Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 648/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 648
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE prin MINISTRUL, având ca obiect suspendare executare act administrativ conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Ordinul nr. 2291 din 9.10.2009 emis de Ministrul Interimar al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
La apelul nominal se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat de la Baroul Cluj, care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea se află la primul termen de judecată, este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 4 decembrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei, însoțite de dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La aceeași dată, 4 decembrie 2009, sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin intermediul căreia solicită respingerea acțiunii în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
La data de 7 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar aceeași întâmpinare în original, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantei.
De asemenea, la data de 7 decembrie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, un înscris din partea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, însă într-un singur exemplar. I se aduce la cunoștință reprezentantei reclamantei conținutul acestui înscris.
Reprezentanta reclamantei arată că a fost angajată în cauză pentru susținerea cererii de suspendare și depune la dosar, în completare, timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei. Mai arată că a văzut întâmpinarea și depune la dosar, cu titlu de practică judiciară a Curții de Apel Cluj, un extras de pe portalul acestei instanțe, respectiv soluția pronunțată la data de 3 decembrie 2009 în dosarul nr-.
Cu privire la excepția lipsei de obiect invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la filele 27-32 din dosar reprezentanta reclamantei solicită respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată și nelegală și solicită termen, respectiv amânarea pronunțării hotărârii pentru a răspunde la excepțiile invocate. Revine și arată că nu are alte cereri sau probe.
Curtea unește excepția lipsei de obiect cu fondul cauzei.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei susține acțiunea așa cum a fost formulată arătând că susține și concluziile scrise depuse. Afirmă că ordinul atacat este nelegal conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel încât solicită suspendarea acestuia, reîncadrarea reclamantei în funcția avută și acordarea drepturilor salariale pentru care este îndreptățită până la finele lunii mai 2010.
CURTEA:
Prin cererea formulată la data de 2 noiembrie 2009 sub nr-, reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se suspende efectele Ordinului nr. 2.291/09.10.2009 emis de Inspecția Ministerul interimar al Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1.471/28.05.2009 al ministrului agriculturii a fost numită director coordonator adjunct - domeniul Implementare producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, funcție ce urma a fi exercitată în baza ontractului de management nr. 142/28.05.2009 semnat de ministrul agriculturii și care potrivit art. 9 alin. 2 din contract, modificarea acestuia se poate realiza doar prin act administrativ.
A mai menționat reclamanta că prin Ordinul nr. 2.291/09.10.2009 i-a fost acordat un preaviz de 15 zile, la finele căruia s-a prevăzut încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1.471/28.05.2009 și a ontractului de management nr. 142/28.05.2009, măsură încetării aplicabilității atât a ordinului cât și a contractului fiind justificată cu dispozițiile art. IV și XIV din nr.OUG 105/2009, referitoare la desființarea funcțiilor publice și abrogarea nr.OUG 27/2009, ale art. 65 din Codul Muncii referitoare la concedierea în cazul desființării locului de muncă și ale art. 9 lit. h din contractul de management referitoare la încetarea acestuia pentru situații prevăzute de lege.
Având în vedere aceste dispozițiile legale, raportat la art. 268 Codul muncii, reclamanta apreciază că ordinul nr. 2.291/2009 a fost emis cu încălcarea acestora, argumentat de faptul că ordinul nu descrie în fapt motivele care au dus la luarea celor două măsuri și nici nu indică termenul și instanța în fața căreia se poate contesta, situație în care ordinul este lovit de nulitate absolută.
Pe de altă parte, a mai subliniat reclamanta, contractul de management se afla în vigoare la data adoptării nr.OUG 105/2009, unde la art. VIII se precizează că efectele contractului încetează la data expirării termenului pentru care a fost încheiat sau la momentul intervenirii unui motiv legal de încetare. În raport de acestea, reclamanta consideră că temeiul încetării trebuie să fie altul, expres prevăzut în contractul de management și nu cel cuprins la lit. h din contract.
În aceste condiții, reclamanta a preciat că până la solutionarea plângerii prealabile, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, fiind întrunite cerintele prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat", starea de fapt si de drept legate de emiterea acestui act fiind de natură să creeze o îndoiala serioasă în privinta legalității actului administrativ, raportat și la împrejurarea că ordinul nu prevede termenul și instanța la care poate fi contestat.
În ce priveste "paguba iminentă", reclamanta apreciază că și această condiție este îndeplinită, având în vedere pierderile materiale ce-i sunt cauzate și care reprezintă diferența de la salariul funcției pe care a revenit și salariul de manager.
In privința "introducerii cererii prealabile", reclamanta a arătat că și această condiție a fost îndeplinită cu organului emitent al actului atacat.
În concluziile scrise, reclamanta a reiterat cele menționate în cuprinsul cererii de suspendare formulate, cu mențiunea că prin adresa nr. -/20.11.2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale i-a răspuns la plângerea prealabilă pe care a formulat-o, comunicându-i că încetarea contractului de management s-a făcut în temeiul art. 9 lit. h din contractul de management cu trimitere expresă la dispozițiile nr.OUG 105/2009 care prin art. IV și art. Vad esființat funcțiile publice de natura celei ocupate de reclamantă.
Pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea ca fiind lipsită de obiect a acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În privința excepția lipsei de obiect, pârâtul a arătat, că reclamanta urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, cea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, deci nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, pârâtul a arătat că reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator - domeniul Implementare producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, prin ordinul emis de ministrul Agriculturii în baza nr.OUG 37/2009, ordonanță abrogată de nr.OUG 105/2009 și totodată, declarată neconstituțională de către C Constituțional, situație în care fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc, raportat și la dispozițiile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 care dispun că abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
De asemenea, a arătat pârâtul, părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispozițiile art. IV alin. 1, 4 și dispozițiile art. V din GF. nr. 105/2009, având în vedere principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative ulterioare ce pot interveni.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115 - 118.pr.civ. și Legea nr. 554/2004.
Analizând cererea de suspendare formulata de către reclamantă curtea reține următoarele:
rin Ordinul nr. 1.471/28.05.2009 al ministrului agriculturii reclamanta a fost numită director coordonator adjunct - domeniul Implementare producție vegetală și animală, politici de piață, fond funciar, în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, funcție ce urma a fi exercitată în baza ontractului de management nr. 142/28.05.2009 semnat de ministrul agriculturii și care potrivit art. 9 alin. 2 din contract, modificarea acestuia se poate realiza doar prin act administrativ.
Prin Ordinul nr. 2.291/09.10.2009 i-a fost acordat un preaviz de 15 zile, la finele căruia s-a prevăzut încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1.471/28.05.2009 și a ontractului de management nr. 142/28.05.2009, măsura încetării aplicabilității atât a ordinului cât și a contractului fiind justificată cu dispozițiile art. IV și XIV din nr.OUG 105/2009, referitoare la desființarea funcțiilor publice și abrogarea nr.OUG 27/2009, ale art. 65 din Codul Muncii referitoare la concedierea în cazul desființării locului de muncă și ale art. 9 lit. h din contractul de management referitoare la încetarea acestuia pentru situații prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
.-și cererea pe aceste dispoziții legale, reclamanta solicită suspendarea executării ordinului, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, depunând la dosar și copia plângerii prealabile adresate emitentului actului.
De aceea, instanța constată că prima condiție de admisibilitate impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamanta.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat, așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din Llegea nr. 554/2004, care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să o vizeze pe reclamantă și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată. Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea vieții de familie datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere efectele asupra vieții de familie și asupra patrimoniului reclamantei reținând că punerea în executare a ordinului ar fi presupus diminuarea veniturilor reclamantei.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu parțial având în vedere dispozițiile art.2 al ordinului atacat. Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de muncă ale reclamantă și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
Susținerea pârâtei referitoare la imposibilitatea instanței de a suspenda executarea unui act administrativ cu executare uno ictu (în susținerea excepției de lipsă de obiect) nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior. De altfel, dispozițiile art. 14 nu fac nici o distincție între actele administrative cu executare succesivă și cele cu executare uno ictu, astfel încât unde legiuitorul nu distinge nici interpretul nu o poate face. Prin urmare, excepția lipsei de obiect invocată de pârât apare ca fiind nefondată, motiv pentru care Curtea o va respinge.
Fără a intra în analizarea temeiniciei argumentelor aduse de reclamantă, Curtea reține că prin plângerea prealabilă aceasta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia.
La o analiză sumară a acestora, Curtea evidențiază, printre altele, că ordinul nu conține descrierea motivelor care au dus la desființarea postului și nici nu sunt indicate termenul și instanța la care se poate contesta acesta, în acord cu prevederile art. 268 Codul muncii.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că prezumția de legalitate a actului atacat a fost răsturnată prin Decizia nr 1257 /07.10.2009 emisă de Curtea Constituțională a reținut că "Prin <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrageneconstituționalitatea, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Curtea Constituțională nu și-a extins controlul de constituționalitate asupra OUG nr. 105/2009, întrucât proiectul de lege pentru aprobarea acesteia se afla în dezbaterea Parlamentului, dar nu trebuie omis faptul prin OUG nr. 105/2009 au fost preluate în integralitate dispozițiile cuprinse în OUG nr. 37/2009.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeiul disp art 14 din Legea contenciosului administrativ va admite de cererea de suspendare a executării Ordinul nr. 2.291/09.10.2009 emis de până la soluționarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect.
Admite cererea formulată de către reclamanta, cu domiciliul în B M,-,. 38, jud. M, în cotradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,- și în consecință suspendă Ordinul nr. 2.291/09.10.2009 emis de până la soluționarea fondului cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
--- - ---
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui
