Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 68
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.431 pronunțate la data de 18 august 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în comuna, sat, județ P și prin administrator judiciar Cont, cu sediul în P, str.-.- nr.7,.35 F,.21, județ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - & SRL a solicitat in contradictoriu cu parații DGFP si suspendarea executării Dispoziției nr. 3311/30.06.2009 si a raportului de inspecție fiscala din 25.06.2009, precum și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala.
In motivarea cererii a aratat reclamanta că la data de 9.02.2009 s- întocmit raportul de inspecție fiscala, iar la data de 10.02.2009 Dispoziția nr. 526/10.02.2009, iar prin Decizia nr. 66/13.05.2009 emisă de DGFP P - Biroul Soluționare Contestații s-a dispus desființarea parțială a actului administrativ pentru suma totală de 186.928 lei compusă din 95.586 lei impozit pe profit stabilit suplimentar 63.204 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit si 28.138 lei TVA, organele fiscale urmând a încheia un alt act administrativ fiscal.
Prin aceasta decizie s-a dispus reverificarea fiscală a reclamantei.
Ulterior, s- întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 25.06.2009 si dispoziția nr. 3311 din 30.06.2009.
Arată reclamanta că organele fiscale au omis a constata că pe lângă obiectul principal de activitate, societatea desfășoară si alte activități, potrivit statutului si certificatului constatator, aspect ce nu a fost avut in vedere la momentul la care s-a reținut că suma stabilită în plus în baza impozabilă este de 135.762 lei, scăzându-se doar suma de 91.80 lei.
In ceea ce privește suma de 92.916 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu achiziția de obiecte de mobilier trimestrele I, II si III 2008, arată reclamanta că aceasta nu se regăsește in decizia in a cărei executare s-a procedat la reverificarea si la întocmirea actului contestat. Mai mult, suma de 48.647 lei care se regăsește in decizie reprezintă cheltuielile efectuate cu achiziția de obiecte de mobilier și de construcții care sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
In decizia de impunere se stabilește o baza impozabilă suplimentară care nu rezultă de nicăieri, necunoscându-se din ce este compusă.
Contestă reclamanta suma de 28. 138 lei pentru care, arată aceasta trebuia să i se dea drept de deducere, fiind vorba de achiziții de mobilier materiale electrice si de construcții necesare în vederea funcționarii și pentru obținerea de venituri impozabile.
Arată, în esență, reclamanta că sumele sunt reținute eronat pentru considerentele mai sus arătate, iar prejudiciul este determinat de consecințele economico- financiare pe care le poate determina poprirea conturilor bancare, imposibilitatea executării obligațiilor asumate prin alte raporturi comerciale, obligații necontestate si necesare derulării activității societății.
Prin sentința nr.431 pronunțată în data de 18 august 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulata de reclamanta - & SRL, împotriva pârâților P si P și a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 3311/30.06.2009 a raportului de inspecție fiscală din data de 25.06.2009 si a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ pana la pronunțarea instanței de fond.
In materie fiscală, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 se completează cu dispozițiile art. 215 ( 2) din OG nr. 92/2003.
Existenta unui caz bine justificat nu poate fi reținută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoiala puternică si evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative emise in baza si in vederea executării legii.
In cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi insă prejudiciat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparentei dreptului.
Procedând în aceasta modalitate instanța a constatat, pe de o parte, existenta cazului bine justificat, determinat de necesitatea analizării si verificării statutului societății, raportat la obiectul de activitate al acesteia, cu consecințe directe asupra veniturilor impozabile.
Tribunalul a reținut că inspecția fiscală demarată în luna ianuarie 2009 fost finalizată printr-un raport de inspecție fiscală din data de 9.02.2009 și o dispoziție înregistrată sub nr. 526/10.02.2009, contestate de reclamantă, situație in care s-a procedat la reanalizarea concluziilor organelor fiscale, constatându-se necesitatea desființării parțiale a actelor administrative atacate.
Referitor la paguba iminentă, cea de-a doua condiție cumulativă impusă de dispozițiile legale, aceasta este determinată de imposibilitatea achitării ratelor cuprinse în contractele de leasing financiar și neachitarea acestor note ar genera perceperea de penalități, rezilierea de drept a contractelor si predarea autovehiculului, conform clauzelor contractuale, fapt ce cauzează un important prejudiciu reclamantei în condițiile în care, potrivit certificatului de înregistrare la ORC P, seria nr. -, principalul obiect de activitate al acesteia, îl constituie, Transporturi rutiere de mărfuri,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrativ, potrivit căruia administrația este în drept să pornească executarea lor, fără a fi necesară intervenția justiției. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, precum și de faptul că este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Pe de altă parte, legea contenciosului administrativ nu admite, ca regulă generală, suspendarea în orice împrejurări a actelor administrative.
Recurenta apreciază că suspendarea actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Din modul în care este redactat art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea nu se poate acordă decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente. Așadar, prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere temeinice și să creeze de la început o îndoială puternică asupra actului administrativ contestat. Se poate vorbi despre un caz bine justificat numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.
În cazul de față, stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor legale în materie fiscală, respectiv Codul fiscal și nr.HG 44/2004.
Mai arată recurenta că o altă condiție care se cere a fi îndeplinită, în directă legătură cu prima, este aceea ca, prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente; este necesar ca reclamantul să fie amenințat, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminentă.
În speță nu s-a făcut dovada posibilității producerii unei pagube iminente și nici a impactului unei eventuale pagube asupra bunului mers al societății, respectiv dispunerea unei popriri care ar duce la indisponibilizarea conturilor pentru sume foarte mari de bani. Totodată, nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat.
Concluzionând că în speță reclamanta nu a arătat în concret care sunt împrejurările ce reprezintă cazul bine justificat, care să creeze o îndoială serioasă în privința deciziei de impunere emise de P și nici nu a făcut dovada unei pagube iminente, de natură a perturba grav funcționarea societății, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În cazul în speță s-a procedat la întocmirea unui raport de inspecție fiscală, iar la data de 10 februarie 2009, Dispoziția nr.526 din 10 februarie 2009, ulterior prin decizia nr.66/13.05.2009 emisă de emisă de DGFP P - Biroul Soluționare Contestații s-a dispus desființarea parțială a actului administrativ pentru suma totală de 186.928 lei compusă din 95.586 lei impozit pe profit stabilit suplimentar 63.204 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit si 28.138 lei TVA, organele fiscale urmând a încheia un alt act administrativ fiscal.
Prin aceasta decizie s-a dispus reverificarea fiscală a reclamantei.
Ulterior, s- întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 25.06.2009 si dispoziția nr. 3311 din 30.06.2009.
Reclamanta contestă suma de 28. 138 lei pentru care, arată aceasta, trebuia să i se dea drept de deducere, fiind vorba de achiziții de mobilier materiale electrice si de construcții necesare in vederea funcționarii și pentru obținerea de venituri impozabile.
În aceste condiții dat fiind succesiunea actelor emise de organul de control, desființarea parțială a actului administrativ, contestațiile formulate se apreciază că în mod corect instanța fondului a reținut existența cazului bine justificat, determinat de necesitatea stabilirii unei situații de fapt corecte.
În cazul în speță autoritatea deși a emis inițial o dispoziție, un raport de inspecție, ulterior s-a realizat desființarea parțială a actului administrativ, aspect de natură a pune la îndoială prezumția de legalitate înscrisurilor emise, nefiind de neglijat nici faptul că în acest cadru procesual al suspendării, instanța nu este în măsură să examineze fondul ci doar aspectele ce țin de formalismul actelor emise.
Susținerea în sensul că nu s-a făcut dovada posibilității producerii unei pagube iminente este neîntemeiată, în condițiile în care la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, o serie contracte de leasing financiar, care, prin neachitare, urmare a popririi conturilor, ar genera un blocaj financiar în lanț cu consecința producerii de pagube.
În aceste condiții se apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză se impune suspendarea executării dispoziției nr.3311/30.06.2009 a raportului de inspecție fiscală din data de 25.06.2009 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală până la pronunțarea instanței de fond.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.431 pronunțate la data de 18 august 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în comuna, sat, județ P și prin administrator judiciar Cont, cu sediul în P, str.-.- nr.7,.35 F,.21, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. /
6 ex./ 11.02.2010
Ds. fond nr- Tribunal
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Urlețeanu
