Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 82
Ședința publică de la 11.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenții-reclamanți PRIMARUL SECTORULUI 2 și CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, împotriva ÎNCHEIERII din data de 10.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 20778/3/CA/2009, de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosarul cauzei în ședință publică și intimata-reclamantă personal, ce se identifică cu Carte de Identitate seria -, nr. -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 08.01.2010, la serviciul registratură, s-au depus de către intimata-reclamantă concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Recurenții-reclamanți, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea ÎNCHEIERII din data de 10.06.2009, deoarece cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu au fost îndeplinite.
Intimata-reclamantă personal solicită respingerea recursului și menținerea ÎNCHEIERII din data de 10.06.2009. Învederează instanței că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 au fost îndeplinite, în ceea ce privește această cauză.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B- Sectia a-IX-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtii CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 si PRIMARUL SECTORULUI 2 B, solicitând:- anularea partiala a hotararii 2 NR.18/2009- Anexa 2 pozitia nr.75, in sensul obligarii paratilor la acordarea unui punctaj de 50 puncte si modificarii Anexei nr.2 prion trecerea reclamantei de pe pozitia 75 pe pozitia nr. 34 si, in consecinta, decalarea ordinii clasamentului cu o pozitie;- anularea raspunsului la contestatia formulata sub nr.23737/07.04.2009, prin care i-a fost respinsa cererea de modificare a hotararii nr.18/2009;- suspendarea executării hotararii 2 nr.18/2009 pana lsa solutionarea cauzei.
Prin încheierea dată în ședința publică de la 10.06.2009, tribunalul a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de hotararea nr.18/2009 până la soluționarea irevocabila a cauzei, apreciind ca sunt intrunite cerintele art. 15 rap. la 14 din Legea nr.554/2004. S-a apreciat ca sunt intrunite ambele cerinte ale art. 14, cazul bine justificat rezidand in aceea ca in cadrul raspunsului la plangerea prealabila paratul nu a analizat totalitatea actelor depuse de reclamanta in stabilirea punctajului, iar cerinta pagubei iminente fiind indeplinita cat timp hotararea 2 este un act premergator emiterii hotararii de validare a ordinii de prioritate, cu consecinta imediata a incheierii contractelor de inchiriere cu persoanele calificate, fiind imposibila intoarcerea executarii hotararii si imposibilitatea punerii in executare in eventualitatea admiterii actiunii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, paratii autoritati publice, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii pronunțate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentii au invederat urmatoarele:
In primul rand suspendarea executarii hotararii nr.18/2009 in intregime afecteaza drepturile tinerilor-petenți care au optat si s-au calificat pentru locuinta cu o camera ( Anexa 1 la hotarare- de asemenea suspendata ), cu privire la aceasta anexa reclamanta nejustificand un interes cat timp a optat pentru o locuință cu două camere.
In al doilea rand, nu este indeplinita cerinta cazului bine justificat nici in cazul Anexei 2 la hotarare ( privind locuintele cu doua camere, pentru care a optat si reclamanta-intimata ), intrucat punctajul acordat partii este unul corespunzator, intrucat prin certificatul medical din data de 12.02.2009 prezentat de reclamanta-intimata, comisia a stabilit că diagnosticul menționat ( dermatită atopică și wheezing recurent ) nu se incadrează in prevederile nr.OUG 40/1999 și acesta nu este semnat de un medic specialist, ci de medic primar pediatru și un medic stomatolog, motiv pentru care nu s-au acordat 2 puncte aferente stării de sănătate. Ulterior, partea a revenit in data de 10.03.2009 si a depus un certificat medical eliberat de altă unitate medicală și semnat de alți medici, cu un diagnostic modificat și completat față de cel inițial, nici acesta insa neputand fi luat in discutie in considerarea art. 15 din nr.HG 962/2001 menționează că "analizarea cererilor și stabilirea listei de priorități În soluționarea acestora se fac anual, până la sfârșitul lunii februarie a anului respectiv", în baza principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, neputandu-se suspenda un act administrativ când în realitate este vina reclamantei care nu s-a conformat prescriptiilor legale.
In al treilea rand, s-a aratat ca Suspendarea 2 nr.18/2009 aduce grave prejudicii atât celorlalți petenți înscriși pe ordinea de prioritate prin imposibilitatea de repartizare a locuințelor în condițiile în care este de notorietate lipsa acută a locuințelor cu caracter social în beneficiul comunității, cât și autorității publice prin faptul că nepunerea în executare a acestei hotărâri o va obliga la suportarea unor cheltuieli exorbitante de intretinere și conservare pe termen nedeterminat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestui proces.
Reclamanta-intimata a formulat intampinare in recurs, solicitand respingerea caii de atac, intrucat criticile aduse de recurenti nu sunt fondate. Astfel, afirmatia potrivit careia intmata-reclamantă ar fi optat pentru atribuirea unei locuințe cu 2 camere, fapt pentru care și suspendarea ar trebui să fie parțială, nu este dovedita, neexistand posibilitatea de optiune pntru o asemenea locuinta, încadrarea fiind făcută de recurente pentru o cameră sau două camere, chiar odată cu analizarea dosarului așa cum reiese din fisa de acordare a punctajului. Referitor la afirmatia recurentelor, potrivit careia s-ar aplica principiul de drept care se traduce în sensul "nimeni nu poate să invoce propria culpă", nu poate fi nici susținută de acestea și nici reținută, cat timp recurentele nu indică nici un act normativ care să stabilească un termen limită pentru depunerea actelor în completarea dosarului de atribuire a unei locuințe în regim de închieriere, iar în privința existenței vreunui termen de prescripție, nici nu se poate lua în calcul un asemenea raționament juridic. In continuare, partea a iterat criticile de nelegalitate aduse actului administrativ si prin actiunea introductiva.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041. proc. civ, Curtea constată că se impune admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poată să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea Instanței de Fond.
Definiția legală a sintagmei de pagubă iminentă este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Art. 15 alin. (1) din același act normativ statuează că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat; în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii de fond.
În speța de față, Curtea consideră că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond."
In acest sens sunt și prevederile nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, prin care se solicita autoritații jurisdicționale competente ca - atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate in aceasta decizie - sa ia masuri de protecție provizorii corespunzatoare, in limitele competenței sale și fara ca, astfel, sa influențeze in vreun fel soluția asupra fondului, cu atat mai mult atunci cand exista un argument juridic aparent valabil in raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In aceste condiții, Curtea constata ca, atat din recomandarea nr. R(89)8 din 13,09,1989, evocata, cat și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezulta fara echivoc ca exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executarii unui act administrativ, este condiționat de indeplinirea de catre aceasta a doua condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparata in viitor.
De asemenea, art.2 alin.1 lit. s ) si t ) din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public", precum si cazurile bine justificate care constau in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ."
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Practic, bucurandu-se de prezumția de legalitate, bazata, la randul sau, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el insuși titlu executoriu. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea executarii lui atunci cand este contestat din punct de vedere al legalitații, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție, in cadrul careia instanta are numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cele doua condiții legale ( cazul bine justificat si paguba iminenta ) nu pot fi analizate decat impreuna, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat daca nu se invedereaza, in același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezinta un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat, de admitere a suspendarii provizorii.
Pe langa aceste doua condiții, motivele suspendarii trebuie sa apara de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitații actului contestat.
In speța, Curtea constata ca reclamanal nu a furnizat in concret suficiente elemente care, lao prima analiza sumara, specifica unui astfel de litigiu, sa conduca la reținerea ca in cauza ar exista un caz bine justificat, avand in vedere argumentele partilor, cu atat mai mult un caz bine justificat care sa fie continuat de prefigurarea unei pagube iminente in intelesul legii.
Curtea tine seama de faptul ca pentru a dispune suspendarea este, intr-adevar, necesar sa se constate ca evitarea producerii pagubei nu se poate realiza decat prin aceasta masura provizorie. Ori, in speta, paguba poate fi reparata in urma judecarii fondului litigiului, contrar retinerii instantei de fond, demersul reclamantei fiind acela de a i se repartiza o locuinta prin inchiriere, ce poate fi incununat cu succes in cazul admiterii actiunii in fondul litigiului.
In plus, in speta, Curtea itereaza faptul ca instanta sesizata cu cererea de suspendare este obligata ca, prin hotararea sa, sa seama de necesitatea obtinerii unui echilibru adecvat între interesele individuale ale cetățenilor și interesul public ( acela al respectarii dreptului de a se asigura spatii locative unui numar semnificativ de tineri, anume restul de titulari ai acestui drept conform HCL Sector 2 nr.18/2009 ), un instrument important în acest sens fiind dat de testul proporționalității. In acest sens, punand în balanta, pe de o parte interesul reclamantei de stopa in totalitate efectele hotararii a cărei suspendare solicită, iar, pe de altă parte, interesul public retinut in speta, se constată că interesul public primează în raport cu interesul privat al reclamantei, cu atat mai mult cu cat, asa cum s-a aratat, paguba poate sa nu existe in final, in cazul admiterii actiunii in anulare si a petitului privind obligarea paratilor la includerea reclamantei la pozitia nr.34.
Fața de considerentele expuse, curtea constata ca reclamanta nu și-a dovedit cererea de suspendare din perspectiva reglementarii date de art.14 din Legea 554/2004.
Prin urmare, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica încheierea atacată iar, pe fond, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți PRIMARUL SECTORULUI 2 și CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, împotriva ÎNCHEIERII din data de 10.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 20778/3/CA/2009, de Tribunalul București - Secția a IX - a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifica încheierea recurată și pe fond respinge cererea de suspendare formulată
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C- - - -
GREFIER
- -
Red/Tehnored- ( 2 ex )
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Grecu Gheorghe, Hortolomei
