Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 628/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 754/CA din 13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.754/CA/13.08.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și în consecință,
S-a respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționale de Administrare Fiscală.
S-a admis cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele DGFP B și Administrația Finanțelor Publice și în consecință:
S-a dispus suspendarea executării actelor administrative Decizia nr.175/25.05.2009 a DGFP B, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 95/16.02.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr. 45721 încheiat în data de 16.02.2009 de B, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulată de reclamantă împotriva acestor acte administrative și înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 15.06.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare formulată de reclamantă este fondată, având in vedere dispozițiile art. 215 al. 2 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și art. 14, 15 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, pentru argumentele prezentate in continuare:
Reclamanta a îndeplinit condiția achitării cauțiunii in cuantumul stabilit de instanță, potrivit dispozițiile art. 215 al. 2 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 15 al. 1 și art. 14 al. 1 din. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ - îndeplinită in cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Existența cazului bine justificat rezultă din cuantumul sumei stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită și contestată de reclamantă, respectiv suma de 28171 lei, a cărei executare, față de nivelul profitului realizat de reclamantă și față de obligațiile asumate prin contractele de leasing financiar pe care le are în derulare, depuse la dosar, este de natură să conducă la încetarea activității reclamantei. Executarea imediată a sumei contestate, înainte de soluționarea contestației reclamantei, poate duce la blocarea activității intrarea în încetarea de plăți a acesteia, fapt care nu ar mai putea fi reparat prin restituirea sumei în cazul în care contestația reclamantei ar fi admisă.
Condiția iminenței producerii unei pagube, care altfel nu poate fi prevenită, rezultă din împrejurarea că pârâtele pot emite titluri executorii și acte de executare.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâtele DGFP B și B, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată, motivând în esență că reclamanta nu ar fi motivat cererea de suspendare a actului administrativ fiscal atacat, în sensul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale privind existența cazului bine justificat și producerea unei pagube iminente în patrimoniul societății reclamante debitoare. Recurentele au mai arătat că din analiza Deciziei nr.175/25.05.2009 rezultă că organele de soluționare a contestației au fost învestite cu privire la contestația formulată de societatea reclamantă pentru suma de 18.768 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și accesoriile aferente. Recurentele mai susțin că existența contractelor de creditare și de leasing financiar invocate de intimata reclamantă la instanța de fond nu a fost dovedită potrivit art.1169 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă - SRL Bas olicitat respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței atacate, motivând în esență că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 și art.215 din Codul d e procedură fiscală. Astfel, în privința cazului bine justificat, intimata reclamantă arată că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, cu trimitere la contractul de prestări servicii încheiat de societatea reclamantă cu - CONSULT SRL, la care cheltuielile aferente sunt în sumă de 28.171 lei, care au fost evidențiate în contabilitate ca venituri impozabile. În privința pericolului iminent, intimata reclamantă a arătat că o punere în executare a deciziei de impunere pe care o apreciază ca fiind vădit nelegală ar aduce societatea reclamantă în incapacitatea de plată, fapt care ar cauza prejudicii reclamantei și colaboratorilor săi, având în vedere că intimata reclamantă are în derulare contracte importante de creditare, precum și de leasing financiar, cu grafice de rambursare stricte. pagubei, susține intimata reclamantă, a fost dovedită de aceasta și prin împrejurarea că recurentele pârâte au procedat la executarea silită, DGFP emițând dispoziții de poprire și de blocare a sumelor de bani aflate în conturile societății reclamante. Intimata reclamantă a mai menționat Consiliului Europei nr.R/89/8/13.09.1989 privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 ind.1 pr.civ. instanța de recurs constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta intimată a achitat cauțiunea stabilită de instanța de fond și anterior sesizării instanței de fond a urmat procedura plângerii prealabile, promovând contestația administrativă împotriva raportului de inspecție fiscală.
Prin Decizia de impunere nr.175/2009 emisă de DGFP B, Decizia de impunere pentru obligații fiscale suplimentare nr.95/2009, Raportul de inspecție fiscală nr.45721/2009 emis de B, instituțiile recurente pârâte au stabilit obligații de plată în sarcina societății reclamante, în sumă totală de 28171 lei - ca fiind sumă nedeductibilă, împotriva deciziei de impunere societatea reclamantă formulând contestație.
Instanța de fond a reținut în mod corect că este fondată cererea de suspendare formulată de reclamantă, în sensul că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 modificată, anume existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Astfel, cazul bine justificat este motivat atât de cuantumul sumei datorate prin raportare la situația financiară a societății reclamante, la obligațiile contractuale ale acesteia, precum și prin raportare la aparența de nelegalitate a deciziei de impunere cu privire la aprecierea deductibilității sumelor de bani pendinte de contractul de prestări servicii încheiat de societatea reclamantă cu - CONSULT SRL. Cazul bine justificat vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal atacat, situație ce urmează a fi lămurită pe calea contestației, pe care societatea reclamantă a urmat-o, eventual pe cale judecătorească, potrivit regulilor stabilite prin Codul d e procedură fiscală. Măsura suspendării actului administrativ fiscal este una echitabilă atâta vreme cât acel act administrativ fiscal- decizia de impunere- este în proces de evaluare la autoritatea emitentă și există o aparență de nelegalitate a acestuia, referitoare la modul de calcul al impozitelor și majorărilor de întârziere din decizia de impunere cu privire la cheltuielile efectuate de societatea reclamantă.
În privința pagubei iminente, instanța de fond a reținut corect în sensul că emiterea titlurilor executorii de către recurentele pârâte și efectuarea de acte de executare, precum blocarea conturilor bancare ale societății reclamante, conduc la concluzia îndeplinirii condiției privind iminența pagubei. În cauză se poate previziona în mod rațional că societatea reclamantă se poate afla în situația de a nu mai primi credite, de a nu mai fi prelungite creditele existente, existând perspectiva imposibilității societății reclamante de rambursa datoriile către creditorii săi comerciali.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de recurenta reclamantă se desprinde concluzia că executarea deciziei de impunere atacate este în măsură să producă pagube certe societății reclamante, prin consecința ușor previzibilă a blocării tuturor conturilor societății reclamante și imposibilității efectuării plăților curente a creditelor contractate, respectiv a furnizorilor pentru care au fost emise instrumente de plată, cu mențiunea că cerința legală cuprinsă în art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nu privește o pagubă efectivă, ci o pagubă iminentă, o pagubă care se poate prevedea pentru cazul în care actul administrativ a cărui suspendare se solicită este pus în aplicare, în executare.
Totodată, instanța constată că este corectă o asemenea modalitate de abordare a întrunirii condițiilor cerute de art.14 din Legea contenciosului administrativ și de art.215 din Codul d e procedură fiscală, ținând cont și de nr. R(89)8 din 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, care subliniază că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară a acțiunii administrative principale. În recomandare se apreciază că autoritățile administrative ale statelor membre acționează în diferite și numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate ori susceptibile a fi contestate poate să cauzeze un prejudiciu ireparabil, prejudiciu care ar trebui evitat dacă este posibil, pe baza principiului echității. Măsura suspendării actului administrativ poate fi, așadar, luată, atunci când executarea actului administrativ este de natură a produce pagube reclamantului, care sunt dificil de reparat, și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă. văzând și dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 modificată, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel încât urmează să respingă recursurile declarate în cauză de cele două pârâte, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.754/CA/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Obligă recurentele pârâte să plătească intimatei reclamante - SRL B suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red.//27.10.2009.
Dact./29.10.2009
- 5 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
