Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 742
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței nr. 313/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " av., lipsă fiind reprezentantul intimatei - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a înaintat la dosar cerere prin care solicită prin notele de ședință suspendarea prezentei cauze în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1.proc.civ.
Curtea pune în discuție cererea intimatei de suspendare.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea cererii de suspendare, consideră cauza pe fond, numai are alte cereri de formulat.
Curtea respinge cerere de suspendare având în vedere că soluționarea prezentei cauze în condițiile art. 14 din Lege nu este influențată de soluționarea pe fond, în prezenta cauză nu se pronunță o soluție pe fond cu una așa încât nu poate fi primită o cerere de suspendare în baza art. 244C.proc.civ. Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, că intimata a înaintat la dosar concluzii scrise, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " depune la dosar dovada formulării unei cereri de suspendare în baza art. 15 din. 554/2004, arată că în motivele de recurs a prezentat pe larg situația de fapt. Intimata a formulat pe art. 15 cerere de suspendare cu termen la 24.11.2009 având în vedere chestiunea strămutării cauzei, cererea de suspendare vizează perioada estivală 2009, respectiv la 1 aprilie trebuiau să predea plajele pentru folosință.
Două chestiuni supune atenției și anume cazul bine justificat care izvorăște din îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ. Instanța a făcut o confuzie foarte gravă notificarea de reziliere se referea clar la art. 18 din contract, nerealizarea investițiilor produce implacabil rezilierea contractului.
Consideră că atâta timp cât nu s-a făcut dovada cazului bine justificat art. 18din contractul de închiriere, nu poate fi modificat, rezultă pact comisoriu de grad IV.
Cu privire la a doua condiție, paguba iminentă, solicită a se observa că deși reclamanta a susținut că nu a amortizat investițiile, a apreciat că există un prejudiciu viitor, respectiv cel procesual.
Față de susținerile orale și amplele motive scrise, solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2493/06.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta - - a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr. 100/07.04.2008 până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta își motivează în fapt cererea arătând că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 100/07.04.2008 având ca obiect transmiterea către reclamantă a dreptului de folosință asupra sectorului de plajă VII situat în stațiunea întrucât contractul respectiv este un contract administrativ în sensul art. 2 lit. c din. 554/2004 pe cale de consecință și actul de reziliere al acestuia, respectiv Notificarea de reziliere este un act administrativ. La data de 02.03.2009 pârâta a transmis reclamantei prin fax Notificarea cu nr. de intrare 234/02.03.2009 prin care comunică rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 100/07.04.2008 invocându-se încălcarea unor obligații asumate prin contract - o pretinsă subînchiriere, precum și/sau neîndeplinirea unor obligații asumate prin contract, cum ar fi nerealizarea planului investițional, anexă la contract.
Reclamanta apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art. 145 din. nr. 554/2004, respectiv: existența unui caz bine justificat, întrucât potrivit art. 13.1 al procesului - verbal sectorul de plajă ce face obiectul închirierii, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea sezonului turistic, în condițiile de igienizare corespunzătoare; prin rezilierea contractului reclamanta se află în imposibilitatea exploatării sectorului de plajă în condițiile contractului deși și-a îndeplinit planul investițional întrutotul și termenul prevăzut fapt constatat de comisie specială din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Mediului și Administrației Naționale Apele Române, astfel încât rezilierea contractului după aproape trei ani apare ca nelegală.
Mai mult pârâta nu arată care parte din planul investițional nu a fost respectată, iar aceeași notificare a fost comunicată reclamantei pentru toate cele 8 sectoare de plajă pentru care deține contracte de închiriere; prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 lit. s DIN. nr. 554/2004, respectiv prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui sector de plajă în discuție produce reclamantei un prejudiciu material respectiv imposibilitatea amortizării investițiilor efectuate și realizării profitului scontat, cât și unul procesual,în condițiile în care pentru sectorul de plajă urmează a fi organizate noi licitații și a fi încheiate contracte de închiriere noi, reclamanta fiind pusă într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual prin crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe disp. art. 14 din. 554/2004.
În probațiunea s-a administrat de către reclamantă proba cu înscrisuri respectiv contractul de închiriere și actele adiționale acestuia, scrisori de garanție și notificarea de reziliere.
S-a făcut dovada de către reclamantă a sesizării pârâtei cu cererea de revocare a actului administrativ a cărui suspendare o cere conform art. 7 din. 554/2004.
Tribunalul Constanța prin sentința nr. 313/27.03.2009 a admis cererea formulată de reclamanta - - și a suspendat executarea actului administrativ de reziliere a contractului de închiriere nr. 100/07.04.2008 înregistrat în evidența cu nr. 3562/27.02.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut pe baza probelor administrate(acte) că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fu dispusă suspendarea actului administrativ și anume: existența unui caz bine justificat care rezultă potrivit art. 2 lit. t din. nr. 554/2004 din împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
S-a avut de asemenea în vedere că notificarea de reziliere enumeră exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă prin contract și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate de către reclamanta locatară împrejurări care creează o îndoială serioasă privind legalitatea rezilierii contractului.
De asemenea art. 2 lit. ș din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil care ar fi greu de înlăturat, reține prima instanță, în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată prin hotărâre judecătorească. Astfel în situația în care sectorul de plajă ce face obiectul unei licitații de atribuire și să fie atribuit unui terț, situația nou creată ar pune reclamanta într-o situație procesuală dificilă.
În acest4e condiții apreciază că suspendarea notificării este oportună nu numai din punct de vedere al intereselor patrimoniale ale reclamantei ci și a unei securități juridice, evitându-se în acest fel crearea unor situații noi care să facă imposibilă repunerea părților în situație anterioară emiterii actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor D invocând nelegalitatea acesteia, art. 309 pct. 7 și 9.proc.civ.
Ca urmare a cererii de strămutare a judecății cauzei formulată de reclamanta - - C, Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de ședință nr. 3539/24.06.2009 a admis-o și a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galați.
Curtea de Apel Constanța prin încheierea nr. 296/CA/29.06.2009 a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Galați fiind înregistrat sub nr-
În recurs pârâta arată că motivarea hotărârii este contradictorie.
Astfel instanța pretinde că nu analizează legalitatea actului dat vine și critică faptul că se face o enumerare exemplificativă a obligațiilor încălcate care "creează" o îndoială serioasă privind legalizarea rezilierii contractului.
S-a respins proba cu acte solicitată de pârâtă, din care rezultă foarte clar pactul comisoriu de gradul IV stabilit de părți și invocat în notificare. Nu se poate pretinde că există îndoială în situația în care se refuză proba cu acte și din care rezultă dacă îndoiala mai persistă sau nu.
Nedepunerea de către reclamantă a actului constatator duce la concluzia că nu a fost în măsură să probeze aparența îndeplinirii obligației privind investiția.
De asemenea pârâta a susținut că instanța de fond a fost în confuzie cu privire la teoria în materie de reziliere a contractelor în condițiile în care părțile conform voinței lor asumate au instituit prin art. 18 din contract un pact comisoriu expres care cuprinde clauza potrivit căreia dacă o parte nu-și va executa obligațiile, cealaltă parte va fi în drept să considere contractul desființat de drept, fără punerea în întârziere și fără orice altă formalitate.
În consecință, a apreciat că îndoiala legalității rezilierii ca element pentru suspendarea declarației de reziliere a plecat de la confuzia între rezilierea legală/art. 1020 - 1021 Cod civil) și forța și valoarea pactelor comisorii exprese.
Referitor la art. 2 lit. s din. 554/2004 care definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil pârâta a susținut că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză.
În consecință solicită admiterea recursului cu consecința respingerii cererii de suspendare motivat de faptul că nici una din condițiile cumulative nu este îndeplinită în cauză.
În susținerea motivelor de recurs, pârâta a depus la dosar acte în copie.
Intimata reclamantă a solicitat prin note de ședință suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 241 alin. 1 pct. 1.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din ședința din data de 06.10.2009 iar pe fond respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând și verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate prev. de art. 304 pct. 7 și 9.proc.civ. precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041.proc.civ. se reține că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză la care a făcut o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre ce necesită a fi reformată.
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din. 554/2003, în cazuri bine justificate și pentru a preveni o pagubă iminentă, după sesizarea, în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executări actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil" precum și cazul bine justificat care constau în împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Contrar celor reținute de Tribunalul Constanța, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative menționate mai sus, pentru suspendarea executării actului administrativ.
Astfel existența unui caz bine justificat poate fi reținut dacă din împrejurările cauzei au rezultat o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În cauză, instanța de fond a reținut în mod nejustificat că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 14 din. 554/2004 în condițiile în care reclamanta nu a dovedit așa cum cer disp. art. 1169 Cod civil, aparența îndeplinirii obligației privind investiția prevăzută în pactul comisoriu de gradul IV art. 18 din contract.
Dimpotrivă pârâta, cu actele depuse la dosar (raport privind realizarea planurilor de investiții conform contractelor de închiriere a sectoarelor de plajă turistică încheiate în anul 2006 și situația realizării planului investițional conform contractului nr. 100/07.04.2008) a dovedit că investițiile pentru sectorul de plajă VII au fost efectuate de reclamantă în proporție de 36,45%, nefiind îndeplinite obligațiile stabilite de părți în mod expres în pactul comisoriu.
În aceste împrejurări susținerea reclamantei că și-a îndeplinit planul investițional în termenul prevăzut astfel încât rezilierea contractului apare nelegală, nu este fondată.
Cu privire la cea de a doua condiție reclamanta a susținut că prejudiciul material viitor și previzibil constă în neamortizarea investițiilor și nerealizarea profitului, susținere neacceptată de altfel nici de prima instanță.
Cu toate acestea se reține că nici motivarea instanței de fond nu poate fi primită deoarece ar însemna că în situația oricărui litigiu legat de nulitatea sau rezilierea unui contract să se acorde în mod automat suspendarea.
În consecință, în baza prevederilor art. 312.proc.civ. raportat la art. 3041și 304 pct. a proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată.
În rejudecare pentru aceleași considerente, urmează a respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR "D " cu sediul în C,-, jud. C;
Modifică sentința civilă nr. 313/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și în rejudecare:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - -
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red. /27.10.2009
Dact. 4 ex./ 28.10.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
