Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.681
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.247//13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta B prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, și intimata - SRL prin avocat în baza împuternicii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebate fiind reprezentanții părților prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și actele existente la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.247/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1320/2009, s-a admis actiunea formulata de contestatoare - SRL B cu sediul în B,- și sediu procesual ales în B,-, in contradictoriu cu parata - Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, avand ca obiect suspendare acte administrative.
S-a dispus suspendarea executarii deciziei de impunere nr.60/13.02.2009 emisă de parată pana la pronuntarea actiunii formulata pe calea contenciosului administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului B sub nr-, reclamanta - SRL B, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finanțelor Publice B, a solicitat ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se dispuna suspendarea executarii actelor administrative, respectiv decizia nr 60/13 02 2009 si a actelor administrative fiscale subsecventeIn motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a formulat contestatie impotriva acestor acte administrative la data de4 nov.2008 pe care a depus-o la autoritatea publica emitenta insa executarea silita i-ar aduce prejudicii mari. Reclamanta a precizat ca in cazul sau sunt intrunite ambele conditii prevazute de textul de lege in sensul ca este un caz bine justificat iar cuantumul ridicat al sumei solicitata de parata ar periclita activitatea societatii.
Potrivit art.215 alin.2 din codul d e procedura fiscala, persoana interesata poate formula cerere de suspendare a executarea actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, instanța competentă putand suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Totodata, din prevederile art.14 alin.1 Legea nr.554/2004, asa cum a fost modificata reiese ca "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate".
In cazul de fata, reclamanta a formulat contestatie impotriva impotriva actelor administrative decizia de impunere nr.60/13 02 2009, emisa de parata care a fost depusa la sediul paratei in ziua de 4 nov2008 si inregistrata sub nr.- Tribunalul mai retine faptul ca reclamanta, potrivit recipiselor de consemnare la CEC Bank a achitat cautiunea in cuantum de 30.000 lei reprezentand 20% din cuantumul sumei contestate, fiind indeplinite ambele conditii de admisibilitate prevazute de lege.
Referitor la justificarea situatiei in care se regaseste reclamanta, tribunalul constata ca aceasta nu este o persoana juridica de rea-credinta si care, in principiu, nu isi achita datoriile catre stat, litigiul de fond avand la baza opinii diferite privind aplicarea normelor fiscale in privinta -ului si a impozitului pe profit precum si a inscrisurilor depuse in probatiune.
Totodata s-a retinut ca reclamanta eos ocietate cu profil agricol iar prin blocarea conturilor nu ar mai putea achizitona cereale intrucat plata pentru agricultori se face in avans conform contractelor incheiate.
In ceea ce priveste paguba iminenta care i s-ar putea produce reclamantei, tribunalul retine ca poprirea banilor din cont si executarea silita inceputa de parata s-ar conduce la incalcarea contractelor precizate mai sus si, implicit, plata de daune catre partenerii de afaceri Totodata, reclamanta trebuie sa plateasca drepturile banesti catre angajatii precum si contributiile sociale si de sanatate catre bugetul de stat datorate pentru acestia, toate acestea reprezentand un blocaj al activitatii economice a acesteia.
Nu in ultimul rand, s-a constatat din lista mijloacelor fixe depuse la dosar ca nu exista riscul ca parata sa nu poata executa eventuala creanta dupa judecarea litigiului pe calea contenciosului administrativ intrucat detine multe bunuri ce pot fi vandute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - Administrația Finanțelor Publice B cu următoarea motivare:
Conform art.14 (1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ:
"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Or, așa cum a invocat și la instanța de fond, acțiunea reclamantei nu estte dovedită ca fiind un caz bine justificat, așa cum prevede legea, în sensul urgenței și posibilității creării unei pagube iminente prin declanșarea executării actelor administrativ-fiscale prin care s-au stabilit de plată obligații fiscale în sumă de 597.267 lei.
În mod greșit a apreciat instanța de judecată că reclamanta a depus o cauțiune de 30.000 lei, reprezentând 20% din cuantumul sumei contestate, aceasta fiind de 597.267 lei. Cauțiunea plătită, în cuantum de doar 5% din suma în litigiu consideră că este insuficientă pentru acoperirea eventualelor prejudicii ce s-ar putea produce bugetului de stat.
Instanța a procedat cu încălcarea principiului egalității de tratament, apreciind că doar reclamanta ar putea fi prejudiciată prin executarea actului administrativ, iar bugetul de stat nu ar putea suferi decât un prejudiciu egal cu 5% din suma în litigiu.
Considerentul reținut de tribunal că nu există riscul insolvenței reclamantei, bazat pe faptul că aceasta a dovedit la momentul judecării cauzei ce deține multe bunuri vandabile, nu este unul temeinic și admisibil, debitoarea putând înstrăina toată averea sa pe parcursul judecării acțiunii în contencios administrativ.
Emiterea actelor administrativ-fiscvale atacate s-a făcut cu respectarea disp.nr.OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, iar reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligație constituțională.
Paguba iminentă și pretinsa prejudiciere a debitorului nu este dovedită cu probe temeinice la dosarul cauzei, iar simpla cerere nu este suficientă fără a fi probată, așa cum obligă art.1169 Cod civil, și cum s-a statuat prin practica judiciară.
Instanța de fond nu a arătat probele și argumentele care au stat la baza concluziei că reclamanta " nu este o persoană juridică de rea-credință și care, în principiu, nu își achită datoriile către stat".
Faptul că societatea are angajamente de onorat față de partenerii de afaceri și furnizori și că este necesară plata în continuare a furnizorilor și a salariaților, precum și motivarea că neplata acestora ar conduce la plata de daune interese nu reprezintă un caz bine justificat în accepțiunea art.14(1) din Legea nr.554/2004 și nu este un motiv probat pentru prevenirea unei pagube iminente.
Necesitatea plății drepturilor bănești către angajați nu poate fi considerată un motiv temeinic de suspendare deoarece fondurile bănești pentru plata salariilor au un regim aparte, ele fiind exceptate de la executare silită prin dispoziții speciale ale Codului d e procedură fiscală și Codului d e procedură civilă.
Curtea analizând actele dosarului constată că instanța de fond a analizat corect existența " cazului bine justificat" și a "pagubei iminente", cele două condiții impuse de disp.art.14 din Legea nr.554/2004, în cazul societății reclamante, ajungând la concluzia justă că se impune suspendarea deciziei de impunere nr.60/2009 emisă de pârâtă.
Într-adevăr, societatea reclamantă având un profil agricol, ar avea mari dificultăți în desfășurarea activității de achiziții, prin blocarea conturilor.
De asemenea paguba iminentă este prezumată automat dacă se are în vedere faptul că derularea contractelor este afectată negativ, plățile către angajați s-ar sista iar lucrările agricole fiind paralizate, evident producția ar fi compromisă.
În concluzie și având în vedere și disp.art. 312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.247//13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/03.07.2009
Tehno ZE/03.07.2009
ex.2
Fond.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
