Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 677/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.677

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 02 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr.2639/12 10 2009.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 01 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face partea integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea consectiv pentru 29 01 2010 și la data de azi, 05 02 2010.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 16.11.2009, reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet de avocat cu sediul în B, sect.5-,.1, - 71,. 3,.15 a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor având sediul în-, sector 1, B, solicitând:

1. Suspendarea executării Ordinului cu caracter individual cu nr. 2639/12.10.2009 emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor din România și înregistrat sub nr.33178/13.10.2009 Ia Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, până la data pronunțării unei soluții irevocabile pe fondul cauzei;

2. Obligarea pârâtei să-i permită revenirea în funcția publică de execuție deținută anterior până la data pronunțării unei soluții irevocabile pe fondul cauzei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 12.10.2009 Autoritatea Națională a Vămilor din România prin șeful acesteia a emis Ordinul cu nr. 2639/12.10.2009 privind destituirea sa din funcția publică de execuție de inspector vamal I Superior 1 cu începere de la 15.10.2009 deținută în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Acest Ordin a fost atacat pe calea recursului administrativ conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 262 din - pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia,1. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Potrivit art.14 din menționata lege în conformitate cu care,1. În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până Ia pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Având în vedere că actul a cărui suspendare o solicită a fost atacat Ia autoritatea care I-a emis, că motivele dezvoltate mai jos se circumscriu sintagmei folosite de legiuitor,cazuri bine justificate" - prin cazuri bine justificate prezenta lege înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ - și că prin eliberarea din funcție i-au fost tăiate toate veniturile de ordin salarial, reclamantul consideră că este îndeplinită și cerința legii în ceea ce privește "prevenirea unei pagube iminente".

Consideră netemeinic și nelegal Ordinul cu nr. 2639/12.10.2009 pentru următoarele motive:

1. În ceea ce privește nelegalitatea, cu privire Ia condițiile de formă ale acestuia:

- Având în vedere că, urmare a motivelor de fapt imputate reclamantului, s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează destituirea din funcția publică, respectiv dispozițiile art. 77 alin.2 lit. g și j,art.77 alin.3 lit. e,art.97 lit. d,art.101 alin.1 lit. a, art. 101 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006 (și la care în cuprinsul prezentei se va face mențiune prin folosirea cuvântului,lege") pentru motive imputabile funcționarului, ca sancțiune disciplinară, aplicată pentru săvârșirea unei abateri disciplinare care ar fi avut consecințe grave (încălcarea prevederilor legale referitoare Ia îndatoriri),

- Având în vedere art. 117 din,lege"ce prevede că:

,Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice din Legea nr. 188/1999."

urmează a se constata că dispozițiile acestei,legi" se completează cu prevederile legislației muncii, întrucât Legea nr. 188/1999 modificată nu cuprinde dispoziții referitoare la actul de destituire, iar în considerarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, se vor aplica dispozițiile art. 268 muncii.

Art. 268 alin. 2 lit. a - f muncii, sancționează cu nulitatea absolută, necuprinderea în actul de înlăturare din muncă, a următoarelor mențiuni:

1. descrierea faptei,

2. motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză,

3. temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară,

4. termenul în care sancțiunea poate fi contestată,

5. instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Conform dispozițiilor din art. 268 alin. 2 lit. e - f din Codul muncii, care prevăd că decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată și a dispozițiilor nr.HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care la art. 35 alin. 2 menționează că actul de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată (lit. e) și instanța competentă, la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat (lit. f), și, întrucât în cuprinsul ordinului contestat nu se regăsește nici o referire la termenul în care acesta poate fi atacat și nici la care instanță în mod concret poate fi atacat, mențiunea generică din acesta neputând suplini această condiție,iar, oricum, art.3 din dispozitivul acestui ordin este incorect,deoarece față de acest ordin se aplică condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului-administrativ.

- potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare - astfel că, în speță, reclamantul nu poate să se adreseze direct instanței așa cum în mod greșit este indicat în dispozitivul ordinului atacat, sub sancțiunea inadmisibilității acțiunii în anulare a actului de eliberare din funcția publică, promovată fără exercitarea în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,

În ordinul menționat nu se regăsesc nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin anularea actului atacat - în conformitate cu art. 105. pr. civ. la care se face trimitere prin art. 117 din,lege", SE IMPUNE concluzia că Ordinul cu nr. 2639/12.10.2009 este (lovit de nulitate absolută).

2. În ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia, cu privire la condițiile de fond ale acestuia

- Motivele de fapt care au condus Ia emiterea ordinului de fapt se circumscriu următoarelor:

1. că ar fi interpretat eronat,niște" facturi, fără ca acestea să fie exemplificate sau identificate și că această greșeală ar fi produs consecințe legale, aceste consecințe nefiind determinate sau evaluate în vreun fel;

2. că n-ar fi respectat prevederile OG2/2001 în ceea ce privește motivarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale. Din nou, nu sunt indicate nici măcar criterii minimale, ca dată, eveniment, după care să poată fi cadrată pretinsa abatere disciplinară;

3. că n-ar fi respectat prevederile art.20 din OG2/2001 în sensul că, deși ar constatat 2 fapte contravenționale, ar fi trebuit să încheie, împreună cu colegul său, un singur proces-verbal, că n-ar fi respectat prevederile legale - de data aceasta nemaifiind indicate - privind confiscarea și că aș fi dispus nelegal măsuri de confiscare.

Nelegalitatea încheierii unor procese-verbale de stabilire a contravențiilor este de competența instanțelor de judecată care dispun în conformitate cu art.31 și următoarele din OG2/2001, după caz, anularea sau menținerea actelor astfel atacate. Având în vedere că respectivele procese-verbale de stabilire a contravențiilor sunt atacate Ia instanța competentă, cauzele fiind în curs de soluționare, iar aceasta încă nu s-a pronunțat asupra lor, este prematur acum a vorbi de legalitatea încheierii lor, iar, cu atât mai mult se impunea acest fapt și organului disciplinar care a reținut netemeinic și nelegal așa-zisa nelegalitate a lor, și dispunând destituirea sa din funcție pentru acest motiv. . de serviciu au fost îndeplinite și că nu poate exista încălcarea acestora, atâta vreme cât o instanță competentă nu s-a pronunțat asupra proceselor-verbale de stabilire a contravențiilor - acte încheiate de reclamant - ce i se impută că le-ar fi încheiat nelegal și că urmare a nelegalității lor și-ar fi încălcat atribuțiile stabilite de lege pentru funcționarii publici;

4. că ar fi dovedit lacune grave în pregătirea profesională.cu consecințe negative grave asupra imaginii autorității.că pot aduce grave prejudicii materiale instituției dar, nu prin propriile mele acțiuni, ci prin acțiunile îndreptate de agenții economici împotriva autorității vamale. Astfel de formulări într-un act de o asemenea gravitate, cum este cel de față, când se dispune de Se mai arată, în continuare, că a perseverat în greșelile comise - fără a fi indicate care sunt acestea - că a dovedit un comportament refractar Ia opiniile specialiștilor, de care nu a ținut cont, fără a se exemplifica și argumenta greșelile și fără a se arăta care erau soluțiile corecte și legale. Urmează a se observa că așa-zisele consecințe negative grave, gravele prejudicii materiale sunt chestiuni eventuale. Acestea nu sunt fapte demonstrate și concrete și tocmai de aceea nu pot fi cuantificate drept abateri disciplinare.

În ordin s-a reținut că aș fi săvârșit abaterile prevăzute Ia art. 77 alin. 2 lit. g și j din,lege":

manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

încălcarea prevederilor legale referitoare Ia îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici;

Prezentarea argumentelor personale, însă profesionale, prezentate cu ocazia cercetării disciplinare prealabile nu poate constitui drept manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, per a contrario, persoana cercetată ar fi lipsită de cel mai elementar drept la apărare - dreptul de a-și expune opinia cu privire la cele imputate.

grave în pregătirea profesională chiar constatate nu pot constitui abatere disciplinară, nefiind prevăzute ca abateri disciplinare în disp.art.77 alin.2 din,lege";

- Art.69 din,lege" indică procedura evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici și consecințele obținute la evaluarea profesională, una din acestea putând fi chiar eliberarea din funcția publică, însă, sub nicio formă, nu putem vorbi de destituire din motive imputabile.

Sancțiunea aplicată este exagerată și într-un mod evident disproporționată, chiar în ipoteza în care situația de fapt ar fi cea prezentată în ordinul atacat, în ordin fiind aplicate într-un mod greșit art.101 din,lege" ce prevede că:

1. Destituirea din funcția publică ce dispune, în condițiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, în următoarele cazuri:

pentru săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecințe grave;

dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

În cauză, nu se regăsesc îndeplinite niciuna din cele 2 condiții de mai sus prevăzute Ia punctele a și

Mai mult, nu au fost avute în vedere circumstanțele personale conform disp.art.77 alin. 4 din,lege" care arată:

La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.

Reclamantul nu a avut antecedente disciplinare, s-a remarcat în activitatea profesională ținând cont de funcția și gradul la care a ajuns în funcția publică de execuție de inspector vamal I superior 1,de faptul că nu existau la data emiterii ordinului determinate consecințe ale pretinselor abateri sub forma eventualelor prejudicii de ordin material sau moral și de faptul că este cunoscut în rândul colegilor de serviciu cu o comportare generală excelentă.

În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.

La 26.11.2009, pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare suspendarea executării actului administrativ se dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Așadar prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea că motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de Ia prima vedere ca fiind temeinice și să creeze de Ia început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat (prin invocarea de către reclamant a unor motive neserioase instanța s-ar putea afla în situația să paralizeze executarea actului administrativ și prin măsura suspendării să producă dereglări în activitatea autorității vamale).

Nu poate fi vorba de existența de Ia început a unei îndoieli puternice asupra legalității Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 2.639/12.10.2009.

În fapt, ordinul contestat a fost emis după efectuarea în cauză a cercetării administrative prealabile.

Menționează că prin nota de constatare nr. 27.187/26.05.2009 întocmită de Compartimentul Verificări Interne și prin adresa nr. 27.187/26.05.2009 întocmită de Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor s-au adus Ia cunoștința comisiei de disciplină următoarele:

În cursul anului 2008, Ia solicitarea Direcției Generale de Administrare a Contribuabili, organele de inspecție fiscală ale Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale B au început o activitate de inspecție fiscală în domeniul produselor accizabile Ia

Având în vedere complexitatea acestei acțiuni de inspecție fiscală parțială, echipa de inspectori a fost în legătură permanentă cu șeful Serviciului Inspecție fiscală Produse Accizate și cu organele de conducere ale, ocazie cu care reprezentanții au arătat că dl. și dl. derulează o acțiune de control, având ca obiectiv verificarea unor perioade care erau deja notificate pentru inspecție fiscală. De asemenea aceștia și-au manifestat nemulțumirea în ceea ce privește comportamentul acestora în timpul controlului.

Controlul efectuat de dl. și dl. s-a finalizat cu întocmirea proceselor - verbale nr. 4260/20.03.2009 și nr. 4287/20.03.2009, precum și a proceselor - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 52/seria -/200 nr. -/20.03.2009 și nr. 53/ seria -/200 nr. -/20.03.2009, prin care s-a stabilit în sarcina societății plata accizelor și TVA (care se arată că trebuiau calculate și achitate de societate în momentul fiecărei livrări în parte) și plata majorărilor de întârziere pentru neplata accizelor și TVA.

Actele de mai sus au fost contestate de, societatea arătând că în momentul începerii inspecției fiscale efectuate de cei doi funcționari publici nu a cunoscut perioada ce urmează a fi supusă inspecției fiscale, precum și suprapunerea unor inspecții fiscale (raportat Ia perioada pentru care au fost încheiate actele de control de mai sus fusese deja emis un aviz de inspecție fiscală de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B).

De asemenea societatea arată că fapta reținută de inspectorii vamali ca fiind săvârșită de Fiscal, respectiv livrarea de uleiuri minerale (benzina fără plumb) fără virarea Ia bugetul de stat a valorii accizelor aferente nu este prevăzută ca infracțiune de Codul fiscal, articolul 196 alin. 1 lit. f indicat de inspectorii vamali ca bază legală pentru săvârșirea infracțiunii nu există.

Din adresa Direcției Municipiului B pentru Accize și Operațiuni Vamale nr.7.307/22.05.2009 rezultă că cele două procese - verbale de contravenție se află deja pe rolul instanțelor de judecată (dosarul nr- și nr- ale Judecătoriei Ploiești ).

Menționează că aspectele învederate conducerii Autorității Naționale a Vămilor de dl. prin memoriul nr. 27.187/14.05.2009 sunt în mod corect analizate prin adresa Direcției Municipiului B pentru Accize și Operațiuni Vamale - Inspecția Fiscală și Control Ulterior nr. 7694/01.06.2009 și prin referatul nr. 16.292/03.07.2009 întocmit de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B - Serviciul Juridic.

Având în vedere nota de constatare nr. 27.187/26.05.2009 întocmită de Compartimentul Verificări Interne, adresa nr. 27.187/26.05.2009 întocmită Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale și referatul nr. 16.292/03.07.2009 întocmit de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B - Serviciul Juridic, comisia a reținut în sarcina dl. următoarele fapte:

- interpretarea eronată a unor facturi interne pentru produse livrate între departamentele drept facturi fiscale determinate de operațiuni de vânzare - cumpărare și bineînțeles a consecințelor legale ce decurg din aceasta. În conformitate cu pct. 19 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal "Orice plătitor de acciză care livrează produse accizabile către o altă persoană are obligația de a emite către această persoană o factură", ori în speță transferul produselor are loc între departamentele aceleiași persoane juridice. În plus în situația constatată erau aplicabile prevederile art. 221 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, deoarece nu a avut loc o operațiune de vânzare - cumpărare.

- nerespectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, atât în ceea ce privește motivarea cât și în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Astfel în cauză nu au fost respectate prevederile art. 20 din nr.OG 2/2001, în sensul că fiind constatate în același timp două contravenții, de aceiași agenți constatatori trebuia încheiat un singur proces - verbal și prevederile legale privind stabilirea sancțiunii complementare a confiscării, dispunându-se în mod nelegal măsuri de confiscare a unor sume reprezentând "majorări de întârziere pentru neplata accizelor" și respectiv măsuri de confiscare a unor sume reprezentând "majorări de întârziere pentru neplata TVA" (potrivit art. 119 alin. 2 din nr.OG 92/2003 pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel nu se datorează majorări de întârziere).

La data de 17.09.2009 dl. a fost audiat de comisia de disciplină, ocazie cu care a declarat că a primit toate documentele aflate Ia dosarul cauzei (aspect consemnat în procesul - verbal nr. 27.187/1/17.09.2009).

Analizând probele administrate în cauză comisia a constatat că dl. dovedește lacune grave în pregătirea profesională în materie de inspecție fiscală în domeniul produselor accizabile cu consecințe negative grave asupra imaginii autorității vamale, putând aduce grave prejudicii materiale instituției prin acțiunile îndreptate de agenții economici împotriva autorității vamale.

În plus acesta manifestă un comportament total refractar față de opiniile specialiștilor autorității vamale, nedorind să țină cont de niciunul dintre punctele de vedere exprimate de acesta în virtutea atribuțiilor de serviciu (puncte de vedere care se află Ia dosarul cauzei și de care acesta avea cunoștință în momentul formulării apărărilor), perseverând astfel în greșelile comise.

Având în vedere toate probele aflate Ia dosarul cauzei comisia a decis înlăturarea apărărilor formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile și a constatat că în cauză se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare grave.

Pe cale de consecință propunerea de destituire din funcția publică a domnului cuprinsă în raportul comisiei de disciplină nr. 27.187/1/05.10.2009 a fost aprobată de conducerea Autorității Naționale a Vămilor și a stat Ia baza emiterii ordinului contestat.

Deoarece din cele de mai sus rezultă că

- față de gravitatea abaterii săvârșite măsura aplicată este justificată

- dl. nu-și mai putea desfășura activitatea fără să aducă prejudicii grave autorității vamale, consideră nefondată susținerea reclamantului potrivit căruia sancțiunea aplicată este prea drastică în raport cu vinovăția acestuia.

Din cele de mai sus rezultă cu certitudine faptul că nu poate exista nicio îndoială asupra legalității Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 2.639/12.10.2009.

II. Referitor Ia a doua condiție care se cere a fi îndeplinită, reclamantul nu prezintă argumente sau dovezi în sensul amenințării, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă și deci ireparabilă.

În ceea ce privește susținerea reclamantului privind nulitatea absolută a ordinului atacat, aceasta este nefondată, întrucât în ordinul de sancționare s-a indicat că acesta poate fi contestat Ia Secția de contencios administrativ a Curții de Apel competente, astfel că nu se poate reține că nu este indicată instanța competentă Ia care actul poate fi contestat.

Mai mult, sancțiunea este aplicată în temeiul Legii nr. 188/1999, care face referire Ia instanța competentă, astfel că reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii și, oricum, acesta a introdus contestația Ia instanța competentă, ceea ce demonstrează că i s-au adus la cunoștință toate elementele menite să identifice instanța competentă.

Referitor Ia termenul de contestare, și acesta este prevăzut de lege și se calculează potrivit Legii nr. 188/1999 în funcție de data emiterii răspunsului Ia plângerea prealabilă (în condițiile și termenele legii contenciosului administrativ, adică Legea nr. 554/2004) și nu se calculează în funcție de data emiterii ordinului, pentru a se putea indica în ordin termenul de contestare.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Din probele administrate, Curtea reține că prin nota de constatare nr. 27.187/26.05.2009 întocmită de Compartimentul Verificări Interne și prin adresa nr. 27.187/26.05.2009 întocmită de Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale din cadrul Autorității Naționale a Vămilor s-au adus Ia cunoștința comisiei de disciplină următoarele:

Propunerea de destituire din funcția publică a domnului cuprinsă în raportul comisiei de disciplină nr. 27.187/1/05.10.2009 a fost aprobată de conducerea Autorității Naționale a Vămilor și a stat Ia baza emiterii ordinului nr.2639/12 10 2009.

Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004,1. În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până Ia pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea că motivele suspendării să fie bine justificate, adică să existe,împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."

În fapt, ordinul contestat a fost emis după efectuarea în cauză a cercetării administrative prealabile.

Ordinul atacat conține, printre altele, instanța la care ordinul poate fi atacat. Nemenționarea termenului în care poate fi atacat nu atrage nulitatea absolută necondiționată. Sancțiunea este aplicată în temeiul Legii nr. 188/1999, care face referire Ia instanța competentă, astfel că reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii și, oricum, acesta a introdus contestația Ia instanța competentă, ceea ce demonstrează că i s-au adus la cunoștință toate elementele menite să identifice instanța competentă.

Ordinul descrie faptele reținute în sarcina reclamantului, fapte care sunt prezentate detaliat în nota de constatare ce a stat la baza emiterii ordinului.

Aceste aspecte sunt de natură a demonstra lipsa vreunei împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, reclamantul nedovedind un prejudiciu material viitor și previzibil sau o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet de avocat cu sediul în B,str. -, nr.2,.1, - 71,. 3,.15, sector 5 împotriva pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în B,-, sector 1.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /4 ex./12.02.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 677/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 677/2010. Curtea de Apel Bucuresti