Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 652
Ședința publica de la 18.02.2009
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - AGRO SRL în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, având ca obiect "suspendare executare act".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 11.02.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 18.02.2009 și a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare formulată de reclamanta - Agro SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Națională pentru Accize și Operațiuni Vamale solicitat, în principal, să se constate intervenită de drept suspendarea executării Deciziei de Regularizare situației nr. 209/4086/07.11.2008 emisă de pârâtă și în subsidiar, a solicitat suspendarea executării acestei decizii.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că, Decizia nr. 209/4086/07.11.2008 emisă de pârâtă are un conținut similar cu al Deciziei nr. 84/2079/02.06.2008 cărei suspendare executării fost dispusă de către Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 2076/21.08.2008.
Susține că potrivit art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ emis cu același conținut cu actul anterior suspendat, este suspendat de drept.
Reclamanta arată că, semnificația sintagmei "act administrativ cu același conținut" este aceea că nu se impune ca al doilea act administrativ să fie identic cu primul, adică copie la indigo al primului act, fiind suficient ca efectele generate de actul administrativ secund să fie aceleași cu cele ale primului act, în ceea ce privește persoana vătămată, indiferent de modul de formulare dispozițiilor din acest act sau de cuprinderea în cuprinsul actului și altor dispoziții.
În fapt reclamanta arată că, prin sentința civilă nr. 2076 din 21.08.2008 Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal suspendat executarea Deciziei de Regularizare Situației nr. 84/2079 din 02.06.2008. Actul administrativ suspendat fost contestat în calea administrativă de atac și prin Decizia nr. 340/10.10.2008, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a dispus anularea în parte deciziei pentru suma totală de 2.192.037 lei.
Reclamanta susține că potrivit art. 216 alin. 3 Cod procedură fiscală, pârâta avea obligația să încheie un act fiscal după desființarea Deciziei de regularizare situației nr- având în vedere strict considerentele deciziei de soluționare. Respectiv, noua decizie de regularizare a situației putea să constate creanță în cuantum egal cu diferența dintre suma stabilită inițial și suma pentru care s- anulat prima decizie și aceasta era suma de 1.207.897 lei.
Pârâta, nerespectând această dispoziție legală emis noua decizie de regularizare, dar pentru sumă mult mai mare decât cea stabilită prin decizia de soluționare.
Susține că pentru suma rămasă în urma soluționării contestației noua decizie are conținut identic, iar pentru suma stabilită în plus de pârâta emitentă este de asemenea aplicabil art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 întrucât efectele generate de această nouă decizie sunt aceleași cu ale deciziei a cărei executare fost suspendată.
În subsidiar, reclamanta solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite și condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente ce poate fi prevenită prin suspendare, în măsura în care solicitarea principală este apreciată ca neîndeplinind cerințele art. 14 alin. 5 din lege.
Menționează printre măsurile de blocaj ale activității reclamantei, înființarea de către pârâtă a popririi asupra conturilor societății aflate la bănci, cu indisponibilizarea oricăror sume intrate în conturi și vărsate la bugetul de stat.
Reclamanta apreciază actul cărui suspendare solicită ca fiind nelegal, dat cu încălcarea art. 216 alin. 3 Cod procedură fiscală, iar acest aspect de nelegalitate se poate observa la analiză sumară a actului, ceea ce constituie un caz bine justificat în accepțiunea art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale depus întâmpinare prin care invocat excepția lipsei de interes a reclamantei și în subsidiar, solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În ședința publică de la termenul de judecată din 11.02.2009, reclamanta solicitat instanței să ia act că renunță la judecarea capătului de cerere subsidiar privind suspendarea actului administrativ fiscal în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înțelegând să susțină principalul capăt de cerere privind constatarea suspendării de drept a actului fiscal, în baza art. 14 alin. 5 din lege. Prin încheierea de ședință de ședință de la acel termen, în baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea ca capătul de cerere subsecvent.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, pe excepția invocată de autoritatea pârâtă și în subsidiar pe fond, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, se constată că este neîntemeiată în raport de cererea de suspendare formulată în baza disp. art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Excepția a fost motivată pe împrejurarea că executarea silită pornită de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în baza actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, încetat datorită încasării integrale a datoriei vamale stabilită prin alt act 230/2008. Faptul că acest act nu mai fost contestat în calea administrativ jurisdicțională nu conduce la concluzia că reclamanta nu mai justifică un interes practic în obținerea suspendării efectelor 209/2008.
Prin cererea de suspendare, reclamanta dorește să se constate împrejurarea că al doilea act fiscal emis de autoritatea pârâtă are un conținut identic cu primul act suspendat și faptul că această împrejurare este protejată de lege prin reglementarea suspendării de drept actului.
Interesul, despre care face vorbire pârâta prin excepția invocată, se referă la capătul de cerere privind suspendarea efectelor 209/2008, în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar la acest capăt de cerere reclamanta a renunțat conform art. 246 Cod procedură civilă. În susținerea cererii de constatare suspendării de drept a efectelor actului fiscal, reclamanta justifică interesul pe care îl conferă însuși textul legal, de a fi protejată împotriva unui abuz de drept din partea autorităților publice.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii de constatare a suspendării de drept 209/4086/07.11.2008, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 au fost emise pentru oferi protecție suplimentară contra abuzurilor administrației și instituie suspendarea ope legis, fără a fi necesar un demers al persoanei vătămate, în ipoteza în care autoritatea publică emite un nou act administrativ, cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță.
În situația prevăzută de art. 14 alin. 5 din lege, în afara clarificării noțiunii de "act administrativ" cu același conținut este necesară și constatarea unui anume comportament abuziv al emitentului actului pe care legea îl sancționează cu suspendarea ope legis.
Cu privire la prima condiție, aceea ca actul secund să aibă același conținut este cert că în această categorie se includ și actele care deși nu reprezintă copia "la indigo" primului act, generează aceleași efecte cu cele ale primului act, în ceea ce privește persoana vătămată, indiferent dacă modul de formulare dispozițiilor din act sau unele dispoziții din act sunt diferite de ale primului act.
În speță, actul secund, 209/4086/07.11.2008, conține unele dispoziții identice cu ale primului act, 84/2079/02.06. 2008 în privința sumei de 1.207.897 lei menținută de autoritatea care a soluționat contestația reclamantei, dar cuprinde și suma de 308.444 lei pentru operațiuni vamale care nu au fost avute în vedere în decizia de soluționare contestației reclamantei.
Ca atare, nu se poate constata că este vorba despre acte identice.
209/2008 avut propria sa cale de contestare și, respectiv propria cale de solicitare a suspendării în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În raport de cel de-al treilea act al pârâtei, 230/4499, emis la data de 11.12.2008, în aceeași zi în care fost introdusă prezenta cerere de constatare suspendării, se poate observa că, 209/4086 emisă la 07.11.2008 a avut existență de lună și practic nu a avut când să-și producă efectele juridice.
Pârâta emis un al treilea act care nu face obiectul cererii de constatare suspendării ope legis, respectiv 230/2008 în baza căreia reclamanta fost executată silit, astfel cum rezultă din Decizia nr. 233/12.12.2008, emisă de pârâtă, pentru finalizarea executării silite.
Pe de altă parte, nu se poate constata vreun abuz din partea autorității publice în emiterea celui de-al doilea act.
După soluționarea contestației reclamantei în calea administrativă de atac, prin desființarea parțială deciziei contestate, practic pârâta era obligată să emită un nou act.
Noul act nu poate fi apreciat ca fiind emis cu exces de putere și nici nu poate fi suspendat ope legis întrucât legea prevede și pentru acest act aceleași căi de atac de care reclamanta beneficiat pentru actul desființat.
Ca atare, Curtea constată că - nu are un conținut identic cu -, iar cel de-al doilea act nu reprezintă un abuz al administrației pentru constata suspendarea ope legis în baza art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și cererea de constatare a suspendării de drept ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de constatare a suspendării de drept formulată de reclamanta - AGRO SRL, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, ca neîntemeiate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB
4 ex.
09.03.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
