Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 670/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.670

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 02 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta FUNDAȚIA PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII CIVILE, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-INSPECȚIA GENERALĂ, având ca obiect suspendarea executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14 12 2009.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 89 dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Inspecția Generală prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la fila 94 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că la data de 28 01 2010 reclamanta a depus prin serviciul registratură acte în copie conformă cu originalul, în 2 exemplare,o copie comunicând reprezentantului pârâtului.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic depune întâmpinare la cererea de suspendare, o copie comunicând apărătorului reclamantei.

Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, declară că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile communicate reciproc, nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14 12 2009.

Reclamanta Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile reprezentată de avocat, pe cererea de suspendare, solicită admiterea acțiunii, suspendarea executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14 12 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Conform prevederilor art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, în speță sunt întrunite condițiile pentru suspendarea procesului verbal. Există împrejurări de fapt și de drept care ridică semne de întrebare asupra legalității procesului verbal de constatare și care constituie astfel un caz bine justificat, iar prin suspendarea executării procesului verbal de constatare se previne o pagubă iminentă cu consecințe grave nu doar asupra ci și asupra beneficiarilor programelor și activităților destinate dezvoltării societății civile pe care le gestionează și le desfășoară. Sumele stabilite în sarcina prin procesul verbal de constatare nu constituie o creanță rezultată din nereguli în sensul OG 79/2003, prin urmare, nu se poate vorbi despre o creanță bugetară născută din nereguli imputabile. În ceea ce privește TVA cât și în ceea ce privește diferențele de curs valutar, a respectat întru totul normele legale aplicabile și nu se poate considera că a încălcat normele comunitare prin simpla realizare a unor cheltuieli neeligibile, deoarece în ambele situații au fost respectate întocmai prevederile legale naționale incidente, realizarea cheltuielilor respectiv fiind intrinsecă și indispensabilă funcționării programului PHARE RO 94.06. Dreptul de a stabili obligația de plată a creanțelor bugetare rezultate din nereguli era prescris la data încheierii procesului verbal de constatare. Termenul de 5 ani prevăzut de OG 79/2003 cu privire la stabilirea obligațiilor de plată pentru eventualele creanțe rezultate din nereguli aferente programului PHARE RO 94.06 s-a împlinit la expirarea unui termen de 5 ani calculat de la data de 09 08 1999, respectiv la09 08 2004. După împlinirea termenului de prescripție prin aplicarea prevederilor exprese și speciale ale OG 79/2003, nu mai pot fi creanțe de tipul celor care fac obiectul acestei reglementări. Paguba iminentă derivă din specificul activității, care este organizație non-profit și exclusiv subordonată unui interes public. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic, pune concluzii de respingere a cererii de suspendare, pentru considerentele din întâmpinare. Invocă prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Regulamentul financiar al Uniunii Europene e obligatoriu pentru toate statele europene. În cauză nu se poate susține că actul administrativ emis în executarea și aplicarea legii ar putea aduce un prejudiciu material viitor și previzibil atâta timp cât chiar dispozițiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea plăților efectuate de, deci nu poate constitui o pagubă iminentă, cu atât mai mult cu cât verificarea legalității procesului verbal urmează a se face pe fond de instanța învestită cu această cerere. Reclamanta nu face dovada producerii unei pagube iminente; solicită să se aibă în vedere decizia nr.3486 din 21 09 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea reține cererea de suspendare spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 14.01.2010, reclamanta FUNDAȚIA PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII CIVILE a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-INSPECȚIA GENERALĂ, suspendarea executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14.12.2009, încheiat de Inspecția Generală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la Programul PHARE RO 94.06 - Program pentru Dezvoltarea Societății Civile gestionat de, comunicat către la data de 17.12.2009, până Ia pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei acestuia.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 21.09 - 14.12.2009, Inspecția Generală din cadrul Ministerului Finanțelor a efectuat verificarea modului de utilizare a fondurilor comunitare în cadrul Programului PHARE RO 94.06 - Program pentru Dezvoltarea Societății Civile (denumit în continuare "Programul PHARE RO 94.06" sau "Programul") la, iar în urma acestei verificări a încheiat Procesul Verbal de Constatare.

Prin Procesul Verbal de Constatare s-a reținut că, în legătură cu Programul PHARE RO 94.06, Comisia Europeană a stabilit un debit în sumă totală de 127.853,66 Euro constând în

cheltuieli neeligibile aferente desfășurării acestui program, respectiv

1. TVA nerambursat aferentă facturilor emise în legătură cu bunurile și serviciile achiziționate în cadrul desfășurării programului și

2. pierderi din diferențe de curs valutar acumulate pe perioada desfășurării programului

dobânzi penalizatoare pentru întârzierea în restituirea acestor cheltuieli neeligibile calculate până la data de 15.04.2004, iar la data de 21.04.2004, Comisia Europeană a procedat Ia reținerea acestei sume din fondurile aferente Programului Național PHARE 2003.

documentele emise de Comisia Europeană în legătură cu Programul PHARE RO 94.06, respectiv Nota de nr. -/21.06.2000, scrisoarea Comisiei Europene nr. 101.445/19.04.2004 și scrisoarea Comisiei Europene nr. 54297/21.04.2004, precum și prevederile 1. art. 6 pct. 1. din Regulamentul Consiliului Comunității Europene () nr. 3906/89/18.12.1989, modificat prin Regulamentul 2698/90/17.09.1990 (prin care România este eligibilă pentru a beneficia de Programul de asistență PHARE) (Anexa nr. 5 prezentei acțiuni) și 2. art. 13 - Impozite și taxe vamale din Anexa A - Condiții Generale privind de Finanțare a Acordului Cadru încheiat Comisia Comunităților Europene și Guvernul României 12.03.1991 (Anexa nr. 6 prezentei acțiuni - denumit în continuare "Acordul Cadru").

Pe cale de consecință, prin Procesul Verbal de Constatare s-a apreciat că sumele reținute de Comisia Europeană cu titlu de cheltuieli neeligibile aferente Programului PHARE RO 94.06 constituie o creanță bugetară rezultată din nereguli în sensul OG 79/2003 care îi este imputabilă, astfel încât s-a stabilit în sarcina obligația de plată a acestei creanțe bugetare rezultate din nereguli în sumă totală de 127.853,66 Euro (echivalentul a 543.083,99 lei).

Conform dispozițiilor legale aplicabile și cu respectarea termenului legal instituit în acest sens, a formulat contestație împotriva Procesului Verbal de Constatare prin care a solicitat anularea în tot a acestuia ca fiind nelegal și netemeinic.

În drept, având în vedere aspectele mai sus menționate, consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru suspendarea Procesului Verbal de Constatare dat fiind că

există împrejurări de fapt și de drept care ridică serioase semne de întrebare asupra legalității Procesului Verbal de Constatare și care constituie astfel un caz bine justificat în sensul art. 14 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004, iar

prin suspendarea executării Procesului Verbal de Constatare se previne o pagubă iminentă cu consecințe extrem de grave nu doar asupra, ca persoană juridică, ci și asupra beneficiarilor programelor și activităților destinate dezvoltării societății civile pe care le gestionează și le desfășoară;

În cauză există serioase dubii asupra legalității Procesului Verbal de Constatare dat fiind că

1. obligația de plată a sumelor reținute în Procesul Verbal de Constatare a fost stabilită în sarcina în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile deoarece aceste sume nu constituie o creanță rezultată din nereguli în sensul prevederilor OG 79/2003;

2. dreptul de a stabili obligația de plată a creanțelor bugetare rezultate din nereguli cu privire Ia Programul PHARE RO 94.06 era prescris Ia data încheierii Procesului Verbal de Constatare

1. Sumele stabilite în sarcina prin Procesul Verbal de Constatare nu constituie o creanță rezultată din nereguli în sensul OG 79/2003.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a din OG 79/2003, "neregulă" în sensul acestui act normativ reprezintă "orice abatere de Ia legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită."

Sub acest aspect, art. 1 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a OG 79/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1306/2007 (denumite în continuare "Normele Metodologice" sau "HG 1306/2007") prevede expres că termenii de "legalitate, regularitate și conformitate" vor avea sensul definit în Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările ulterioare (denumită în continuare "OG 119/1999").

În același sens, art. 3 alin. 1 din OG 79/2003 prevede că "Obiectul constatării existenței creanțelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor și/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare ca urmare a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente."

Ca atare, în economia prevederilor OG 79/2003, în măsura în care se constată existența unei nereguli, deci a unei încălcări a legalității, regularității sau conformității, organul de control va stabili prejudiciul care rezultă din respectiva neregulă și va dispune recuperarea sumelor necesare acoperirii acestui prejudiciu, sume care vor reprezenta o creanță bugetară născută din nereguli în sensul acestui act normativ.

Or, în speță, în utilizarea și administrarea de către a fondurilor aferente Programului PHARE RO 94.06 nu a survenit nici o neregulă în sensul avut în vedere de OG 79/2003, prin urmare nu se poate vorbi despre o creanță bugetară născută din nereguli imputabilă.

Astfel, debitul reținut în sarcina prin Procesul Verbal de Constatare este constituit din sume care reprezintă 1. TVA plătit de pentru bunuri și servicii aferente activității sale în cadrul Programului PHARE RO 94.06 și nerecuperat de la statul român și 2. diferențe de curs valutar rezultate din activitatea din rambursarea cu întârziere a TVA de către stat, cheltuieli pe care Comisia Europeană le-a considerat a fi neeligibile pentru a fi acoperite din fonduri comunitare.

noțiunii de "cheltuială neeligibilă" folosită în acest context în documentele emise de Comisia Europeană, inclusiv în Nota de anexată prezentei acțiuni, este acela de cheltuială care nu poate fi justificată și acoperită din fonduri comunitare, fără a implica însă în mod necesar un aspect de nelegalitate legat de cheltuiala respectivă. Cu alte cuvinte, în accepțiunea Comisiei Europene, o cheltuială neeligibilă nu este în mod obligatoriu o cheltuială făcută în mod nelegal.

Or, atât în ceea ce privește TVA, cât și în ceea ce privește diferențele de curs valutar, a respectat întru totul normele legale aplicabile și nu se poate considera că a încălcat normele comunitare prin simpla realizare a unor cheltuieli neeligibile, deoarece în ambele situații au fost respectate întocmai prevederile legale naționale incidente, realizarea cheltuielilor respective fiind intrinsecă și indispensabilă funcționării Programului PHARE RO 94.06.

1.1. Astfel, în ceea ce privește cheltuielile cu TVA, față de reglementările aplicabile în România în materie de TVA pe parcursul derulării Programului PHARE RO 94.06, scutirea de TVA livrărilor de bunuri și servicii aferente programelor subsumate Acordului Cadru și altor documente similare funcționării, în situația,

1. fie sub forma obținerii de către beneficiarul bunurilor și serviciilor (în speță, ) a unui certificat de scutire care să permită emiterea de către furnizori a unor facturi fără TVA,

2. fie sub forma plății TVA de către către furnizori conform facturilor emise de aceștia și parcurgerea ulterioară de către a formalităților de rambursare a TVA astfel plătit.

Având în vedere dificultățile și mai ales termenele foarte lungi de aplicare a primei variante (obținerea unui certificat de scutire), ales a doua modalitate prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate, și deci a plătit TVA aferent livrărilor de bunuri și servicii care au fost achiziționate pentru a permite funcționarea sa și a întreprins apoi formalitățile de solicitare a rambursării, în deplina conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Procedura de rambursare a TVA, deși urmată cu respectarea prevederilor legale și prevăzută expres ca modalitate de realizare a scutirii de TVA aferente programelor finanțate din fonduri comunitare, a generat însă costuri care au fost declarate ca neeligibile de către Comisia Europeană prin Nota de din anul 2000. Acest fapt s-a datorat unei precizări din legislația secundară aplicabilă procedurilor de rambursare a TVA, ce a făcut obiectul unor modificări legislative succesive până la realizarea deplinei concordanțe cu principiul asumat de România cu privire la scutirea de TVA aferente programelor finanțate din fonduri europene, în temeiul căreia a fost refuzată rambursarea TVA aferent unor achiziții de bunuri și servicii (după cum rezultă din anexa nr. 1 procesului verbal de control privitor Ia cererile de rambursare a TVA care constituie Anexa nr. 9 prezentei acțiuni). Acest refuz nu a fost însă motivat de existența unor neregularități legate de utilizarea fondurilor, ci de excluderea expresă de la rambursare a TVA aferentă unor categorii de cheltuieli, excludere neconformă cu obligațiile asumate de România prin Acordul Cadru încheiat cu Comisia Europeană.

Nelegalitatea și netemeinicia acestui refuz de rambursare al organelor fiscale ca urmare a încadrării eronate a TVA de rambursat au fost sesizate de diverse autorități publice, ajungându-se până la solicitarea oficială de către Ministerul Finanțelor Publice de reanalizare a acestei măsuri, după cum rezultă din adresa Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Politică și Legislație Fiscală nr. -/17.12.2001 comunicată Delegației Comisiei Europene în România, precum și din adresa Departamentului pentru Integrate Europeană din cadrul Guvernului României nr. 593/17.08.1999 comunicată către Ministerul Finanțelor. De asemenea, caracterul nelegal și netemeinic al refuzului organelor fiscale de a rambursa TVA aferentă achizițiilor de materiale consumabile și servicii destinate desfășurării activității curente a este demonstrat dincolo de orice îndoială de adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 32.587/08.11.2001, precum și de adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 104.576/23.11.2001 comunicată Delegației Comisiei Europene în România.

Pe cale de consecință, având în vedere cele mai sus menționate, nerambursarea TVA în aceste condiții nu este rezultatul unei nelegalități comise de și nu este imputabilă acesteia. Într-adevăr, nu a săvârșit nicio neregulă, nu a încălcat nicio prevedere legală în desfășurarea activității sale sau în solicitarea de rambursare a TVA, efectuarea cheltuielilor cu TVA a fost legală, fiind permisă de lege ca modalitate de aplicare a cotei zero - plata urmată de rambursare. După cum am arătat mai sus, motivul refuzului de rambursare a fost interpretarea eronată a legii de către organele fiscale, în sensul nerecunoașterii anumitor cheltuieli, situație care nu a implicat însă o încălcare a legii de către și nici nu a fost rezultatul unei astfel de încălcări.

1.2. În ceea ce privește diferențele de curs valutar, acestea au fost generate de procedura de rambursare a TVA, prin perioadele mari de timp pe care le implică parcurgerea acestei proceduri. Nici în acest caz însă nu a fost vorba despre o cheltuire necorespunzătoare a fondurilor europene, dat fiind că nu a încălcat nicio prevedere legală aplicabilă. De asemenea, cât privește diferențele de curs valutar provenite din activitatea curentă a, nici acestea nu presupun vreo nelegalitate sau altă neregularitate.

Mai mult, în ceea ce privește diferențele de curs valutar rezultate din activitatea curentă, respectiv din necesitatea efectuării de plăți în moneda națională în ciuda faptului că fondurile comunitare erau transferate către în valută, a manifestat diligență și a întreprins demersuri pentru obținerea unei autorizații de la Banca Națională a României care să permită efectuarea de plăți în valută, urmărind astfel reducerea acestor diferențe de curs valutar. Prin adresa nr. II.4/16309/16.07.1997 (Anexa nr. 14 prezentei acțiuni), Direcția Generală Operațiuni Monetare, și de Credit din cadrul Băncii Naționale a României a permis efectuarea de plăți în valută numai pentru cheltuieli externe.

În aceste condiții, fără a avea loc o încălcare a prevederilor legale, realizarea Programului PHARE RO 94.06 generat diferențe de curs valutar tocmai datorită aplicării normelor legale incidente, respectiv a regulamentului valutar în vigoare la data respectivă. Prin simpla sa derulare, acest Program a antrenat apariția acestor diferențe de curs valutar, fără a se putea reține vreo culpă a și fără ca să fi avut Ia îndemână vreun mijloc de a împiedica apariția acestor costuri, dat fiind că singura modalitate de prevenire a acestor cheltuieli era oprirea derulării Programului.

În aceste condiții, creanța pretinsă de Comisia Europeană și menționată în Procesul Verbal de Constatare a fost născută din cheltuieli neeligibile în sens bugetar, dar care nu proveneau dintr-o încălcare a legii de către administratorul fondurilor (în speță, ).

Astfel de cheltuieli neacoperite din bugetul Uniunii Europene, dar care nu pot fi imputate nici administratorului fondurilor () în lipsa oricărei încălcări a normelor incidente, vor fi suportate de România, ca beneficiar al fondurilor și programului respectiv.

Mai mult, nu se poate susține nici existența unui prejudiciu în ceea ce privește fondurile provenite din nerambursarea TVA, deoarece debitorul care nu și-a executat obligația în acest caz este chiar statul român, după cum am argumentat în mod detaliat mai sus.

Ca atare, având în vedere că nu se poate reține nici o neregulă în sensul OG 79/2003 care să fie imputabilă și nici încălcarea de către a vreunei prevederi legale sau contractuale aplicabile în cadrul derulării Programului, sumele stabilite prin Procesul Verbal de Constatare nu îndeplinesc criteriile legale pentru a fi considerate o creanță rezultată din nereguli imputabilă în sensul OG 79/2003.

Prin urmare, stabilirea obligației de plată a acestor sume în sarcina cu titlu de creanță rezultată din nereguli este în profundă contradicție cu prevederile legale aplicabile, fapt care atrage nulitatea acestei măsuri și a Procesului Verbal de Constatare prin care această măsură a fost luată.

2. Dreptul de a stabili obligația de plată a creanțelor bugetare rezultate din nereguli cu privire la Programul PHARE RO 94.06 era prescris la data încheierii Procesului Verbal de Constatare.

Astfel, conform art. 112 din OG 79/2003, dreptul de a stabili obligația de plată aferentă creanței bugetare născute din nereguli se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului.

Art. 11 alin. 5 din Normele Metodologice ale OG 79/2003 precizează că este considerată a fi "data închiderii programului" fie data confirmării scrise de către Comisia Europeană a închiderii programului, fie data ultimei plăți în cadrul programelor de preaderare, în cazul în care nu există o astfel de confirmare scrisă.

În speță, ultima plată în cadrul Programului PHARE RO 94.06 fost realizată la data de 09.08.1999, după cum rezultă din extrasul de cont care constituie Anexa nr. 15 prezentei acțiuni, fapt reținut și în Procesul Verbal de Constatare (pag. 3-4 ale acestui document).

În consecință, termenul de 5 ani prevăzut de OG 79/2003 cu privire Ia stabilirea obligațiilor de plată pentru eventualele creanțe rezultate din nereguli aferente Programului PHARE RO 94.06 s-a împlinit la expirarea unui termen de 5 ani calculat cu începere de la data de 09.08.1999, respectiv la data de 09.08.2004. Chiar dacă am considera că acest termen de prescripție de 5 ani ar începe să curgă de la data intrării în vigoare a OG 79/2003, respectiv de la data de 01.01.2004, în ceea ce privește Programul PHARE RO 94.06 termenul de prescripție prevăzut de art. 112 din OG 79/2003 s-a împlinit la data de 01.01.2009.

Or, după împlinirea termenului de prescripție prin aplicarea prevederilor exprese și speciale ale OG 79/2003, nu mai pot fi constatate creanțe de tipul celor ce fac obiectul acestei reglementări, astfel încât stabilirea prin Procesul Verbal de Constatare a unei obligații de plată pentru o creanță rezultată din nereguli aferentă Programului PHARE RO 94.06 după împlinirea termenului de prescripție special mai sus menționat este o măsura profund nelegală și, ca atare, lovită de nulitate.

Suspendarea executării Procesului Verbal de Constatare previne o pagubă iminentă cu consecințe extrem de grave nu doar asupra, ca persoană juridică, ci și asupra beneficiarilor programelor și activităților destinate dezvoltării societății civile pe care le gestionează și le desfășoară.

Astfel, este o persoană juridică non-profit, înființată exclusiv în scopul implementării și gestionării programelor de finanțare și fondurilor comunitare destinate dezvoltării societății civile în România.

Ca atare, activitatea nu se desfășoară în interes propriu, ci este subsumată în integralitate dezideratului de interes public al dezvoltării societății civile în România, iar fondurile pe care reclamanta le gestionează nu sunt fonduri proprii, ci sunt fonduri comunitare destinate beneficiarilor programelor de finanțare administrate de.

Pe cale de consecință, este lesne de înțeles că punerea în executare a Procesului Verbal de Constatare (un act a cărui legalitate este pusă în mod serios sub semnul întrebării) care va avea loc cel mai probabil prin poprirea conturilor bancare cu care operează va paraliza cu siguranță atât activitatea fundației, cât mai ales derularea programelor și activităților pe care le administrează, indisponibilizând fonduri destinate continuării acestora și afectându-i grav pe beneficiarii acestora.

Ca atare, suspendarea unei astfel de executări a Procesului Verbal de Constatare este pe deplin justificată prin prisma prevenirii unui prejudiciu iminent și grav că ar fi cauzat nu doar, cât mai ales organizațiilor societății civile care beneficiază de programele administrate de reclamantă.

Curtea a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri.

Din probele administrate, Curtea reține că în perioada 21.09 - 14.12.2009, Inspecția Generală din cadrul Ministerului Finanțelor a efectuat verificarea modului de utilizare a fondurilor comunitare în cadrul Programului PHARE RO 94.06 - Program pentru Dezvoltarea Societății Civile (denumit în continuare "Programul PHARE RO 94.06" sau "Programul") la, iar în urma acestei verificări a încheiat Procesul Verbal de Constatare.

Prin Procesul Verbal de Constatare s-a reținut că, în legătură cu Programul PHARE RO 94.06, Comisia Europeană a stabilit un debit în sumă totală de 127.853,66 Euro constând în

cheltuieli neeligibile aferente desfășurării acestui program, respectiv

1. TVA nerambursat aferentă facturilor emise în legătură cu bunurile și serviciile achiziționate în cadrul desfășurării programului și

2. pierderi din diferențe de curs valutar acumulate pe perioada desfășurării programului

Față de această împrejurare, prin Procesul Verbal de Constatare s-a considerat că acest debit se datorează faptului că ar fi achitat TVA din fondurile comunitare și ar fi fost stabilite diferențe de curs valutar, cheltuieli considerate neeligibile de Comisia Europeană și că în acest mod ar fi fost încălcate documentele emise de Comisia Europeană în legătură cu Programul PHARE RO 94.06, respectiv Nota de nr. -/21.06.2000, scrisoarea Comisiei Europene nr. 101.445/19.04.2004 și scrisoarea Comisiei Europene nr. 54297/21.04.2004, precum și prevederile art. 6 pct. 1. din Regulamentul Consiliului Comunității Europene () nr. 3906/89/18.12.1989, modificat prin Regulamentul 2698/90/17.09.1990 (prin care România este eligibilă pentru a beneficia de Programul de asistență PHARE) și art. 13 - Impozite și taxe vamale din Anexa A - Condiții Generale privind de Finanțare a Acordului Cadru încheiat Comisia Comunităților Europene și Guvernul României 12.03.1991.

Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Așadar, din textul precizat rezultă că admiterea cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.

În baza art. 2 alin. 1 lit. t, cazurile bine justificate reprezintă împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În speța există o îndoială serioasă asupra legalității procesului verbal de constatare nr.150.315/14.12.2009 deoarece;

- a) dreptul de a stabili obligația de plată a creanțelor bugetare rezultate din nereguli cu privire la Programul PHARE RO 94.06 era prescris la data încheierii Procesului Verbal de Constatare.

În speță, ultima plată în cadrul Programului PHARE RO 94.06 fost realizată la data de 09.08.1999, după cum rezultă din extrasul de cont care constituie Anexa nr. 15 acțiunii, fapt reținut și în Procesul Verbal de Constatare (pag. 3-4 ale acestui document).

În consecință, termenul de 5 ani prevăzut de OG 79/2003 cu privire Ia stabilirea obligațiilor de plată pentru eventualele creanțe rezultate din nereguli aferente Programului PHARE RO 94.06 s-a împlinit la expirarea unui termen de 5 ani calculat cu începere de la data de 09.08.1999, respectiv la data de 09.08.2004. Chiar dacă s-ar considera că acest termen de prescripție de 5 ani ar începe să curgă de la data intrării în vigoare a OG 79/2003, respectiv de la data de 01.01.2004, în ceea ce privește Programul PHARE RO 94.06 termenul de prescripție prevăzut de art. 112 din OG 79/2003 s-a împlinit la data de 01.01.2009.

- b) există o îndoială serioasă cu privire la creanța stabilită în sarcina reclamantei, în sensul că ar constitui o creanță rezultată din nereguli în sensul OG 79/2003.

De aceea, Curtea reține că prima condiție, cea a cazului bine justificat este îndeplinită.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.

Reclamanta este o persoană juridică non-profit, înființată exclusiv în scopul implementării și gestionării programelor de finanțare și fondurilor comunitare destinate dezvoltării societății civile în România.

Fondurile pe care reclamanta a le gestionează nu sunt fonduri proprii, ci sunt fonduri comunitare destinate beneficiarilor programelor de finanțare administrate de.

Punerea în executare a procesului verbal de constatare va influența negativ activitatea fundației, cât mai ales derularea programelor și activităților pe care le administrează, indisponibilizând fonduri destinate continuării acestora și afectându-i grav pe beneficiarii acestora.

Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14.12.2009 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta FUNDAȚIA PENTRU DEZVOLTAREA SOCIETĂȚII CIVILE, cu sediul în B, nr. 2K,. 1,. 4, sector 3 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-INSPECȚIA GENERALĂ cu sediul în B,-, sector 5.

Dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare nr.150.315/14.12.2009, încheiat de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /4 ex./22.02.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 670/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 670/2010. Curtea de Apel Bucuresti