4 februarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o completare a cererii de suspendare.

Curtea constată că la data de 9 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris intitulat memoriu din partea unei terțe persoane, precum și o cerere de intervenție accesorie, semnată de către aceeași persoană.

De asemenea, astfel de memorii au fost formulate și de către,.

Cu referire la aceste înscrisuri, instanța constată că, pe de o parte, titularii acestor memorii sunt într-o eroare legată de obiectul prezentului dosar, respectiv aceștia solicită admiterea contestației, ori obiectul acestui dosar este doar suspendarea executării ordonanței și deciziei, iar nu contestația îndreptată împotriva acestor acte, iar pe de altă parte, în cuprinsul acestor memorii nu se indică în mod expres care este scopul urmărit prin formularea lor, neexistând referiri nici la calitatea în care au fost semnate aceste cereri. Toate aceste aspecte sunt puse în discuția reprezentantelor părților litigante, în vederea corectei calificări juridice a "memoriilor".

Reprezentanta reclamantei relevă instanței faptul că nu are cunoștință despre conținutul acestor înscrisuri și nu cunoaște aceste persoane, dar se opune la orice eventuală amânare a cauzei pentru introducerea în cauză a acestor persoane.

Reprezentanta pârâtei invederează instanței că, în opinia sa, aceste persoane sunt persoane fizice care doresc să intervină în interesul reclamantei, dar neavând, probabil studii juridice, au formulat cererile de intervenție sub această formă, relevând instanței faptul că nu se opune admiterii în principiu a acestor cereri, atâta timp cât îndeplinesc rigorile legate de timbraj și de condițiile prevăzute de procedura civilă. De asemenea, depune la dosarul cauzei o întâmpinare și un set de înscrisuri în susținerea poziției sale procesuale, relevând, totodată faptul că a comunicat un exemplar din întâmpinare și reprezentantei reclamantei.

Reprezentanta pârâtei invederează instanței faptul că, prin intermediul întâmpinării, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj pentru soluționarea prezentei cauze, excepție de ordine publică ce trebuie soluționată, în opinia sa, cu precădere, înainte de a discuta orice alte chestiuni legate de prezenta cauză, inclusiv cele referitoare la "memoriile" semnate de persoanele fizice mai sus menționate.

În susținerea acestei excepții, reprezentanta pârâtei relevă faptul că, potrivit dispozițiilor art. 158, 159 alin. 3.pr.civ. raportat la prevederile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel București - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sens în care solicită admiterea acestei excepții și, pe cale de consecință, declinarea competenței teritoriale de soluționare prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București.

Reprezentanta reclamantei relevă instanței faptul că, în opinia sa, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, întrucât temeiul de drept al acestei cereri de suspendare sunt prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în această situație fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Mai arată că instanța investită cu soluționarea contestației nu este, obligatoriu, și instanța care poate fi investită cu soluționarea cererii de suspendare.

În replică, reprezentanta pârâtei relevă instanței faptul că, dimpotrivă, dat fiind faptul că este vorba de o materie specială, respectiv Legea nr. 297/2004, dispozițiile acesteia sunt de strictă interpretare și trebuie extinse și față de cererea de suspendare.

Curtea reține cauza spre pronunțare prin prisma excepției de necompetență teritorială invocată de către reprezentanta pârâtei.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată la data de 2 februarie 2009, reclamanta BROKER C-N a solicitat instanței a dispune suspendarea executării ordonanței nr. 65 din 29.01.2009, precum și a deciziei nr. 139/29.01.2009, în conformitate cu prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În susținerea cererii, s-a relevat că cele două acte mai sus arătate sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual, prin care se aduc societății mari prejudicii datorită faptului că a dispus suspendarea autorizației de funcționare a BROKER pe o perioadă de 2 săptămâni, începând cu data de 30 ianuarie 2009, precum și suspendarea de la tranzacționarea pe piața reglementată administrată de a acțiunilor emise de către reclamantă, începând cu aceeași dată.

S-a mai relevat că împotriva ambelor acte s-a introdus contestația înregistrată la sub nr. 3.186 din 2.02.2009, iar măsurile dispuse sunt de natură să aducă mari prejudicii atât acționarilor cât și clienților societății, în condițiile în care au ca efect imposibilitatea tranzacționării până în momentul în care instrumentele financiare sunt transferate la un alt, în același timp pierzându-se și prioritatea ordinelor în piață.

Prejudiciul suferit de către reclamantă este evident și prin prisma faptului că societatea are peste 150 de angajați, iar decizia creează, frică și dezordine, în condițiile în care investitorii au colaborat cu agenți ai brokerului de câțiva ani, interval în care s-a reușit crearea unui climat de încredere reciprocă.

De asemenea, există îndoieli serioase în privința legalității celor două acte atacate, în condițiile în care motivarea acestora nu este în măsură să justifice aplicarea unor sancțiuni atât de grave. Astfel, măsurile de suspendare nu pot fi justificate de necesitatea continuării investigațiilor cu privire la activitatea reclamantei, în condițiile în care aceasta a fost supusă unui control din partea autorității de reglementare în cursul lunii noiembrie 2008.

Cele două acte nu pot fi întemeiate nici pe neregulile constatate la Sucursala Dar eclamantei, întrucât aceasta și-a manifestat întreaga disponibilitate în vederea elucidării împrejurărilor în care au fost săvârșite acestea.

În egală măsură, cele două acte nu au fost comunicate reclamantei în conformitate cu prev. art. 9 alin. 2 din nr.OUG 25/2002 și cele ale art. 26 lit. c din Regulamentul nr. 11/1997, dar, cu toate acestea, ele au fost puse în aplicare de la data emiterii lor.

Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii cererii și a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale Curții de Apel Cluj, considerând că singura instanță competentă să soluționeze prezenta acțiune este Curtea de Apel București.

Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:

Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă suspendarea executării ordonanței nr. 65 din 29.01.2009, precum și a deciziei nr. 139/29.01.2009, în conformitate cu prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând cele două acte a căror suspendare s-a solicitat, Curtea constată că ele au fost emise în conformitate cu dispozițiile art. 2, art. 7 alin. 1 și 4, art. 9 alin. 1 și 2 și art. 17 alin. 1 din nr.OUG 25/2002, respectiv în baza prev. art. 137 și art. 234 lit. b din Legea nr. 297/2004.

Art. 1 Anexei 1 din nr.OUG 25/2005 prevede că: "Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare, este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică" care "reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora".

Conform art. 2 din același act normativ, " are drept obiective fundamentale:

a) stabilirea și menținerea cadrului necesar dezvoltării piețelor reglementate;

b) promovarea încrederii în piețele reglementate și în investițiile în instrumente financiare;

c) asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase;

d) promovarea functionării corecte și transparente a piețelor reglementate;

e) prevenirea fraudei, a manipulării pieței și asigurarea integrității piețelor reglementate;

f) stabilirea standardelor de soliditate financiară și de practica onesta pe piețele reglementate;

g) adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariției riscului sistemic pe piețele reglementate;

h) prevenirea afectării egalității de informare și tratament al investitorilor sau al intereselor acestora".

Art. 7 stipulează că: "(1) În vederea îndeplinirii obiectivelor sale stabilite la art. 2,. își exercita prerogativele legale privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale și dispunerea de măsuri, după deliberare în ședințe ținute conform prevederilor art. 3."

Prin alin. (4) al aceluiași articol se prevede că: "Actele individuale emise de către sunt deciziile, ordonanțele, atestatele și avizele", acestea fiind "înscrisuri oficiale care beneficiază de forta probantă a înscrisurilor autentice, conținutul lor putând fi contrazis numai prin procedura înscrierii în fals."

Conform aceluiași act normativ, este reglementată sfera actelor individuale emise de către, stabilindu-se că acestea sunt deciziile și ordonanțele.

La rândul său, art. 1 alin. 3 din Legea nr. 297/2004 arată că: "Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare, este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său".

Art. 2 pct. 36 alin. 3 din Legea nr. 297 prevede în mod imperativ următoarele: "Orice persoană fizică sau juridică, dacă se considera vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel București ".

În opinia pârâtei, considerată corectă de către instanță, acesta este textul legal care instituie, în materia analizată, o competență teritorială exclusivă în ceea ce privește posibilitatea de contestare a actelor administrative unilaterale emise de către, indiferent dacă ele sunt cu caracter normativ sau unilateral.

În acest context, nu pot fi reținute apărările reclamantei conform cărora acest text nu ar fi aplicabil și atunci când se solicită suspendarea executării actelor administrative unilaterale, întrucât o astfel de scindare a competenței nu are nici un fel de suport legal. Cu alte cuvinte, numai instanța care este competentă să se pronunțe asupra anulării actului, în baza prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, poate soluționa și cererea de suspendare a executării aceluiași act administrativ.

Că este așa, rezultă chiar din prev. art. 14 din acest act normativ, conform cărora "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să cearăinstanței competentesă dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

"Instanța competentă" la care face referire alin. 1 al art. 14 se determină în baza prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

3 al aceluiași articol reglementează chestiunea competenței teritoriale în felul următor: "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului".

Din analiza tuturor acestor texte legale, precum și a celor ale art. 3 pct. 1, art. 17 și art. 19.pr.civ. rezultă că, prin reglementările cuprinse în art. 2 pct. 36 alin. 3 din Legea nr. 297/2004, legiuitorul a prevăzut o competență teritorială exclusivă în materia specială a reglementării pieței de capital, care este de ordine publică și de la care nu se poate deroga.

Ca atare, părțile nu pot ignora aceste norme imperative, care fac inaplicabile dispozițiile alternative conținute în textul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca excepția invocată de către pârâtă să fie admisă, cu consecința declinării competenței teritoriale de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta BROKER C-N, în favoarea Curții de Apel București.

Date fiind toate cele mai sus expuse, în temeiul cărora s-a declinat competența de soluționare a cererii, urmează ca instanța care a fost stabilită ca fiind competentă să analizeze și natura juridică a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei la filele 41 - 59, respectiv "memoriile" semnate de către persoanele fizice arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Pentru a aprecia astfel, Curtea a considerat că orice măsură procesuală care ar fi fost luată cu privire la aceste înscrisuri ar fi fost lovită de nulitate, în conformitate cu prev. art. 105 alin. 1.pr.civ. excepția admisă fiind de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE - M, cu sediul în B,-, sector 3 și în consecință:

Declină competența teritorială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta BROKER C-N, cu sediul în C-N,-, jud. C, prin reprezentantul său legal, în favoarea Curții de Apel București.

Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.

Dact./2 ex./14.02.2009.

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu

Suspendare executare act administrativ fiscal. Încheierea 60/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Încheierea 60/2009. Curtea de Apel Cluj