Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 682/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 682/2008
Ședința publică din data de 30 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 96/06.08.2008 formulată de reclamanta - NORD SA, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII
În data de 29.10.2008 s-a depus la dosarul cauzeiconcluzii scrisedin partea reclamantului însoțite de înscrisuri în susținerea poziției procesuale.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentei cereri de suspendare a executării actului administrativ, constată:
Prin cererea legal timbrată înregistrată sub nr- din 17 septembrie 2008, reclamanta "NORD " C-N, a solicitat suspendarea executării deciziei de impune nr. 96/06.08.2008 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C, cu privire la suma de 1.590.180,57 lei.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că pe baza unui raport de inspecție fiscală întocmit pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2007 s-a emis decizia de impunere arătată prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare datorate statului, în cuantum de 2.809.955,19 lei noi cu încălcarea dispozițiile art. 98 din pr.fiscală în privința perioadei avute în vedere care trebuia să se limiteze doar la 3 ani fiscali și nu la 5 ani, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 98 alin. 3 din același cod.
S-a susținut că sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece a formulat și înregistrat în termen contestație împotriva deciziei la organul emitent, se află într-un caz bine justificat, contestând doar obligațiile stabilite suplimentar pentru anii 2003 - 2004, înafara termenului legal, cu încălcare dispozițiile art. 98 alin. 3.pr.fiscală, iar suspendarea executării acestei decizii ar preveni producerea unei pagube iminente, în cazul punerii deciziei de impunere în aplicare s-ar bloca fluxurile economico-financiare ale societății, stoparea aprovizionării cu materii prime, materiale, carburanți și executarea lucrărilor contractate, trimiterea în șomaj a 223 de angajați și imposibilitatea rambursării creditelor precum și plata obligațiilor bugetare.
În sprijinul cererii au fost depuse la dosar în copie contestația administrativă pentru îndeplinirea procedurii prealabile prin care s-a cerut organului emitent revocarea în parte a deciziei de impunere, raportul de inspecție fiscală înregistrată sub nr. 5.924/2008, decizia de impunere contestată, contractul de credit pentru finanțarea societății reclamante, structura personalului acestuia, contractele de antrepriză și de executare de lucrări ( 6 - 105) și a plătit cauțiunea de 280.955,52 lei noi ( 114).
La rândul său, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere contestată, considerând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece motivele invocate nu ar constitui un caz bine justificat și nici nu s-ar produce o pagubă iminentă prin blocarea conturilor societății.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor cererii de suspendare, a executării actului administrativ-fiscal arătat în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că această este întemeiată, urmând să fie admisă ținând cont de următoarele argumente:
Este bine cunoscut că actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar în cazul de față decizia de impunere emisă în sarcina societății reclamante constituie titlu executoriu în conformitate cu dispozițiile pr.fiscală, putând fi pusă în executare după comunicare.
Tocmai de aceea, legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării judecătorești a actelor administrative atunci când acestea sunt contestate din punct de vedere al legalității și când prin executarea ar putea provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului-administrativ.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, așa după cum a fost el modificat prin pct. 20 al art. I din Legea nr. 262/2007 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Rezultă așadar din interpretarea acestui text legal, necesitatea îndepliniri condițiilor de formă și de fond pentru admisibilitatea cererii de suspendare.
Condiția de formă vizează întotdeauna introducerea plângerii prealabile, respectiv recursul administrativ în condițiile art. 7 din Legea contenciosului-administrativ, iar condițiile de fond se referă la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la prima condiție de fond, este demn de remarcat că după modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, sintagma "cazuri bine justificate" este definită la art. 2 alin. 1 lit. t ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ;", iar "paguba iminentă" la art. 2 alin. 1 lit. ș cu următorul conținut"prejudiciul material viitor și previzibil".
În cazul de față, condiția de formă este îndeplinită în sensul că reclamanta a demarat procedura prealabilă în termen în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 după cum rezultă din faptul că la fila 6 depus copia contestației înregistrată la. C - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C sub nr. 6.451 din 03.09.2008.
Cât privește cazul bine justificat este de observat că împrejurările invocate de reclamantă sunt de natură să creeze îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat față de dispozițiile art. 98 alin. 3.pr.fiscală potrivit cărora"La celelalte categorii de contribuabili, inspecția fiscală se realizează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una din următoarele situații:
există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat."
Societatea reclamantă nu face parte din categoria marilor contribuabili pentru care inspecția fiscală se poate executa pe o perioadă de 5 ani, de regulă, ci numai prin excepție, în cele 3 cazuri arătate, făcând parte din categoria contribuabililor mijlocii, situație în care trebuia arătată și motivată extinderea perioadei supusă controlului fiscal în avizul inspecției fiscale respective.
Referitor la ultima condiție privind prevenirea pagubei iminente, nu se poate susține teza organului fiscal că executarea unui debit de 2.809.995,13 lei noi, nu ar conduce la prevenirea unui prejudicii material viitor și previzibil, apreciat prin specificul societății și a contractelor aflate în derulare privind executarea unor ample lucrări de construcții care în cazul blocării fondurilor ar face imposibilă aprovizionarea cu materiale, generând alte numeroase consecințe negative, inclusiv disponibilizarea personalului.
În aceste condiții, executarea actului administrativ-fiscal înainte de exercitarea controlului de legalitate a acestuia de către instanța de contencios administrativ competentă este de natură să producă o serie de consecințe negative greu de înlăturat în cazul aplicării acestuia, nefiind mai puțin importate și consecințe sociale pe care le-ar antrena disponibilizarea unui număr de 223 de angajați.
Față de toate aceste considerente de și de drept mai sus expuse, ținând cont de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului-administrativ modificată și completată, cererea reclamantei va fi admisă cu consecința suspendării executării deciziei de impunere mai sus arătate până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta "NORD " C-N, cu sediul în C-N,-/A, jud. C, prin reprezentantul său legal și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 96 din 06 august 2008 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C, cu sediul în C-N, nr. 19, jud., până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh.
Dactr./4 ex./27.11.2008.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
