Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.729
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr. - -- Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrilă
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,--21, împotriva încheierii de suspendare din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice V prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata SC SRL nu a depus dovada achitării cauțiunii și a taxei de timbru pentru fond, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, iar în rejudecare respingerea cererii de suspendare act administrativ fiscal ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 14 mai 2009 în dosarul nr- Tribunalul Vranceaa dispus, în temeiul art.15 din Legea nr.504/2004, suspendarea executării deciziei nr. 21/2009 emisă de V, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta F, prin reprezentant legal a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice ca în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea provizorie a executării silite a Deciziei de impunere nr.21 din 30.01.2009 până la soluționarea contestației formulată împotriva acestei decizii de impunere.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 21 din 30.01.2009, contestație înregistrată la. V, solicitând anularea acestei decizii.
Deși a contestat actul de impunere pârâta a trecut la executarea silită a societății, dispunând blocarea conturilor bancare, fapt care afectează activitatea societății și pune în pericol existența societății.
A arătat reclamanta că sunt întrunite cerințele art.14 din Legea contenciosului administrativ, astfel că a solicitat admiterea acesteia.
În dovedire a depus la dosar copia Deciziei de impunere, copia contestației adresate V, dovada contractelor aflate în derulare, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Din actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.21 din 30.01.2009 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații restante către bugetul de stat în sumă de 30.258 lei, sumă care reprezintă impozit pe profit, TVA și majorări de plată aferente TVA, sume stabilite în baza raportului de inspecție fiscală din 30.01.2009.
Tot la data de 30 ianuarie 2009 pârâta a dispus prin Decizia nr.22 instituirea măsurilor asiguratorii prin blocarea conturilor reclamantei până la concurența acestei sume.
Reclamanta s-a adresat pârâtei cu contestație la data de 10.02.2009 înregistrată sub nr.3017 prin care contestă Decizia de impunere.
A arătat reclamanta în contestație faptul că sumele stabilite în sarcina sa se datorează faptului că a înregistrat lipsă în gestiune ca urmare a unor foști angajați, fapte pentru care a formulat și plângere penală, plângere care a fost însă respinsă ca fiind tardivă.
S-a arătat și faptul că societatea a fost prejudiciată pe de-o parte prin activitatea acestor angajați, iar prin Decizia contestată situația sa este îngreunată, având stabilite sume de plată către bugetul statului.
A solicitat exonerarea de la plata acestor sume.
Potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 modificată "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Potrivit art. 15 al.1 din același act normativ prevede posibilitatea solicitării executării actului prin acțiunea adresată instanței competente pentru anularea acestui act.
Față de aceste prevederi legale în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 și 15 al.2 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând suspendarea actului administrativ fiscal pentru prevenirea unei pagube iminente ce i s-ar produce prin executarea silită a deciziei contestate în condițiile în care societatea a fost deja prejudiciată de foștii angajați ( lipsă în gestiune ) și pentru care a formulat plângere penală. Prin executarea silită i s-ar bloca conturile bancare ceea ce ar duce la diminuarea, până la încetarea totală a activității.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta, criticând-o sub aspectul legalității și al temeinicie.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta că cererea de suspendare era prematură întrucât invocase excepția lipsei procedurii administrative prealabile față de capătul de cerere privind anularea deciziei și că această excepție trebuia rezolvată înainte de soluționarea cererii de suspendare.
A mai arătat recurenta că în cauză opera și autoritatea de lucru judecat, instanța pronunțându-se și prin sentința civilă nr.104/2009 și prin hotărârea din dosarul nr- în sensul respingerii ca neîntemeiată și respectiv, ca inadmisibile, a cererii de suspendare.
Recurenta a mai arătat și faptul că această cerere era inadmisibilă întrucât în conformitate cu disp.aret.14 alin.6 din Legea nr.554/2004 nu se pot formula mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Recurenta a criticat soluția de suspendare a executării actului administrativ și prin prisma faptului că nu s-a consemnat o cauțiune conform art.215 Cod proc.civilă.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că neplata furnizorului ca și neplata obligațiilor fiscale poate determina incapacitatea de plată a reclamantei astfel încât suspendarea executării din acest motiv nu poate fi făcută.
În ceea ce privește urgența invocată de reclamantă, recurenta a apreciat că aceasta nu este dovedită - cu atât mai mult cu cât există posibilitatea de solicitare a suspendării de la organul emitent.
Recurenta a apreciat și faptul că nu este îndeplinită nici condiția existenței unui caz bine justificat întrucât împrejurarea că sumele se datorează lipsei în gestiune provocate de unii prepuși nu constituie cauză de exonerare a răspunderii.
Legal citată, reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând în esență faptul că instanța de fond în mod legal și fără a prejudicia fondul a dispus suspendarea executării Deciziei nr.2/2009.
Că, excepția inadmisibilității nu este întemeiată întrucât în termen legal a formulat contestația impusă de art.7 din Legea nr.554/2004.
În opinia intimatei excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată întrucât ordonanțele președințiale nu se bucură de autoritate de lucru judecat, ca și excepția inadmisibilității cererea de suspendare fiind formulată conform art.15 din lege.
A mai arătat intimata, că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat întrucât există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate și a prevenirii unei pagube iminente întrucât blocarea conturilor ar determina incapacitatea totală de plată.
Analizând încheierea recurată, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.215 alin.2 Cod proc.fiscală, prin derogare de la dispozițiile Legii nr.554/2004 în materie fiscală, se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ în condițiile consemnării unei cauțiuni de 20% din cuantumul sumei contestate.
Deși recurenta-pârâtă a sesizat acest lucru ( filele 66 dosar fond) instanța nu a pus în discuție necesitatea cauțiunii.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev.de art. 14,15 din Legea nr.554/2004, Curtea de apel reține faptul că din probele administrate nu rezultă pericolul producerii pagubei iminente.
Astfel prin acțiune, reclamanta-intimată a indicat faptul că are în derulare contracte comerciale cu furnizorii și că în condițiile blocării conturilor s-ar afla în imposibilitatea achitării obligațiilor față de aceștia.
Blocarea conturilor se poate până la limita sumei de executat adică până la 30.258 lei.
Această sumă nu este una foarte mare, avându-se în vedere cifrele de afaceri pentru anul 2007 de 2.258.700 lei ( conform raportului de inspecție fiscală din 30.01.2009). Se constată și faptul că reclamanta nu a făcut dovada situației sale financiare actuale.
Față de aceste aspecte, se apreciază că reclamanta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art.15 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursului și a se casa încheierea recurată, în rejudecare urmându-se a se respinge ca nefondată cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,--21, împotriva încheierii de suspendare din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din data de 14 mai 2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare;
Respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată de intimata SC SRL cu sediul în F,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 2009.
Președinte, Dr. | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.SG/23.09.2009
Tehno ZE/23.09.2009
ex.4
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrilă
