Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 633/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 633/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a efectelor Ordinului nr. 2292/09.10.2009, emis de Ministrul Interimar al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cerere este timbrată, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 27.11, respectiv 30.11.2009, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, iar la data prezentului termen, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2009, reclamantul, a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr.2292/09.10.2009 a Ministrului interimar al Agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, cerere intemeiata pe dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.1466/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, a fost numit director coordonator in cadrul Directiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
Exercitarea functiei de director coordonator s-a facut in baza contractului de management nr.137/28.05.2009 semnat cu Ministrul agriculturii.
Prin ordinul a cărui suspendare se cere, i-a fost acordat un preaviz de 15 zile, la finele căruia s-a prevăzut încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1466/28.05.2009 și a contractului de management nr. 137/28.05.2009. Măsura încetării aplicabilității ordinului de numire și a contractului de management a fost justificată de dispozițiile art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009, referitoare la desființarea funcțiilor publice, ale art. 65 din Codul muncii și ale art. 9 lit. h din contractul de management. Acest ordin încalcă mai multe dispoziții legale.
In primul rand, acesta nu descrie în fapt motivele care au dus la luarea celor două măsuri și nici nu este invocat termenul de contestare si organul competent a solutiona contestatia.
In al doilea rand, contractul de management se afla în vigoare la data adoptării OUG nr. 105/2009 și astfel, în conformitate cu art. VIII din acest act normativ, contractul trebuia să își producă efectele până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat sau până la intervenirea unui motiv legal de încetare. Dacă măsurile dispuse prin ordin vizează desființarea posturilor de natura celui ocupat, atunci temeiul încetării trebuia să fie un altul, expres prevăzut în contractul de management și nu cel de la litera În plus, nu a intervenit o desființare efectivă a postului, ci doar una formală, cu intenția vădită de a pune capăt unor raporturi de serviciu legal încheiate.
Consideră reclamantul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, având în vedere motivele de nelegalitate ale actului invocate, acestea sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În ce privește paguba iminentă, este și aceasta îndeplinită, dacă se au în vedere pierderile materiale ce îi sunt cauzate și care reprezintă diferența de la salariul funcției de manager la cel cuvenit postului pe care îl ocupă în prezent.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei de obiect și, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondate.
În susținerea excepției lipsei de obiect, a arătat pârâtul că actele administrative pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat. procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu, sau, dimpotrivă, succesivă. Art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești date în aplicarea prevederilor art. 14 alin. 1, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date. Or, raportat la clasificarea arătată, numai în ipoteza actelor de executare succesivă se poate pune problema unei suspendări a executării. Având în vedere că prin Ordinul nr. 2292/09.10.2009 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția deținută, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă el fiind epuizat.
Pe fondul cauzei, a arătat pârâtul că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, prin Ordinul emis de ministrul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale în baza OUG nr. 37/2009, iar acesta a exercitat atribuțiile funcției în baza contractului de management nr. 137//28.05.2009. Acest contract de management prevede la lit. h cauzele de încetare ale contractului, și anume în situațiile prevăzute expres de lege. OUG nr. 37/2009 a fost abrogată de OUG nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională, astfel încât efectele juridice ale acesteia nu se mai produc. Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri expres prevăzute de lege și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. 1 și 4, art. V din OUG nr. 105/2009, având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor cât și voința părților la momentul încheierii actului, orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative ulterioare ce pot interveni.
la care se referă art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ. Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.
Pe de altă parte, arată pârâtul, nu se dovedește nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat. Postul de director coordonator al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului. Împrejurările invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în cercetarea fondului. Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ nefiind în măsură să constituie prin ea însăși motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia în sensul legii.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
Instanța a fost învestită cu cererea formulată de către reclamantul, acesta solicitând suspendarea efectelor Ordinului nr.2292/09.10.2009 a Ministrului interimar al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în baza prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin actul a cărui suspendare se solicită, emis în baza prev. OUG nr. 105/2009, a HG nr. 8/2009, a art. 65 alin. 1 Codul muncii și în conformitate cu prev. art. 9 alin. 1 lit. h din contractul de management nr. 137/28.05.2009, s-a dispus încetarea contractului de management mai sus arătat, ca urmare a desființării postului.
Pin Ordinul nr. 1466/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul a fost numit director coordonator in cadrul Directiei pentru agricultură și dezvoltare rurală M, iar exercitarea funcției de director coordonator s-a făcut în baza contractului de management nr. 137/28.05.2009, semnat cu Ministrul Agriculturii.
Se poate observa ca Ordinul nr. 1600/5.10.2009 este unul prin care încetează contractul de management, ca urmare a desființării funcției deținute.
Alegațiile pârâtei referitoare la imposibilitatea instanței de a suspenda executarea unui act administrativ cu executare uno ictu (în susținerea excepției de lipsă de obiect) nu pot paraliza ab initio demersul reclamantului de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior. De altfel, dispozițiile art. 14 nu fac nici o distincție între actele administrative cu executare succesivă și cele cu executare uno ictu, astfel încât unde legiuitorul nu distinge nici interpretul nu o poate face. Prin urmare, excepția lipsei de obiect invocată de pârât apare ca fiind nefondată, motiv pentru care Curtea o va respinge.
Pe fondul cauzei de suspendare, Curtea constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
.-și cererea pe aceste dispoziții legale, reclamantul solicită suspendarea executării ordinului, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, depunând la dosar și copia plângerii prealabile adresate emitentului actului.
De aceea, instanța constată că prima condiție impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamant.
O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamantul trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Fără a intra în analizarea temeiniciei argumentelor aduse de reclamant, Curtea reține că prin plângerea prealabilă acesta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
La o analiză sumară a acestora, Curtea evidențiază, printre altele, că ordinul nu conține descrierea motivelor care au dus la desființarea postului și nici nu sunt indicate termenul și instanța la care se poate contesta acesta, în acord cu prevederile art. 268 Codul muncii.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că prezumția de legalitate a actului atacat a fost răsturnată prin Decizia nr 1257 /07.10.2009 emisă de Curtea Constituțională a reținut că "Prin <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrageneconstituționalitatea, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Curtea Constituțională nu și-a extins controlul de constituționalitate asupra OUG nr. 105/2009, întrucât proiectul de lege pentru aprobarea acesteia se afla în dezbaterea Parlamentului, dar nu trebuie omis faptul prin OUG nr. 105/2009 au fost preluate în integralitate dispozițiile cuprinse în OUG nr. 37/2009.
Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 alin (1) raportat la art. 2 alin (1) lit ș și t din Legea nr. 554/2004, se impune a fi admisă cererea formulată de reclamant, cu consecința suspendării executării ordinului nr.2292 din 09.10.2009, emis de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect.
Admite cererea formulată de reclamantul, domiciliat în com. sat nr. 3. jud. M în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B sector 3-.
Suspendă Ordinul nr. 2292/09.10.2009 a Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la soluționarea fondului cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red/Dact. /
14.12.2009/4 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
