Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 741
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței nr. 320/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " av., lipsă fiind reprezentantul intimatei - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a înaintat la dosar cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată precum și concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei depune la dosar înscrisuri evidențiate pe lista atașată respectiv încheierea din 12.05.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-, actul adițional nr. 3/2009 la contractul de închiriere nr. 606/2006, factura nr. - din 01.09.2009, adresa nr. 16708/08.09.2009, punctul de vedere nr. 16636/07.09.2009, acte de care intimata are cunoștință. Din actul adițional la contractul de închiriere rezultă că au semnat contractul cu obiecțiunile înscrise, încă din 2006. Nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, că intimata a înaintat la dosar concluzii scrise, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " arată că în motivele de recurs a prezentat pe larg situația de fapt. Intimata a formulat pe art. 15 cerere de suspendare cu termen la 24.11.2009 având în vedere chestiunea strămutării cauzei, cererea de suspendare vizează perioada estivală 2009, respectiv la 1 aprilie trebuiau să predea plajele pentru folosință.
Două chestiuni supune atenției și anume cazul bine justificat care izvorăște din îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ. Instanța a făcut o confuzie foarte gravă notificarea de reziliere se referea clar la art. 18 din contract, nerealizarea investițiilor produce implacabil rezilierea contractului.
Consideră că atâta timp cât nu s-a făcut dovada cazului bine justificat art. 18din contractul de închiriere, nu poate fi modificat, rezultă pact comisoriu de grad IV.
Cu privire la a doua condiție, paguba iminentă, solicită a se observa că deși reclamanta a susținut că nu a amortizat investițiile, a apreciat că există un prejudiciu viitor, respectiv cel procesual.
Față de susținerile orale și amplele motive scrise, solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2492/09.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta - - C a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr. 606/17.04.2006 până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta își motivează în fapt cererea arătând că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 606/17.04.2006 având ca obiect transmiterea către reclamantă a dreptului de folosință asupra sectorului de plajă 2 Mai situat în stațiunea 2 Mai, jud. C întrucât contractul respectiv este un contract administrativ în sensul art. 2 lit. c din. 554/2004 pe cale de consecință și actul de reziliere al acestuia, respectiv Notificarea de reziliere este un act administrativ.
La data de 02.03.2009 pârâta a transmis reclamantei prin fax Notificarea cu nr. de intrare 235/02.03.2009 prin care comunică rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 606/17.04.2006 invocându-se încălcarea unor obligații asumate prin contract - o pretinsă subînchiriere, precum și/sau neîndeplinirea unor obligații asumate prin contract, cum ar fi nerealizarea planului investițional, anexă la contract.
Astfel în motivarea rezilierii convenționale, pârâta a arătat că potrivit clauzelor contractuale și a clauzelor reglementate stipulate prin nr.OUG 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă și prin Ordinul nr. 222/2006 al reclamanta avea printre altele următoarele obligații: să respecte termenele și condițiile de reziliere a planului de investiții, pe perioada de derulare a contractului, conform ofertei tehnico - economice anexă la contractul de închiriere; să nu subînchirieze bunul ce face obiectul contractului de închiriere; să nu realizeze pe plajă construcții și dotări cu alte destinații și în alte condiții decât cele prev. de OUG nr. 19/2006 șți în celelalte dispoziții în materie de urbanism; să predea anual locatorului, pe bază de proces - verbal sectorul de plajă ce face obiectul închirierii, în intervalul 1-15 octombrie, liber de construcții și în condiții de igienă corespunzătoare, etc. În pârâta a pretins la modul general că "întrucât nu s-ați respectat obligațiile contractuale enumerate mai sus cu titlul exemplificativ, considerăm că a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere în temeiul pactului comisoriu expres prevăzut în contractul de închiriere"
Reclamanta apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art. 145 din. nr. 554/2004, respectiv: existența unui caz bine justificat, întrucât potrivit art. 13.1 al procesului - verbal sectorul de plajă ce face obiectul închirierii, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea sezonului turistic, în condițiile de igienizare corespunzătoare; prin rezilierea contractului reclamanta se află în imposibilitatea exploatării sectorului de plajă în condițiile contractului deși și-a îndeplinit planul investițional întrutotul și termenul prevăzut fapt constatat de comisie specială din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Mediului și Administrației Naționale Apele Române, astfel încât rezilierea contractului după aproape trei ani apare ca nelegală.
Mai mult pârâta nu arată care parte din planul investițional nu a fost respectată, iar aceeași notificare a fost comunicată reclamantei pentru toate cele 8 sectoare de plajă pentru care deține contracte de închiriere; prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 lit. s DIN. nr. 554/2004, respectiv prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui sector de plajă în discuție produce reclamantei un prejudiciu material respectiv imposibilitatea amortizării investițiilor efectuate și realizării profitului scontat, cât și unul procesual,în condițiile în care pentru sectorul de plajă urmează a fi organizate noi licitații și a fi încheiate contracte de închiriere noi, reclamanta fiind pusă într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual prin crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe disp. art. 14 din. 554/2004.
În probațiunea s-a administrat de către reclamantă proba cu înscrisuri respectiv contractul de închiriere și actele adiționale acestuia, scrisori de garanție și notificarea de reziliere. Legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare însă solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Constanța prin sentința nr. 320/27.03.2009 a admis cererea formulată de reclamanta - - și a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea înregistrată sub nr. 56/27.02.2009 la Biroul Executorului Judecătoresc privind rezilierea contractului de închiriere nr. 606/17.03.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut pe baza probelor administrate(acte) că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fu dispusă suspendarea actului administrativ și anume: existența unui caz bine justificat care rezultă potrivit art. 2 lit. t din. nr. 554/2004 din împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
S-a avut de asemenea în vedere că notificarea de reziliere enumeră exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă prin contract și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate de către reclamanta locatară împrejurări care creează o îndoială serioasă privind legalitatea rezilierii contractului.
De asemenea art. 2 lit. ș din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil care ar fi greu de înlăturat, reține prima instanță, în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească. Astfel în situația în care sectorul de plajă ce face obiectul unei licitații de atribuire și să fie atribuit unui terț, situația nou creată ar pune reclamanta într-o situație procesuală dificilă.
În aceste condiții apreciază că suspendarea notificării este oportună nu numai din punct de vedere al intereselor patrimoniale ale reclamantei ci și a unei securități juridice, evitându-se în acest fel crearea unor situații noi care să facă imposibilă repunerea părților în situație anterioară emiterii actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D invocând nelegalitatea acesteia, art. 309 pct. 7 și 9.proc.civ.
Ca urmare a cererii de strămutare a judecății cauzei formulată de reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de ședință nr. 3538/24.06.2009 a admis-o și a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galați.
Curtea de Apel Constanța prin încheierea nr. 312/09.07.2009 a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Galați fiind înregistrat sub nr-.
Referitor la art. 2 lit. s din. 554/2004 susține că singurul argument al instanței de fond rămâne prejudiciul procesual care nu poate fi primit deoarece ar însemna ca în cazul oricărui litigiu legat de nulitatea sau rezoluțiunea unui contract să se acorde automat suspendarea.
În aceleași motive au invocat că au fost încălcate disp. art. 261.proc.civ. în sensul că în motivarea sentinței atacate apare un pasaj preluat în totalitate din sentința nr. 313/27.03.2009(penultimul aliniat din pag. 6).
Aceasta demonstrează că cel puțin parțial hotărârea primei instanțe din prezenta cauză a fost motivată de un alt judecător, ceea ce atrage nulitatea ei.
De asemeni se mai susține că hotărârea nu menționează momentul până la care s-a dispus suspendarea actului administrativ.
În consecință solicită admiterea recursului cu consecința respingerii cererii de suspendare motivat de faptul că nici una din condițiile cumulative nu este îndeplinită în cauză.
În susținerea motivelor de recurs, pârâta a depus la dosar acte în copie.
Intimata reclamantă a solicitat prin note de ședință respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând și verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate prev. de art. 304 pct. 7 și 9.proc.civ. precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041.proc.civ. se reține că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză la care a făcut o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre ce necesită a fi reformată.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din. 554/2003, în cazuri bine justificate și pentru a preveni o pagubă iminentă, după sesizarea, în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executări actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil" precum și cazul bine justificat care constau în împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Contrar celor reținute de Tribunalul Constanța, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative menționate mai sus, pentru suspendarea executării actului administrativ.
Astfel existența unui caz bine justificat poate fi reținut dacă din împrejurările cauzei au rezultat o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În cauză, instanța de fond a reținut în mod nejustificat că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 14 din. 554/2004 în condițiile în care reclamanta nu a dovedit așa cum cer disp. art. 1169 Cod civil, aparența îndeplinirii obligației privind investiția prevăzută în pactul comisoriu de gradul IV art. 18 din contract.
Pârâta, cu actele depuse la dosar raport privind realizarea planurilor de investiții conform contractelor de închiriere a sectoarelor de plajă turistică încheiate în anul 2006 și situația realizării planului investițional conform contractului nr. 606/17.04.2006 dovedit că investițiile pentru sectorul de plaja 2 Mai au fost efectuate de reclamantă în proporție de 42,05%, nefiind îndeplinite obligațiile stabilite de părți în mod expres în pactul comisoriu.
În aceste împrejurări susținerea reclamantei că și-a îndeplinit planul investițional în termenul prevăzut astfel încât rezilierea contractului apare nelegală, nu este fondată.
A susținut reclamanta că prejudiciul material constă în imposibilitatea amortizării investițiilor, reținută de altfel de prima instanță, care însă nu are nici o legătură cu rezilierea contractului.
De asemenea instanța de fond a reținut că în situația în care pârâta ar organiza licitații cu privire la sectorul de plajă și s-ar încheia contracte cu alte persoane s-ar crea reclamantei un prejudiciu procesual, singurul argument în ceea ce privește paguba iminentă.
Or prejudiciul material nu poate fi ancorat într-un prejudiciu procesual deoarece ar însemna că în cazul oricărui litigiu legat de nulitatea sau rezoluțiunea unui contract să se acorde în mod automat suspendarea.
Nu poate fi reținută critica adusă de pârâtă în ceea ce privește neregularitatea motivării hotărârii. Faptul că hotărâri diferite cuprind idei comune duce la concluzia că judecătorii și-au întemeiat soluțiile pe aceleași principii având aceleași puncte de vedere.
Din aceasta nu poate fi trasă concluzia că judecătorul care pronunțat soluția nu a și redactat considerentele.
Ultimul motiv de recurs nu va fi analizat având în vedere soluția de respingere a cererii de suspendare, astfel nu mai este necesară lămurirea datei până la care durează suspendarea actului administrativ.
În consecință, în baza prevederilor art. 312.proc.civ. raportat la art. 3041și art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată.
În rejudecare pentru aceleași considerente, urmează a respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă.
În baza art. 274.proc.civ. va fi obligată intimata să plătească recurentei suma de 3000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " cu sediul în C,-, jud. C;
Modifică sentința civilă nr. 320/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și în rejudecare:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - -
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 3.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 4 ex./ 12 Octombrie 2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
