Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 712/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.712
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - CENTRAL SA, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și intervenienta - SA.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut lor în ședința publică din data de 26.01.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2010 și apoi la 09.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 30.06.2009, reclamanta - CENTRAL SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE suspendarea Deciziei nr.347 din 5.03.2009, emisă de pârâtă, privind autorizarea - SA.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr.3567 din 14.12.2006 a fost autorizată ca depozitar central în sensul art.146-152 din Legea 297/2004, furnizând servicii de compensare, de decontare și înregistrare a operațiunilor cu instrumente financiare tranzacționate pe piața la vedere administrate de - de Valori B SA.
Se susține că în România mai există un operator pe piață care administrează în prezent doar o piață reglementată de instrumente financiare derivate, respectiv - Monetar Financiară și de Mărfuri S SA, care însă are posibilitatea ca în viitor să înființeze o piață reglementată spot și un sistem alternativ de tranzacționare.
- Monetar Financiară și de Mărfuri S SA a luat inițiativa înființării unei societăți comerciale - SA, autorizată de prin decizia 347/5.03.2009, ca depozitar central în sensul prevederilor art.146 - 152 din Legea 297/2004, societate înființată cu încălcarea art.7-9 din Regulamentul nr.13/2005 întrucât a fost înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu înainte de obținere a autorizației de funcționare emisă de.
Susține reclamanta că prin decizia 347/2009 în mod nelegal pârâta respins plângerea prealabilă formulată, încălcând prevederile art.7 alin.6, art.9 alin.1 din Statutul aprobat prin OUG 25/2002, art.67 din Legea 24/2000, art.147, art.151, art.284 și art.281 din Legea 297/2004, art.7-9 din Regulamentul nr.13/2005.
Arată reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004, întrucât în cazul în ca re decizia va fi pusă în executare și urmată de obținerea autorizației de funcționare de către, aceasta din urmă își va putea desfășura în mod efectiv activitatea, ceea ce însemnă că valorile mobiliare admise la tranzacționare în cadrul pieței spot administrate de de Valori vor putea fi tranzacționate simulat și în cadrul unui eventual sistem alternativ de tranzacționare administrat de Monetar Financiar și de Mărfuri S care va furniza cel mai probabil serviciile de compensare, decontare furnizate de.
Prin aceasta se periclitează siguranța și eficiența sistemului de decontare întrucât va fi în imposibilitate obiectivă de a deconta instrumentele financiare și de a verifica existența acestora, iar Central va fi în imposibilitatea obiectivă de a verifica decontarea bănească a acestor operațiuni, rezultatul final fiind acela al existenței unor cumpărători care deși au plătit prețul acțiunilor nu au primit valorile mobiliare achiziționate și posibilitatea vânzătorilor acelor valori mobiliare de a le mai înstrăina încă odată.
Funcționarea în paralel a celor două societăți ar conduce la apariția unui risc major asupra ui Central și a corectitudinii operațiunilor efectuate de către acesta întrucât nu s-ar putea respecta dispozițiile art.151 din Legea 297/2004, astfel încât executarea deciziei contestate echivalează cu imposibilitatea asigurării evidenței dreptului de proprietate asupra acțiunilor, precum și cu apariția unor posibile fraude.
Se susține că suspendarea acestei decizii este în interesul public întrucât desfășurarea activității celor două societăți în paralel ar avea un impact negativ asupra securității și integrității piețelor reglementate din România cu consecințe negative directe asupra investitorilor români și străini de pe piața de capital.
În ceea ce privește legalitatea deciziei atacate, reclamanta arată că, prin emiterea deciziei au fost nesocotite disp.art.147, art.151, art.284, art.281 din Legea 297/2004, art.7 și 9 din Regulamentul nr.13/2005 întrucât aceste dispoziții legale impun existența unui singur depozitar în România și deși reglementările presupun obținerea autorizării de funcționare anterior înregistrării la Registrul comerțului, în speță a fost înregistrată înainte de obținerea autorizației de înființare emisă de.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei copia acțiunii în anulare, certificat de înregistrare a ui Central emis de Registrul Comerțului, decizia nr.3567/14.12.2006 a, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite disp.art.14 alin.1 din Legea 554/2004, argumentele dezvoltate de către reclamantă vizând de fapt temeinicia actului administrativ, iar măsurile dispuse prin acesta fiind adoptate în conformitate cu dispozițiile art.2, art.7 alin.1, alin.4, alin.10 și art.9 alin.2 din Statutul adoptat prin OUG 25/2002.
Susține pârâta că decizia a cărei suspendare se solicită respectă practica de la nivelul uniunii europene în domeniul post-tranzacționării astfel încât nu se impune suspendarea executării deciziei contestate.
Atașat întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
La termenul de judecată de la 27.10.2009 a formulat cerere de intervenție principală - SA, în temeiul dispozițiilor art.49 alin.2 pr.civ. cerere admisă în principiu pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la 26.01.2010.
În motivarea în fapt a cererii de intervenție se arată că în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de disp.art.14 din Legea 554/2004, susținerile reclamantei vizând în mod exclusiv temeinicia deciziei de autorizare a - SA.
Se susține că prin aplica rea dispozițiilor art.146 și art.147 din Legea 297/2004 a emis avizul 39/2008 potrivit căruia efectuarea în mod centralizat a operațiunilor cu valori mobiliare tranzacționate pe piață reglementată, autorizată și supravegheată de și asigurarea unei evidențe unitare a acestor operațiuni se va realiza prin depozitarea clasei de valori mobiliare tranzacționate pe piața reglementată sau în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare la unul dintre depozitarii centrali autorizați și supravegheați de.
Dispozițiile Legii 297/2004 nu interzic existența mai multor depozitari centrali, astfel încât unicitatea - ui Central SA este total nefondată.
Atâta timp cât Banca Națională a României a autorizat înființarea acestei societăți reiese că și decizia este legală.
În dovedire, intervenienta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv Hotărârea nr.2/2010 a BNR, sentința comercială nr.1900 din 8.12.2009 a Tribunalului Sibiu, decizia nr.1285/2009 a, actul constitutiv al societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.347/5.03.2009 pârâta a dispus autorizarea înființării - SA, având în vedere dispozițiile art.2, art.7 alin.1, 4, 10 și art.9 alin.2 din Statutul, și a avizului nr.39/2008 potrivit căruia efectuarea în mod centralizat a operațiunilor cu valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată, autorizată și supravegheată de în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare autorizat și supravegheat de și asigurarea unei evidențe unitare a acestor operațiuni se va realiza prin depozitarea clasei de valori mobiliare tranzacționate pe piața reglementată sau în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare în cauză la unul din depozitarii centrali autorizați și supravegheați de.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004 modificată și republicată, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a acestuia este necesară întrunirea cumulativă a altor două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin caracterul lor imperativ denotă natura de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ și presupun dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței pagubei.
În mod constant s-a apreciat în raport de definiția cuprinsă în art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 modificată și republicată că vădita nelegalitate a unui act administrativ, respectiv împrejurări intrinseci sau extrinseci acestuia care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului pot fi considerate caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.
În cauză reclamanta asimilează acestei noțiuni - condiții aspecte legate de interpretarea care ar reieșii din dispozițiile art.69 și art.159 din Legea 297/2004 în sensul că, aceste dispoziții legale consacră în sistem unic și centralizat pentru depozitarea valorilor mobiliare, astfel încât autorizarea unei alte societăți în același sens, este de natură să justifice vădita nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale menționate Curtea reține că folosirea la singular a noțiunii de depozitar central, în economia de ansamblu a legii care reglementează piața de capital, nu implică obligativitatea depozitării tuturor claselor de valori mobiliare tranzacționate pe o piață sectorială de terminată de către o singură entitate economică.
Nici unul dintre argumentele invocate de către reclamantă în susținerea faptului că dispozițiile legale în materia pieței de capital ar reglementa executarea activităților de compensare privind tranzacțiile cu titluri de valoare de către un singur depozitar nu poate fi analizat în cadrul examinării aparenței de legalitate a actului administrativ dedus judecății, ci doar în dezbaterea pe fond a cauzei, cu atât mai mult cu cât funcționarea societății - SA a fost autorizată de către toate organismele cu competențe în acest sens.
Fără a intra în cercetarea fondului cauzei, Curtea reține că susținerea reclamantei potrivit căreia vădita nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită, derivă din dispozițiile art.146 din Legea 297/2004 este infirmată de dispozițiile art.146, 148 și 281 din același act normativ, precum și de principiile generale care reglementează mediul concurențial al pieței de capital.
În măsura în care s-ar accepta această susținere consecințele juridice produse ar constitui o restricție în ceea ce privește limitarea numărului de furnizori de servicii în acest domeniu.
În consecință, Curtea reține că nu se poate susține din interpretarea textelor de lege anterior menționate interzicerea existenței mai multor depozitari centrali în desfășurarea operațiunilor de registru, depozitare și decontare a tranzacțiilor cu valori mobiliare încheiate pe o piață reglementată.
Curtea reține că nu poate fi asimilat cazul bine justificat, în sensul dispozițiilor art.14 din Legea 554/2004, invocarea unor presupuse ilegalități, care afectează actul administrativ, fără un minim probatoriu, care să conducă la concluzia că suspendarea executării actului administrativ se impune pentru evitarea producerii unor consecințe grave în patrimoniul contestatorului.
Nici cea de-a doua condiție impusă de art.14 din Legea 554/2004, referitoare la paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta prin executarea deciziei, nu poate fi reținută, pe de o parte avându-se în vedere faptul că reclamanta nu a făcut nicio probă din care să reiasă afectarea unui interes public prin executarea acestei decizii în sensul disp.art.2 alin.1 lit.r din Legea 554/2004, iar pe de altă parte ținându-se cont, că în raport de natura activităților desfășurate de către intervenienta în interes propriu - SA (analizate sub raportul legalității atât de către autoritățile administrative competente cât și de către instanțele judecătorești sesizate de reclamantă în acest sens), nu se poate reține producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
În condițiile în care Codul d e conduită european pentru compensare și decontare și privind accesul și interoperatibilitatea identifică și definesc mai multe legături electronice ca reprezentând în diferite forme de relații ce pot fi stabilite între sistemul de tranzacționare, depozitari centrali, etc. și argumentul reclamantei referitor la imposibilitatea evidențierii dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare este neîntemeiat.
Având în vedere cele expuse anterior, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de beneficiarul actului administrativ s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta - CENTRAL SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. " și Asociații" din B,-,.7, sector 1, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE cu sediul în B,-, sector 3 și intervenienta - SA cu sediul în S,-, Județul S, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
.
5 ex/ 23.04.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
