Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 87/F-
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de către reclamanta- UMAN SERV SRLcu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICEcu sediul în B, sector 1,str.- - nr.1-3 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, Sect. 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat - pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. -/07.05.2009, emisă de Primăria Mun. Rm. V, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 14 mai 2009, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Sănătății.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că societatea pe care o reprezintă este furnizor autorizat. Arată că a îndeplinit procedura prealabilă, adresându-se autorităților emitente cu o cerere de revocare a actului nelegal, copia acesteia aflându-se la dosar. De asemenea, arată că împreună cu plângerea a înaintat și copia autorizației de funcționare care este valabilă până în anul 2011.
Curtea acordă cuvântul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății prin întâmpinare.
Avocat -, având cuvântul pentru reclamantă, solicită respingerea excepției, față de înscrisul de la fișa 15 - respectiv autorizația de funcționare, care este valabilă până în anul 2011, prin care se face dovada că reclamanta are calitate procesuală pasivă.
Curtea unește excepția cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii, suspendarea până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile a Ordinului comun nr- al Ministerului Sănătății Publice și al Ministerului Internelor și reformei Administrative, respectiv a art. 1 alin(3) lit. a), art.2 alin. (1) și (2) și a art.6 lit. d) din Anexa nr. 3 ce face parte integrantă din acest ordin. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, s-a depus la dosar, prin biroul registratură, întâmpinare din partea pârâtului Ministrul Administrației și Internelor.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2009, reclamanta - UMAN SERV SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca în temeiul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 să se dispună, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, suspendarea dispozițiilor art.1 alin.3 lit.a, art.2 alin.(1) și (2) și art.6 lit.d din anexa 3 Ordinului comun nr-.
În motivare s-a arătat că, prin aceste dispoziții normative reclamanta suferă un prejudiciu substanțial, fiind împiedicată să-și desfășoare activitatea, activitate ce presupune un număr de 20 de angajați ce prestează servicii medicale de urgență prespitalicească.
Prejudiciul este iminent și el constă în imposibilitatea achitării investițiilor financiare, a salariilor și a tuturor celelalte costuri legate de activitatea reclamantei.
Normele din cadrul Ordinului condiționează activitatea medicală din faza prespitalicească a agenților economici, de subordonarea voinței unui alt operator, respectiv operatorul serviciului public, care astfel va acționa discreționar și astfel se încalcă dispoziții din Legea nr.21/1996 privind concurența și din art.87 alin.1 din Tratatul de instituire al CE. Prin dispozițiile a căror suspendare se solicită, autoritatea publică intervine în activitatea furnizorilor privați de servicii, stabilind condiții de subordonare și discriminare, și se asigură o practică discriminatorie în favoarea operatorului public ajungându-se la o distorsionare și amenințare a concurenței, comportamente interzise de normele privind ajutoarele de stat.
Pârâtele au formulat în cauză întâmpinare și s-au depus acte de care părțile au înțeles să se servească, din examinarea cărora se reține că cererea este nefondată și se impune a fi respinsă.
În condițiile art.137 Cod pr.civilă instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, excepție ridicată de Ministerul Sănătății și care se apreciază că nu este incidentă în cauză. Această apreciere este susținută de înscrisul de la fila 15, din care rezultă că reclamanta este beneficiara unei autorizații de funcționare pentru asistență medicală de urgență prespitalicească și de transport sanitar, autorizație valabilă până la 6 septembrie 2011.
Dispozițiile legale, a căror suspendare de aplicare se solicită, stabilesc în principiu că serviciile de ambulanță private comerciale pot fi apelate pe numerele proprii, cu excepția activităților de consultații și transport contractate de CNASS, a căror coordonare se face prin 112 și dispeceratul medical public sau integrat, că nu pot fi decontate de CNASS decât serviciile prestate în aceste condiții, că se încheie protocoale de colaborare între serviciile privat comerciale de ambulanță și serviciul public, în care se stabilesc modalitățile de prestare a activităților și de plată a acestora, protocoale ce au arie de cuprindere locală sau regională, astfel încât să fie acoperit întregul teritoriu.
În esență, toate dispozițiile legale contestate reglementează prestarea și decontarea serviciilor de ambulanță privată de către CNASS, în condițiile coordonării printr-un dispecerat medical public, conectat și la numărul de urgență 112.
Nemulțumirea reclamantei este, așadar, determinată de faptul că nu poate fi apelată în mod direct, fără coordonarea serviciului medical public, și nu poate presta activități de consultanță și transport medical care să fie decontate de Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate decât prin intermediul dispeceratului public.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, după realizarea procedurii prealabile, la cererea persoanei vătămate instanța poate să dispună suspendarea executării unui act administrativ unilateral, suspendare ce durează până la pronunțarea instanței de fond.
O primă observație este aceea potrivit căreia, față de dispoziția legală precitată, nu se poate discuta o măsură de suspendare până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de fond.
Sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite, pentru admiterea unei astfel de cereri, dincolo de proba procedurii prealabile care, în cauză, se află depusă la filele 5, 12-15, legea impune și dovedirea cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Aceste cerințe sunt definite de art.2 lit.ș și t) potrivit cărora prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau serviciu public, iar prin caz bine justificat se înțelege existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cele două condiții se impun a fi îndeplinite cumulativ, pentru a face admisibilă cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14, cerință care, în cauză, se apreciază că nu este îndeplinită.
În ceea ce privește paguba iminentă, ea a fost evocată prin susținerea că are loc o împiedicare a desfășurării activității proprii, ajungându-se la o imposibilitate a achitării tuturor costurilor.
Este vorba, așadar, de încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul invocând ideea de perturbare care se află într-o legătură cauzală cu paguba.
Trebuie, însă, observat pe de o parte, că nu există elemente care să justifice pretențiile reclamantei, potrivit cărora, desfășurarea activității sub coordonarea unui dispecerat public, atunci când ar urma să se deconteze din fonduri publice serviciile prestate, nu dovedește, prin ea însăși, susținerea reclamantului. Pe de altă parte, trebuie pusă în balanță și activitatea serviciilor publice, ce apare ca obligație legală constituțională de protecție a cetățeanului, și trebuie apreciat în ce măsură, protejând interesul privat, nu se aduce atingere interesului public.
Aceste aspecte trebuie analizate cu ocazia judecății de fond și sunt de natură să contureze concluzia că, în cauză, nu poate fi reținută paguba iminentă invocată de reclamantă.
În ceea ce privește cazul bine justificat, în dreptul românesc este recunoscut principiul executării din oficiu a actelor administrative, care beneficiază de prezumție de validitate până la anularea lor de către instanță, dar a cărei executare se poate suspenda atunci când există o îndoială serioasă în privința legalității sale.
la dispozițiile Legii nr.21/1996 și cele din OUG nr.117/2006, nu pot fi reținute ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității dispozițiilor criticate.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin aceste dispoziții se susține numai că anumite servicii medicale, care se decontează din banii publici, se coordonează printr-un dispecerat public care primește apeluri, inclusiv apelurile de urgență.
La o primă analiză, aceste dispoziții legale nu încalcă normele concurenței și cele privind ajutorul de stat și nu există rațiuni pentru care să se creadă că o astfel de coordonare nu se face cu respectarea legii, dar mai ales cu respectarea drepturilor cetățenilor. Ele par să contureze mai mult dorința legiuitorului de a proteja interesul public, al cetățeanului, care are nevoie de anumite servicii medicale, în raport și de o folosire eficientă a veniturilor publice.
În concluzie, se apreciază că nu sunt rațiuni care să susțină existența cazului bine justificat, atâta timp cât normele legale se aplică în litera și spiritul lor și că legiuitorului îi este permis să subordoneze interesul privat, interesului public.
Această statuare se apreciază că este susținută și de nr.R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, printre ale cărei principii este și acela că, asupra măsurilor de protecție provizorie, trebuie să se ia în analiză ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, așadar, nu numai cele particulare, dar, mai ales, cele publice.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că cererea este nefondată și, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art.14 din Legea nr.544/2004, urmează a se dispune respingerea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de către reclamanta- UMAN SERV SRLcu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICEcu sediul în B, sector 1,--3 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, Sect. 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
15.06.2009
Red.GC
EM/5 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță
