Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 66/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 66/2010
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Idriceanu Claudia
GREFIER: - -
Pe rol, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârât CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE B, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordinul nr. 996/13.10.2009 emis de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale întemeiată pe disp.art. 15 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de suspendare este legal timbrată.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei prin care se invocă excepția netimbrării și respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Curtea, raportat la excepția invocată, constată că a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea de suspendare fiind legal timbrată prin achitarea taxei de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar aplicat în valoare de 0,3 lei, motiv pentru care respinge excepția invocată ca neîntemeiată.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, apreciază cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 7 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. 996/13.10.2009 a ministrului muncii, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
În motivarea cererii arată că prin Ordinul nr. 1230/25.05.2009 al ministrului muncii a fost numit director coordonator adjunct în cadrul Direcției Stabiliri și Plăți Prestații a Casei Județene de Pensii
Exercitarea funcției s-a făcut în baza contractului de management din 25.05.2009 semnat cu ministrul muncii, în cuprinsul căruia au fost prevăzute condițiile de modificare și încetare a contractului.
Prin Ordinul nr. 996/13.10.2009 al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, s-a dispus încetarea contractului de management, împotriva căruia reclamantul a formulat plângere prealabilă conform art. 7 din legea contenciosului administrativ, considerând că ordinul este nelegal, întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă, s-a luat unilateral cu neîndeplinirea cerințelor legale.
Împotriva acestui ordin a promovat acțiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea ordinului și repunerea în drepturile și funcția deținută anterior, astfel că până la soluționarea acțiunii pe fond solicită suspendarea executării actului administrativ atacat, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE B, prin întâmpinarea depusă la data de 25 ianuarie 2010 solicită respingerea cererii de suspendare ca nefondată (19 -24).
În esență, acesta susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ respectiv existența unui caz bine justificat iar prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă. Din interpretarea coroborată a prevederilor alin. 1 al art. 14 cu prevederile art. 1 alin 1 din legea contenciosului administrativ rezidă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului prin dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența cazului justificat și a iminenței producerii pagubei. Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul textului de lege arătat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele:
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate precum și faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept.
În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, s-au instituit proceduri speciale de suspendarea executării actului administrativ prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Reclamantul a formulat cererea de suspendare a actului administrativ invocând prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ. Care fac însă trimitere la dispozițiile art.14 din aceeași lege, cât privește îndeplinirea cumulativă a condițiilor stabilite de acest text legal pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, prin Ordinul sus menționat s-a dispus încetarea contratului de management încheiat între reclamant și ministrul muncii.
Ca temei juridic al revocării reclamantului din funcția de manager s-au invocat prevederile nr.OG 105 din 06 octombrie 2009.
Pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ atacat se impun a fi îndeplinite condiții cumulative referitoare atât la obiectul suspendării cât și la temeiul de fapt al acesteia.
Cât privește condiția referitoare la obiectul suspendării instanța reține că actul administrativ a cărei suspendare se solicită este susceptibil de executare în sensul că acesta produce efecte în curs, a căror stopare poate fi realizată prin cererea de suspendare. Aceasta deoarece s-a dispus unilateral încetarea raporturilor de serviciu și implicit a calității de director coordonator adjunct a reclamantului.
Pe de altă parte, textul art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- existența unui caz bine justificat adică o împrejurare de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (conform art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004).
Cu alte cuvinte existența cazului bine justificat impusă de textul art. 14 din legea contenciosului administrativ poate fi reținută în ipoteza în care din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Pornind de la cele mai sus arătate, instanța reține că ordinul atacat a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea contractului de management, fără să existe motivare în drept a măsurii, în conținutul ei făcându-se referire doar generic, la diferite acte normative, nu se indică termenul în care poate fi contestată și instanța competentă, a fost emisă de către un organ necompetent și cu încălcarea nr.OG 105/2009.
Aceste aspecte tind să pună un real semn de întrebare asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, fără însă a face o analiză exhaustivă a acestuia.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil (conform art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004) această condiție este îndeplinită prin efectul pierderii locului de muncă și implicit a sursei de venituri, fără existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi soluționat fondul cauzei. Ulterior, chiar dacă ar fi admisă, pe fond, acțiunea, înlăturarea consecințelor păgubitoare ar fi dificilă.
Nu este de ignorat nici cele statuate de practica judiciară în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai puțin prejudiciabilă pentru părți. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantului este mai mic decât cel al pârâtului cererea de suspendare este admisibilă și cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea BUCHEN contra Cehiei că noțiunea de "bun" ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Nu în ultimul rând, instanța reține că este îndeplinită și condiția procedurii prealabile în sensul că reclamantul înainte de a se adresa instanței a formulat în termenul legal de 30 de zile, plângere prealabilă, conform art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 15 raportat la art.14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ așa încât cererea reclamantului urmează a fi admisă ca întemeiată cu consecința suspendării executării Ordinului nr. 996/13.10.2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
Dispune suspendarea Ordinului nr.996/13.10.2009 emis de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.CI
Dact./5ex.
19.02.2010
Președinte:Idriceanu ClaudiaJudecători:Idriceanu Claudia
