Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 701 /2009-
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Băltărete Savina
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârâtConsiliul Localcu sediul în,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în,-, Județ B, împotriva sentinței nr.550 din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 10 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 550/2009 Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamantul domiciliat în Orașul,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL cu sediul în,-, județul B și în consecință:
A dispus suspendarea executării nr. 35/2009 a Consiliului Local până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
A obligat pârâtul în favoarea reclamantului la plata sumei de 10,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.35 din 20.05.2009 a Consiliului Local s-a aprobat schimbarea prin revocare din funcția de viceprimar al orașului, a reclamantului.
În preambulul hotărârii se reține că hotărârea este dată în considerarea raportului de specialitate și expunerea de motive nr.1857/18.05.2009 întocmite de majoritatea consilierilor, prin care se propune eliberarea din funcția de viceprimar a reclamantului, precum și a avizului favorabil al comisiilor de specialitate din cadrul instituției pârâte. În drept sunt invocate dispozițiile art.57 al.4 din L:215/2001, art.45 al.1 si art.115 al.1 lit.b din 215/2001.
În Expunerea de motive, semnate de inițiatorii proiectului de hotărâre, se menționează că motivele prezentelor propuneri sunt determinate de faptul că, în prezent s-a format la nivelul Consiliului Local o nouă majoritate formată din consilieri PSD și PD-L, iar în forma Legii 215/2001, după republicare legiuitorul nu a înțeles să impună motivarea propunerii de schimbare ceea ce conduce la concluzia că propunerea nu este necesară să fie motivată, ea nefiind prevăzută ca sancțiune.
Din redactarea acestui înscris rezultă, în mod evident că acesta este redactat ulterior hotărârii, reprezentând o încercare a consilierilor locali, de a justifica propunerea de revocare intempestivă a reclamantului.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond"
Prin prisma dispozițiilor legale invocate, instanța reține că reclamantul a făcut dovada susținerilor din cuprinsul cererii de suspendare, anume, faptul că, aparent, actul administrativ atacat nu este motivat.
Aceasta în condițiile în care este cunoscut că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca și o putere absolută și fără limite, căci încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale categoriilor prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art.2 lit.m) din Legea nr.554/2004.
În jurisprudența comunitară, cât și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor competența să efectueze revizuirea actului.
Astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare ( Cauza C-41/1969).
Pentru aceste considerente, în cauză se conturează îndeplinirea condiției "cazului bine justificat"definit de art.2al.1 lit.t) din 554/2004 ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Este adevărat că analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acțiunii de fond, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cât privește cea de-a doua condiție, anume aceea a "pagubei iminente", instanța reține că aceasta nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care prin punerea în executare reclamantului i se creează un dublu prejudiciu: atât material, prin pierderea indemnizației de viceprimar cât și moral prin atingerea adusă imaginii de om politic, ales local al orașului, fiind astfel puse la îndoială însăși calitățile necesare îndeplinirii acestei funcții, deși, cei care au decis revocare sa, nu s-au ghidat după asemenea criterii, interpretând de o manieră proprie textul de lege.
De altfel, necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative(în speță reclamantului) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României.
Referitor la apărarea pârâtului, în sensul că cererea reclamantului ar fi lipsită de obiect, instanța reține - trecând peste aspectul că este inadecvat invocată - că este absolut irelevant că s-a ales un nou viceprimar printr-un alt act administrativ, întrucât acesta constituie un element extrinsec și ulterior actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar cererea de suspendare nu poate fi analizată prin prisma acestuia, ci doar în limitele impuse prin dispozițiile art.14 și 15 din 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurentul Consiliul Local al orașului, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării HCL nr. 35/2009 a Consiliului Local.
În motivare, recurentul a arătat că sentința recurată a produs o situație juridică conflictuală și de blocaj a activității consiliului local, ducând la încetarea activității și deciziilor pe care această instituție trebuie să le ia, căci la ora actuală, orașul are doi viceprimari.
În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de reclamant, aceasta nu este întemeiată, căci în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea 554/2004 pentru luarea unei asemenea măsuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se în apărare că, în speță, sunt întrunite cele două condiții pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv s-a făcut dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în totalitate sentința recurată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării HCL nr. 35/20.05.2009, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizare, în condițiile art. 7, autorității publice emitente, persoana care se consideră vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de recurs reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ de art. 14 alin. 1 pentru suspendarea actului administrativ: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cadrul soluționării cererii de suspendare, instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Astfel, motivele de nelegalitate ale actului presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Or, din moment ce, din împrejurările cauzei, nu rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, iar natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Din această perspectivă, suspendarea executării reprezintă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar aduce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
indemnizației de viceprimar nu constituie prin ea însăși o pagubă iminentă, iar diminuarea veniturilor salariale nu se concretizează într-un motiv suficient și concludent pentru a se obține suspendarea executării actului administrativ, căci, în ipoteza în care, în cadrul acțiunii de fond, se stabilește nelegalitatea hotărârii, reclamantul are dreptul la reparații constând în toate drepturile de care a fost lipsit.
De asemenea, presupusul prejudiciu de imagine, moral, cauzat reclamantului nu se circumscrie noțiunii de "pagubă iminentă", astfel cum este ea definită de art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea -, care se referă doar la prejudiciulmaterialviitor și previzibil.
Nu în ultimul rând, alegerea unui alt viceprimar este de natură să asigure funcționarea autorității publice locale până la soluționarea acțiunii principale, astfel că nici acest aspect al pagubei iminente invocate de reclamant nu este întemeiat. Dimpotrivă, în contextul suspendării HCL nr. 35/2009, s-au creat condițiile existenței unei situații juridice conflictuale și de blocaj a activității autorității publice locale, căci prin HCL nr. 37/20.05.2009, a fost aleasă în calitate de viceprimar o altă persoană, fiind astfel evident că nici o instituție nu poate funcționa legal într-o asemenea situație de haos și incertitudine.
În consecință, apreciind că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 alin. 2și 3, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în totalitate sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării HCL nr. 35/20.05.2009.
Față de culpa procesuală a intimatului reclamant, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat să plătească recurentului suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurentul pârâtConsiliul Localcu sediul în,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în,-, Județ B, împotriva sentinței nr.550 din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge cererea de suspendare a Hotărârii nr. 35/2009 aConsiliului Localformulată de reclamantul în contradictoriu cuConsiliul Local, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
Cu opinie separată
- - - - - - - -
Red.dec.M/22.12.2009
Jud fond
Dact./22.12.2009
2 com
OPINIA SEPARATĂ
Consider că soluția care se impunea în cauză este aceea de respingere a recursului formulat de pârâtul Consiliul Local al Orașului și menținerea hotărârii atacate, prin care s-a admis cererea de suspendare a executării Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2009.
Apreciez că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de articolul 14 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Reclamantul a făcut dovada, prin aspectele invocate în cererea de suspendare și normele de drept invocate, cel puțin aparent, a faptului că actul administrativ atacat nu este motivat.
Puterea conferită unei autorități nu poate să fie manifestată ca și o putere absolută și fără limite și cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale categoriilor prevăzute de Constituție sau de alte acte normative.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2009 s-a aprobat schimbarea prin revocare din funcție a viceprimarului orașului, respectiv reclamantul, fără să se arate în cuprinsul acestei hotărâri care este motivul în fapt pentru care s-a ajuns la această revocare.
Actul administrativ trebuie să cuprindă considerentele pentru care instituția a adoptat măsura atacată, astfel încât persoanele vizate să aibă posibilitatea să ia cunoștință despre faptul care a determinat luarea măsurii respective și de asemenea să permită instanțelor competente să cerceteze legalitatea actului respectiv.
Întrucât Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2009 nu cuprinde o astfel de motivare, instanța apreciază că invocarea acestui motiv de nelegalitate constituie o împrejurare de fapt și de drept de natură a crea o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ în litigiu.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța reține că prin punerea în executare a acestei hotărâri, reclamantului i se creează atât un prejudiciu material prin pierderea indemnizației de viceprimar, cât și un prejudiciu moral prin atingerea adusă imaginii acestuia.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Băltărete Savina
