Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 662/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 662/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - CABINET MINISTRU și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE-INSPECȚIA SOCIALĂ prin Inspector General de Stat și intervenienta având ca obiect suspendare executare act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE-CABINET MINISTRU și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE-INSPECȚIA SOCIALĂ prin Inspector General de Stat a solicitat suspendarea actelor administrative împotriva cărora a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004 respectiv: Decizia nr.188 din 12 octombrie 2009 privind încetarea raportului de muncă prin revocarea din funcția de director coordonator a acestuia emisă de către, INSPECTIA SOCIALĂ și Decizia nr. 241 din data de 26 octombrie 2009 de numire a d-nei emisă de, INSPECȚIA SOCIALĂ până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor acțiunii se arată că raportat la prevederile art. 14 alin 1 din Legea nr. 544/2004 suspendarea actului administrativ poate fi cerută, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții: să existe un caz temeinic justificat, adică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu; prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin 1 lit s din Legea nr. 554/2004.
Actul de revocare Decizia nr. 188 din 12 octombrie 2009 este emis de către o autoritate care nu are îndreptățirea să emită astfel de acte cu privire la poziția deținută de reclamant.
În conformitate cu prevederile art.IV pct 7 din OUG nr. 105/2009-contractul de management în temeiul căruia reclamantul ocupa funcția de director coordonator, este asimilatcontractului individual de muncă, iar la alin 11 al aceluiași articol se arată că în aceste situații se aplică regulile referitoare la încetarea raporturilor de serviciu ale Legii nr. 53/2003 Codul Muncii.
În aceste condiții revocarea acestuia din funcție nu poate interveni decât pentru situațiile prevăzute expres și limitativ de Legea nr. 53/2003 pentru încetarea raporturilor de serviciu, respectiv cele prevăzute la art. 61 din Codul Muncii:în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară; în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului d e procedură penală; în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și /sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat; în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Revocarea din funcție nu poate interveni decât în situația în care ordonatorul principal de credite constată neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege și de contract.
O altă prevedere contractuală se referă la termenul în care poate fi revocat din funcție directorul coordonator, cu o notificare prealabilă de 15 zile, termen neprecizat în decizia contestată.
În cazul reclamantului nu s-a respectat acordarea termenului de preaviz, de unde rezultă un alt motiv esențial de revocare a actului administrativ individual emis cu nesocotirea flagrantă a dispozițiilor legii.
Un alt motiv de nelegalitate este dat de faptul că Decizia de revocare s-a dat în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical dată la care contractul era suspendat în temeiul art 50 lit b din Codul Muncii.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și PROTECȚIEI SOCIALE prin întâmpinarea depusă la data de 20 noiembrie 2009 solicită respingerea acțiunii formulate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (28-30).
Pârâta INSPECȚIA SOCIALĂ prin întâmpinarea depusă la data de 26 noiembrie 2009 invocă excepția lipsei calității procesuale a acesteia solicitând admiterea acesteia conform motivelor scrise din întâmpinare (35-36).
Intervenienta prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la data de 4 2009, solicită respingerea cererii de suspendare a următoarelor decizii emise de Inspecția Socială, respectiv: Decizia nr. 188/12 octombrie 2009 prin care d-l Dogar a fost revocat din funcția de director coordonator al Intermediar Regiunea Nord Vest și Decizia 241/26 octombrie 2009 prin care aceasta a fost numită în postul de director coordonator al Intermediar Regiunea Nord Vest (41-43).
În susținerea cererii de intervenție aceasta arată că după revocarea din funcție a reclamantului prin decizia nr. 188/12 octombrie 2009, postul de director coordonator al organismului intermediar REGIUNEA NORD VEST a devenit vacant fiind scos la concurs, la care aceasta a participat și în urma câștigării concursului a fost numită în funcția de director coordonator prin decizia nr. 241/26 octombrie 2009, dată de la care coordonează implementarea programului de eficientizare a întregii activități în vederea atingerii obiectivelor și indicatorilor asumați prin programul de management la care s-a obligat prin contractul încheiat la data de 26 octombrie 2009.
În aceste condiții suspendarea deciziei de revocare din funcție a reclamantului, putea avea loc numai în perioada celor 14 zile între 12 octombrie -26 octombrie 2009 cât postul a fost vacant și efectele suspendării ar fi privit numai părțile între care a existat raportul contractual la care se referea acea decizie, după această dată nemaifiind posibilă suspendarea actului administrativ deoarece nu mai sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ în sensul inexistenței cazului bine justificat și a prejudiciului care s-a cauzat reclamantului.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar precum și cererea de intervenție în interes propriu, instanța constată următoarele:
Pârâtele au invocat prin întâmpinare o serie de excepții referitoare la necompetența materială a Curții de Apel Cluj, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și deopotrivă a Inspecției Sociale.
Cât privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj aceasta este neîntemeiată având în vedere că în conformitate cu prevederile art. IV alin.4 din OUG nr. 105/2009 persoanele care ocupă funcțiile de director coordonator definite la alin 3 al art. sus menționat sunt menite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat. Mai mult decât atât reclamantul are alegerea instanței la care înțelege să supună spre analiză litigiul său, ca fiind aceea de la domiciliul său-în speță- Curtea de Apel Cluj.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI și PROTECȚIEI SOCIALE trebuie analizată din două perspective:
Drepturile și obligațiile pe care le are această instituție în temeiul actului normativ ce definește cadrul legal al numirii și revocării directorilor coordonatori, adică OUG nr. 105/2009 și respectiv mandatul limitat invocat de către INSPECȚIA SOCIALĂ, în momentul în care invocă propria lipsă a calității procesuale pasive.
Față de aceste două perspective se poate constata că Ministrul este ordonatorul principal de credite în temeiul HG nr. 11/2009 fiind singura persoană abilitată să dispună asupra numirii și revocării directorului coordonator al -
Inspecția Socială, care potrivit HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anexa nr. 2.5, este un organism aflat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca și INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU PROGRAMUL "DEZVOLTAREA UMANE " REGIUNEA NORD în care reclamantul ocupa funcția de director coordonator.
Pe de altă parte, reclamantul a încheiat contractul de management, cu ordonatorul principal de credite Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate precum și faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept.
În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, s-au instituit proceduri speciale de suspendarea executării actului administrativ prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În cauză, reclamantul a formulat având ca temei legal textul mai sus citat o cerere de suspendare a executării unor acte administrative respectiv Decizia nr. 188 din 12 octombrie 2009 emisă de către MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, INSPECȚIA SOCIALĂ privind încetarea raportului său de muncă urmare a revocării din funcția de director coordonator precum și a deciziei nr. 241/26 octombrie 2009 emisă de aceeași autoritate privind numirea intervenientei U în funcția de director coordonator, funcție deținută anterior de către reclamant, până la pronunțarea instanței de fond.
În fapt, prin Decizia nr. 188 din 12 octombrie 2009 s-a dispus în temeiul prevederilor art. IV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor de publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, revocarea reclamantului din funcția de director coordonator al organismului intermediar regional Regiunea Nord Vest.
Pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ atacat se impun a fi îndeplinite condiții cumulative referitoare atât la obiectul suspendării cât și la temeiul de fapt al acesteia.
Cât privește condiția referitoare la obiectul suspendării instanța reține că actul administrativ a cărei suspendare se solicită este susceptibil de executare în sensul că acesta produce efecte în curs, a căror stopare poate fi realizată prin cererea de suspendare. Aceasta deoarece s-a dispus unilateral încetarea raporturilor de serviciu și implicit a calității de manager general a reclamantului.
Pe de altă parte, textul art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
-existența unui caz bine justificat adică o împrejurare de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (conform art. 2 alin 1 lit t din Legea nr. 554/2004).
Cu alte cuvinte existența cazului bine justificat impusă de textul art 14 din legea contenciosului administrativ poate fi reținută în ipoteza în care din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Pornind de la cele mai sus arătate, instanța reține că în fapt în decizia atacată se face referire la prevederile art. IV pct 7 din OUG nr. 105/2009 însă nu reiese care ar fi motivul pentru care organul emitent a considerat că reclamantul trebuie să fie revocat din funcția deținută cu atât mai mult cu cât în contractul de management (art. 9 ) încheiat cu ordonatorul principal de credite sunt prevăzute expres și limitativ situațiile în care acest contract de management poate înceta.
Revocarea din funcție nu poate interveni decât în situația în care ordonatorul principal de credite constată neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege și contract, ceea ce în speță nu este cazul. Mai mult decât atât, revocarea din funcție se putea realiza doar cu o notificare prealabilă de 15 zile termen neprecizat în decizia contestată.
Un alt motiv de nelegalitate este dat de faptul că decizia de revocare a fost emisă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, dată la care contractul său de management era suspendat.
Aceste aspecte tind să pună un real semn de întrebare asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, fără însă a face o analiză exhaustivă a acestuia.
Pe de altă parte, revocarea reclamantului din funcția de manager reprezintă în fapt o încetare a raporturilor de serviciu care însă a avut loc pe durata incapacității temporare de muncă a acestuia stabilită prin certificat medical.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil (conform art. 2 alin 1 lit ș din Legea nr. 554/2004) această condiție este îndeplinită prin efectul pierderii locului de muncă și implicit a sursei de venituri, fără existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi soluționat fondul cauzei. Ulterior, chiar dacă ar fi admisă, pe fond, acțiunea, înlăturarea consecințelor păgubitoare ar fi dificilă.
Nu este de ignorat nici cele statuate de practica judiciară în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai putin prejudiciabilă pentru părți. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantului este mai mic decât cel al pârâtului cererea de suspendare este admisibilă și cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea BUCHEN contra Cehiei că noțiunea de "bun" ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Nu în ultimul rând, instanța reține că este îndeplinită și condiția procedurii prealabile în sensul că reclamantul înainte de a se adresa instanței a formulat în termenul legal de 30 de zile, plângere prealabilă, conform art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ așa încât cererea reclamantului urmează a fi admisă ca întemeiată cu consecința suspendării executării deciziei nr. 188 din 12 octombrie 2009 precum și a deciziei nr. 241/26 octombrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Cât privește cererea de intervenție formulată de intervenienta în calitate de beneficiară a efectelor deciziei nr. 241/26 octombrie 2009 contestată și aceasta la rândul său, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru cele ce urmează a fi expuse:
Întrucât așa cum s-a arătat mai sus asupra deciziei de revocare a reclamantului din funcția de director coordonator există puternice dubii de îndoială referitoare la legalitatea acesteia, consecutiv pentru aceleași considerente expuse se impune și suspendarea acestei decizii.
Apărările invocate de intervenientă, par a fi de circumstanță deoarece reclamantul solicitând suspendarea unui act administrativ asupra căruia există îndoieli puternice cu privire la legalitate iar faptul că acesta ocupă în prezent o funcție publică de execuție nu poate fi un argument pentru păstrarea efectului acelui act.
Față de aceste considerente, concluzia ce se impune este aceea a respinge ca neîntemeiată a cererii de intervenție în interes propriu potrivit art. 49 și următoarele Cod procedură civilă.
Întrucât pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și PROTECȚIEI SOCIALE se află în culpă procesuală va fi obligat în conformitate cu prevederile art 274 Cod procedură civilă să plătească reclamantului suma de 20,30 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- și a INSPECȚIEI SOCIALE invocate de pârâtul precum și excepția netimbrării cererii.
Admite acțiunea reclamantului și în consecință:
Dispune suspendarea executării Deciziei nr. 188/12.10.2009 privind încetarea raportului de muncă prin revocarea din funcția de director coordonator a reclamantului - emisă de MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- și a INSPECȚIEI SOCIALE precum și a Deciziei nr. 241/26.10.2009 de numire a intervenientei emisă de către MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- și a INSPECȚIEI SOCIALE până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta
Obligă pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE- să plătească reclamantului -. suma de 20,30 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
6 ex./14.01.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
