Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 875/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 875/

Ședința publică din 07 octombrie 2009

Completul compus din:

- - Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI DE M, cu sediul procesual ales în comuna de M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.662/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților s-a consemnat în încheierea ședinței din o6 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de astăzi, 07 octombrie 2009.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 662/17.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei de M și, în consecință, a dispus suspendarea dispoziției nr. 260/15.07.2008 emisă de pârât.

Pentru a pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată de reclamant, se arată în considerentele hotărârii atacate, acesta a solicitat suspendarea executării actului administrativ, respectiv a dispoziției Primarului comunei de M nr. 260/15.07.2008, prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului de management încheiat cu reclamantul, începând cu data de 15.07.2008. În motivele cererii se arată că dispoziția este ilegală întrucât decizia pornește de la premisa că este revocată dispoziția primarului cu nr. 234/19.06.2008, deși asupra acesteia s-a efectuat controlul de legalitate de către Instituția Prefectului și, în fapt, nu s-a dispus modificarea, completarea sau revocarea acesteia, deși se motivează ca fiind în concordanță cu dispozițiile art. 56 lit. j din Codul muncii. În continuare se arată că actul administrativ a cărui suspendare o solicită are efecte grave asupra drepturilor și intereselor reclamantei prin întreruperea raporturilor contractuale, deși nu i se impută nicio culpă, cu atât mai mult cu cât la momentul revocării se afla în concediu de odihnă legal luat.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 7 și 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea civilă nr. 1447/04.09.2008, dată de secția civilă a Tribunalului Mureș în dos. nr-, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și transpunerea acesteia la secția de contencios administrativ și fiscal al aceleiași instanțe apreciindu-se că prin cererea de suspendare a dispozițiilor Primarului, temeiul de drept invocat, acesta a înțeles să se raporteze la aceste acte ca fiind acte administrative, astfel că potrivit și principiului disponibilității a dispus în sensul de mai sus.

În expozitivul hotărârii atacate, prima instanță apreciază că cererea reclamantului este fondată. Reține, în esență, că față de dispoziția nr. 234/19.06.2008 nu a fost supusă unui control de legalitate al Instituție Prefectului.

Mai reține că prin actul adițional nr. 234/19.06.2008 s-a prelungit contractul de management, însă prin dispoziția nr. 259/14.07.2009 s-a revocat dispoziția, cu toate că prin nota justificativă nr. 4789/19.06.2008 s-a constatat de Primar că activitatea reclamantului este una meritorie. Astfel, consideră prima instanță, revocarea a fost intempestivă, măsura nejustificându-se. De asemenea, din actul administrativ de revocare nu rezultă că măsura ar fi fost luată ca urmare a unor abateri legate de activitatea reclamantului, astfel că măsura dispusă ar fi nelegală.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs Primarul comunei de M solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună în principal modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de suspendare a executării dispoziției cu nr. 260/15.07.2008, iar în subsidiar modificarea parțială a hotărârii în sensul suspendării dispoziției până la pronunțarea instanței de fond. În motivele recursului se arată că instanța de fond nu a pronunțat suspendarea până la pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. totodată, se arată că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă s-a respins, pe fond, solicitarea de anulare a dispoziției nr. 260/15.07.2008 și, cu toate acestea, executarea dispoziției este suspendată (fără ca recurentul să precizeze însă care este această sentință). Un al doilea motiv de recurs privește fondul cererii de suspendare promovată de reclamant în sensul în care prin dispoziția nr. 259/14.07.2008 a fost revocată dispoziția nr. 234/2008, prin această din urmă dispoziție contractul de management inițial, încheiat pe perioadă determinată (18 luni), fiind transformat într-un contract pe perioadă nedeterminată.

Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurs, dar și în raport cu principiul devolutiv al prezentei căi de atac extraordinare, conform art. 304  Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:

Înainte de a analiza motivele de recurs, inclusiv faptul că suspendarea solicitată practic și-a epuizat efectele, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este necesar pentru o prezentare a stării de fapt.

Astfel, la data de 16.01.2007 s-a încheiat, între pârâtul recurent și reclamantul intimat, un contract de management pe o durată de 18 luni ( 11, dos. 4008/2008 Tribunalul Mureș, litigii de muncă), ce a fost prelungit prin actul adițional nr. 3743/19.05.2008 în ce privește durata contractului, în sensul că privește o perioadă nedeterminată ( 9 dos. 4008/2008).

Acest din urmă act adițional a fost confirmat printr-un act cu caracter administrativ, respectiv dispoziția nr. 234/19.06.2008, emisă de pârâtul recurent ( 8 dos. 4008/2008).

Prin dispoziția nr. 259/14.07.2008 ( 6 dos. 4008/2008), emisă de același pârât recurent, însă, s-a revocat dispoziția cu nr. 234/2008, iar prin dispoziția cu nr. 260/15.07.2008 ( 5 dos. 4008/2008) pârâtul recurent, în baza art. 56 lit. j din Codul muncii, a constatat că la data de 15.07.2008 a încetat de drept contractul de management al reclamantului intimat.

Mai trebuie precizat că prin încheierea civilă cu nr. 1447/04.08.2008 completul specializat în litigii de muncă a dispus scoaterea de pe rol a prezentei cereri de suspendare a executării dispoziției nr. 260/2008 emise de pârâtul recurent considerând că, în raport cu temeiul de drept invocat de reclamantul intimat (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ), competența este a instanței de contencios administrativ.

Din actele depuse odată cu cererea de suspendare, rezultă că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva dispozițiilor cu nr. 259 și 260/2008 ( 13 - 14 dos. 4008/2008, ulterior atacate la instanță la secția de contencios administrativ a Tribunalului Mureș sub nr-), dar și "contestație" la Tribunalul Mureș - complet specializat litigii de muncă (această din urmă sub nr-, nr. vechi 4007/2008).

Dosarele, cu nr- și - au fost acvirate pentru termenul de recurs la care părțile au putut pune și concluzii pe fond, astfel că au fost studiate de instanța de recurs, soluția dată în dosarul cu nr- având, fără îndoială, relevanță în prezenta cauză.

Așadar, în dosarul nr- al Tribunalui M - completul specializat în litigii de muncă prin sentința civilă nr. 1490/08.09.2008 instanța a dispus anularea dispoziției cu nr. 260/2008 emisă de recurent, tocmai dispoziția a cărei suspendare s-a dispus prin sentința atacată în prezentul dosar. În recurs, însă, în același dosar cu nr-, Curtea de Apel Tg. M, prin decizia din 19.12.2008, ca urmare a admiterii recursului, respingând acțiunea intimatului, a respins acțiunea aceluiași intimat prin care a solicitat anularea dispoziției cu nr. 260/2008.

În ce privește acțiunea de fond în contencios administrativ, ce are ca obiect anularea dispozițiilor cu nr. 259 și 260/2008, aceasta a primit termen în continuare la data soluționării prezentului recurs.

În raport cu această stare de fapt, instanța de recurs reține că, într-adevăr, temeiul de drept invocat de reclamantul intimat pentru cererea de suspendare este cel prevăzut de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Este evident că, în cazul de față, există autoritate de lucru judecat în raport cu actul emis de recurent, și a cărui suspendare a executării este obiect al prezentului dosar, și anume a dispoziției nr. 260/2008, în sensul în care, prin decizia Curții de Apel Tg. M, dată în recurs, a fost respinsă "contestația" intimatului împotriva aceleiași dispoziții cu nr. 260/2008.

Ca atare, deși cererea de suspendare a fost soluționată de instanța de contencios administrativ, practic, prin soluția dată de instanța specializată în litigii de muncă, instanța "s-a pronunțat pe fond", așa cum prevede art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, cererea de suspendare nu mai poate avea efecte întrucât există o soluție dată pe fond.

În altă ordine de idei, este de observat că, în chiar ipoteza discuției pe fondul cererii de suspendare, aceasta nu ar putea fi primită, soluția primei instanțe fiind greșită din această perspectivă. Astfel, cererea de suspendare a vizat doar dispoziția nr. 260/2008, deși această dispoziție este accesorie, este un efect al dispoziției nr. 259/2008. Or, atât timp cât dispoziția prin care a fost revocată dispoziția 234/2008, și anume dispoziția cu nr. 259/2008, nu este suspendată (de fapt nici nu s-a solicitat suspendarea acesteia) nici dispoziția "accesorie", efect al dispoziției nr. 259/2008, nu poate fi suspendată pentru un motiv foarte simplu: cum contractul inițial, de management, a fost încheiat la data de 16.01.2007, el expira la data de 15.07.2008, exact la data consemnată de dispoziția nr. 260/2008, iar, în condițiile în care dispoziția nr. 259/2008 nu este suspendată, evident că ea își produce efectele, de revocare a dispoziției nr. 234/2008 (act prin care s-a constatat încheierea actului adițional), astfel că dispoziția nr. 260/2008 nu are cum să fie suspendată din moment ce actul adițional, cel care prevedea că durata contractului de management este încheiat pe perioadă nedeterminată, a fost revocat prin dispoziția nr. 259/2008 iar acest din urmă act este în vigoare.

Cu alte cuvinte, în fapt dispoziția nr. 260/2008, în condițiile în care dispoziția nr. 259/2008 nu este suspendată și este în vigoare, a fost deja executată, ea neputând fi suspendată în ce privește efectele acesteia (fiind deja executată în raport cu contractul inițial de management). Sigur, în măsura în care, în dosarul nr-, dispoziția nr. 259/2008 va fi anulată, ca act administrativ accesoriu și dispoziția nr. 260/2008 va avea aceeași soartă, moment în care, desigur, s-ar putea pune problema suspendării acestei din urmă dispoziții.

Pentru toate aceste argumente, instanța va dispune admiterea recursului și, ca atare, va modifica în tot hotărârea atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de Primarul Comunei de M, cu sediul în comuna de M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 662/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în comuna de M,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat -	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored.

4 exp./09.11.2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: