Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 625/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 625/CA
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta -, domiciliată în C,-, -.C,.1,.77 și cu domiciliul procesual ales în C,-, la, &, în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în B,-, sect.1, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr.2-4, sect.1, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă, av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că la data de 08.12.2009, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a depus la doar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat apărătorului reclamantei înainte de începerea ședinței de judecată.
Cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților subzistența interesului în formularea cererii de suspendare față de dispozițiile HG nr. 1387/2009.
Pentru reclamantă apărătorul ales depune la dosar ordinul nr. 315/12.10.2009 prin care a fost desemnată o altă persoană să ocupe temporar funcție de director coordonator al Direcției de Muncă și Protecție Socială
Arată că reclamanta a formulat plângere prealabilă adresată celor doi pârâți, însă până la acest moment nu a primit nici un răspuns.
Curtea pune în discuție interesul reclamantei în formularea cererii de suspendare. Acordă cuvântul pentru dezbateri asupra acestei excepții cât și pe fondul cererii de suspendare.
Având cuvântul pentru reclamantă, av., în ce privește interesul în promovarea prezentei cereri în raport de prevederile HG nr. 1387/2009, arată că acest act normativ prevede care sunt instituțiile care vor funcționa în cadrul Ministerului Muncii. Însă, prin Legea nr. 329/5.11.2009 pentru reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisa Europeană, se prevede desființarea unor autorități sau instituții publice ca urmarea comasării prin absorbție și preluarea activității acesteia de către o autoritate sau instituție publică existentă. În acest sens C va fi comasată cu Agenția pentru Prestații Sociale aflată în subordinea Ministerului Muncii, comasare ce va avea loc începând cu 01.01.2010. Dispozițiile art. 6 din acest act normativ prevede că personalul autorităților și instituțiilor publice care se desființează în urma comasării se preia de autoritățile și instituțiile publice la care trece activitatea acestora.
În atare situație consideră că reclamanta are interes în promovarea prezentei cereri, pe de o parte prin prisma faptului că în prezent C există, pe de altă parte, ulterior desființării prin comasare toate posturile vor fi menținute. Însă, personalul instituțiilor desființate va fi încadrat în limita posturilor aprobate pentru instituția care preia activitatea acestora.
Își menține concluziile formulate la termenul anterior cu privire la excepțiile invocate de pârât, respectiv excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii și excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile.
În ce privește fondul cererii de suspendare solicită admiterea cererii și suspendarea executării ordinului nr. 227/12.10.2009 emis de pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A arătat în cuprinsul cererii că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, în condițiile în care în act nu este menționat niciunul din cazurile legale prevăzute de art.9 din contractul de management. Mai arată că ordinul a fost emis în perioada în care reclamanta se afla în concediu medical, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 60 din Codul muncii. Nu se poate reține că ar fi vorba de o restrângere a activității în condițiile în care a doua zi după ce reclamanta a fost revocată din funcție a fost numită o altă persoană, în acest sens a depus la dosar ordinul nr. 315/12.10.2009.
În ce privește paguba iminentă arată că prejudiciul material viitor, dar previzibil constă în încetarea raportului de muncă în mod abuziv, aducându-i-se un prejudiciu prin lipsirea de veniturile pe care le realiza.
Față de apărările formulate în cauză solicită admiterea cereri de suspendare astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare cât și pe fondul cererii.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
La 06.11.2009 a învestit Curtea de APEL CONSTANȚA cu o cerere în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Prestații Sociale și MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale având ca obiect suspendarea executării ordinului 227/2009 prin care a fost suspendată din funcția de director coordonator al Direcției de Muncă și Protecție Socială C, până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, s-a arătat de către reclamanta că a fost numită prin ordin al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale în funcția de director coordonator, cu contract de management asimilat contractului de muncă individual, iar la 12.10.2009 prin ordin emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale s-a dispus revocarea sa din funcția și încetarea contractul de management.
Cazul bine justificat a fost motivat de către reclamantă prin prisma următoarelor aspecte;
- nu se menționează ce anume prevederi ale OUG nr. 105/2009 se aplică;
- în ordinul a cărui suspendare se solicită, nu se menționează motivele încetării contractului de management;
- o altă instituție decât cea îndrituită dispus asupra încetării acestui contract;
- ordinul a fost emis în perioada când se afla în concediu medical;
- nu se menționează care este cazul aplicabil, în situația reclamantei, de încetare a contractului de management;
- în situația în care ar fi fost vorba despre o încetare a contractului de management trebuia să existe o notificare prealabilă;
-dacă ar fi fost vorba despre o restrângere a activității nu a existat nici unul din cazurile prevăzute de art. 65 din Codul muncii;
S-a arătat că paguba iminentă este dovedită prin încetarea raporturilor de muncă în mod abuziv, fiind prejudiciată prin lipsirea de veniturile ce le-ar fi realizat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție se invocă de pârâtul, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA, excepția lipsei calității procesuale pasive a, lipsa procedurii prealabile și netimbrarea acțiunii.
În susținerea cererii reclamanta s-a prevalat de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei; ordinele nr. 227/12.10.2009, 828/25.05.2009, contract de management, anexă la acest contract, fișa postului reclamantei, certificat de concediu medical -/10.10.2009, plângerea prealabilă formulată către ambii pârâți, ordinul nr. 315/12.10.2009 prin care a fost numită în funcție cu caracter temporar.
Din oficiu instanța a invocat excepția lipsei de interes în formularea cererii în raport de dispozițiile HG nr. 1387/2009.
2. Instanța
Curtea, analizând cu prioritate excepțiile invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, va reține următoarele:
Referitor la lipsa competenței materiale de soluționare a cauzei de către Curtea de APEL CONSTANȚA, se reține că aceasta nu poate fi primită motivat de faptul că actul emis este unul administrativ iar suspendarea efectelor acestuia, în condițiile emitentului său - a autorității contractante - cade în competența acestei instanțe.
Nici lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale nu poate fi primită atâta timp cât reclamanta a fost numită în funcția de această autoritate, în subordinea căreia funcționează ce a dispus revocarea din funcție.
Referitor la lipsa procedurii prealabile se reține că în cazul unei cereri de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, se impune ca partea vătămată să facă dovada sesizării autorității publice emitente, nu a celei superioare, sesizare adresată ambilor pârâți ce există la filele 22-23 și 42-43.
Nici apărarea privind lipsa timbrajului acțiunii nu poate fi primită atâta vreme cât Legea nr.146/1997 nu impune obligația plății unei taxe de timbru pentru o cerere de suspendare a unui act administrativ.
Relativ la subzistența interesului în formularea cererii se reține că acesta subzistă în condițiile în care HG 1387/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial 807/26.XI.2009, după introducerea acțiunii reclamantei, iar o concluzie contrară ar conduce la îngrădirea accesului reclamantei la justiție.
Pe fondul cererii, Curtea reține următoarele:
La 25.05.2009, în temeiul HG nr.11/2009, pentru organizarea și funcționarea, precum și a OUG nr.37/2009, a fost numită reclamanta în funcția de director coordonator la Direcția de Muncă și protecție Socială C, cu contract de management încheiat pe durată determinată de maxim 4 ani.
La 12.10.2009 a dispus revocarea reclamantei din această funcție, cu încetarea contractului de management, în temeiul OUG nr.105/2009, a HG nr.1285/2008, a OUG nr.116/2007.
În aceeași zi, prin Ordinul nr.315, pârâta a dispus exercitarea funcției de director coordonator al C, cu caracter temporar, până la ocuparea postului prin concurs, de către.
La 26.XI.2009, apare HG 1387 pentru modificarea HG nr.11/2009 privind organizarea și funcționarea unde se enumeră instituțiile ce funcționează în conducerea sau sub autoritatea.
Printre aceste instituții nu mai figurează Direcția de muncă și protecție socială C ci organisme intermediare regionale respectiv organismul intermediar regional pentru Programe operaționale -sectorul pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud -.
Considerând că măsura revocării sale din funcție s-a concretizat într-un act administrativ asupra căruia împrejurările de fapt și de drept în care s-a emis au indus o serioasă îndoială asupra legalității sale, reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere de suspendare a efectelor acestuia până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la circumstanțele concrete ale cauzei, la situația de fapt și de drept a speței, ce reprezintă elementele cu ajutorul cărora instanța de judecată apreciază existența cazului bine justificat, dar și producerea unei pagube iminente, instanța reține următoarele:
Numirea reclamantei în funcția de director coordonator al unei autorități publice locale, în condițiile încheierii unui contract de management cu o durată de maxim 4 ani, s-a făcut în considerarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, anume art.III alin.4 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Din preambulul acestui act normativ, reiese că modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici a fost impusă de necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial, în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare dar și stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și conducerea unor autorități și instituții publice.
Acest act normativ a fost abrogat la momentul intrării în vigoare a OUG nr.105/2009 la 6.2009.
La 7.10.2009 Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțională legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009.
În considerarea faptului că OUG nr.37/2009 a fost abrogată, la 12.10.2009 se emite Ordinul nr.227 prin care reclamanta a fost revocată din funcția în care fusese numită.
Că este așa, reiese din preambulul acestui ordin ce indică ca temei legal al măsurii luate dispozițiile OUG nr.105/2009.
Astfel, din preambulul acestui act normativ rezultă că adoptarea acestuia a fost în primul rând impusă de necesitatea corectării în regim de urgență a unor deficiențe existente în procesul de aplicare a legislației în domeniul funcției publice, constatate în cadrul activității de monitorizare și control.
Succesiunea cronologică a actelor normative ce au guvernat domeniul funcției publice, în care activează și reclamanta, precum și necesitățile economice dar și politice ce au stat la baza adoptării acestora vin să susțină afirmația pârâtei, conform cu care măsura revocării din funcție a fost în exclusivitate cauzată de necesitatea adaptării masurilor autorității publice la condițiile legislative impuse, condiții aflate în continuă schimbare.
Faptul că aceste actele normative aduc în discuție și afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale autorităților administrației publice, consacrând o nouă concepție referitoare la desființarea acestor funcțiilor publice și a posturilor încadrate în regim contractual,instituie funcția de director coordonator al serviciului public,numită în urma câștigării unui concurs și care își exercită funcția în baza unui contract de management, ridică probleme legate de statutul juridic al directorului coordonator dar și de natura juridică a contractului de management, probleme ce nu pot fi antamate în cererea având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ, act ce se bucură de prezumția legalității, prezumție ce izvorăște la rândul ei din caracterul executoriu al actului administrativ.
De aceea împrejurările potrivit cu care: numirea și revocarea au fost dispuse de autorități distincte, inexistența unei cauze de încetare sau îndeplinire defectuoasă a contractului de management, lipsa unei cauze de restrângere a activității reprezintă aspecte de fond ce pot fi cercetate și valorificate în calea acțiunii în anulare a actului administrativ emis, iar nu în prezenta cauză, unde instanța poate decela doar acele elemente ce creează o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, fără a putea analiza fondul.
Ori, în speță, prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis nu a fost răsturnată iar motivația emiterii actului de către pârâtă a fost tocmai aceea a respectării legii indiferent că aceasta pare a fi construită uneori deficitar sau confuz.
Ca finalitatea urmărită de legiuitor, în materia instituției publice din care a făcut parte reclamanta, a funcției publice deținută de aceasta a fost realizată, atinsă, este dovedită de adoptarea HG nr.1389/26.XI.2009 potrivit căreia, direcțiile de muncă și protecție socială municipale nu se mai regăsesc ca și structuri organizatorice, ele fiind înlocuite cu organisme regionale ( în cazul de față circumscripția Constanței fiind inclusă în regiunea de sud-est a țării ).
Într-o altă ordine de idei,chiar dacă s-ar accepta o aparență de nelegalitate a actului,adoptarea HG 1389/2009 lipsește cererea reclamantei de orice finalitate practică, întrucât direcția de muncă și protecție sociala C -al cărui director coordonator a fost revocat -, nu mai ființează ca entitate organizatorică distinctă, în concepția legiuitorului.
De aceea, față de cele arătate, instanța reține că nu se impune a se apela la măsura excepțională a suspendării executării actului administrativ emis, atâta vreme cât argumentele invocate de reclamantă nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis, iar executarea actului nu poate produce reclamantei o pagubă materială gravă ce nu ar putea fi ulterior reparată.
Față de toate cele arătate Curtea va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile invocate în apărare de către pârât.
Respinge cererea de suspendareformulată de reclamanta -, domiciliată în C,-, -.C,.1,.77 și cu domiciliul procesual ales în C,-, la, &, în contradictoriu cu pârâții - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în B,-, sect.1, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr.2-4, sect.1, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
10 2009
Red.hot.jud. -/19.01.2010
Tehnored. 5 ex./20.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad
