Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 74/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA nr. 74
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a efectelor de compensare, formulată de reclamanta- Rafinăria Română SA, cu sediul în Câmpina, Calea, nr. 15, județul P, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, cu sediul în B,-, sector 5.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar, lipsind reclamanta - Rafinăria Română SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că reclamanta nu depus dovada achitării cauțiunii stabilită în sarcina de plată a reclamantei la termenul de judecată din data de 16.04.2009.
Curtea constată că reclamanta - Rafinăria Română SA nu a făcut dovada achitării cauțiunii de 1% din valoarea obiectului acțiunii, fixată, potrivit disp. art. 723 ind. 1 Cod proc. civ. la termenul de judecată din data de 16 aprilie 2009.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicită respingerea cererii, față de neachitarea cauțiunii fixată de instanță la termenul anterior.
În situația în care reclamanta va achita cauțiunea până la sfâșitul ședinței de judecată, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind întrunite cele două condiții prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta - Rafinăria Română SA a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili să se dispună suspendarea notelor privind compensarea obligațiilor fiscale emise de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu numarul: 6295/26.01.2009, 6294/26.01.2009, 6293/26.01.2009, 6292/26.01.2009 și 6291/26.01.2009, până la soluționarea
irevocabilă a cererii ce formează obiectul dosarului cu nr- aflat pe rolul Curții de Apel P, având ca obiect anularea notelor de compensare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere, solicitând anularea acesteia și a Raportului de inspecție fiscală, care a fost admisă prin sentința nr. 256/4.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel
Organele fiscale au inițiat procedura de executare silită a titlului de creanță reprezentat de Decizia de impunere, iar împotriva acesteia s-a formulat contestație la executare, în cadrul căreia s-a admis cererea de suspendare a executării prin încheierea pronunțată la data de 29 ianuarie 2009 de către Judecătoria Câmpina, în dosarul nr-.
Deși exista cerere de rambursare a TVA, în loc să le fie restituite sumele aprobate la rambursare organele fiscale au procedat la compensarea sumelor stabilite spre rambursare cu sumele prevazute în Decizia de impunere anulată prin sentința civilă nr.256/4.12.2008.
Reclamanta solicită suspendarea executării notelor de compensare arătând că cererea reprezintă un caz bine justificat față de vădita nelegalitate a actelor administrative contestate dar și față de iminența producerii unei pagube în patrimoniul societății.
In susținerea cererii formulate, reclamanta a arătat că nu poate opera compensarea decât în măsura în care creanțele supuse compensării sunt certe, lichide și exigibile, ori în prezenta cauză creanțele fiscale nu sunt certe și nici exigibile; chiar dacă hotărarea de anulare a deciziei de impunere nu este irevocabilă ea este definitivă și se bucura de puterea de lucru judecat provizorie.
In plus, susține reclamanta, la data când s-au comunicat notele de compensare decizia de impunere era suspendată, astfel că nu erau exigibile creanțele fiscale.
In ceea ce privește iminența producerii unei pagube reclamanta a precizat că prin lipsirea de lichidități a societății, ca efect al compensării, se prefigurează intrarea în insolvență.
Prin urmare, în lipsa măsurii suspendării de compensare, societatea nu va avea lichiditățile necesare continuării activității de producție și nici posibilitatea obținerii unor credite suplimentare.
S-a solicitat admiterea cererii de suspendare a efectelor de compensare până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea de compensare ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin incheierea din 16 aprilie 2009 s-a pus în vedere reclamantei, în temeiul art. 723 /1 Cod proc.civ, să plăteasca o cauțiune de 1% din valoarea obiectului cererii, obligație de care reclamanta nu s-a achitat.
Examinând actele și lucrarile dosarului, Curtea reține urmatoarele:
Dispozițiile art. 215 pr. fiscală, referitoare la suspendarea executării actului administrativ fiscal prevăd că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
In continuare, însă, textul prevede că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului
administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Acest text se coroborează cu dispozițiile art. 723/ 1 pr.civ. potrivit carora în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni - sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc.
Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 20 milioane lei.
Rezulta, din interpretarea acestor dispoziții legale, obligativitatea depunerii cauțiunii, cuantumul acesteia fiind lăsat la aprecierea instanței.
Avand în vedere valoarea pretențiilor, de circa 19.721.428 lei, dar și faptul că reclamanta a precizat că se află într-o iminenta stare de insolvență, instanța a apreciat că o cauțiune de 1% este suficientă, acordând un termen pentru plata acesteia, însa reclamanta nu s-a achitat de aceasta obligatie, motiv pentru care cererea de suspendare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta- Rafinăria Română SA, cu sediul în Câmpina, Calea, nr. 15, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAgenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili,cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
dact MP
4 ex/28.05.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
