Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 877/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de B, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva sentinței civile nr. 472 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pentru ziua de astăzi, 07 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 472/25.06.2009 a Tribunalului Mureș, secția CAF, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, dispunându-se suspendarea procesului verbal de control nr. 1515/24.04.2009 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plată nr. 60/24.04.2009 emise de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
În considerentele hotărârii se reține că actele atacate au fost indicate ca urmare a unui control la societatea reclamantă, organele de inspecție stabilind obligații vamale datorate de reclamantă.
S-a reținut de asemenea, că reclamanta a contestat procesul verbal de control 1515/24.04.2009 și decizia nr. 60/30.04.2009, și că referitor la îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, acestea sunt îndeplinite, pentru cele ce urmează:
Astfel, condiția pagubei iminente care se impune a fi prevenită este îndeplinită întrucât reclamanta ar fi pusă în situația imposibilității onorării obligațiilor contractuale asumate, ca urmare a punerii în executare a actelor atacate.
În ceea ce privește cealaltă condiție, cea a existenței cazului bine justificat, s-a arătat că referitor la legalitatea actului atacat există serioase îndoieli, dat fiind faptul că declarațiile vamale s-au completat prin comisionar vamal, fiind posibilă chemarea acestuia în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, reținând în esență, incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că materialul probator al cauzei a fost interpretat eronat. Mai exact, s-a susținut că nu sunt îndeplinite - cumulativ - cele două condiții cerute de lege, că în ceea ce privește paguba iminentă, nu s-a probat împrejurarea că datoria vamală ar fi considerabilă în raport cu profitul societății, că nu s-a făcut dovada existenței unei puternice stări de îndoială cu privire la legalitatea actelor atacate, care se bucură de prezumție de legalitate.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că anterior solicitării din prezenta acțiune ( suspendarea executării actelor atacate ) a fost sesizată autoritatea emitentă; că la dosarul cauzei sunt suficiente elemente probatorii care să justifice că societatea ar suferi un prejudiciu semnificativ ca urmare a punerii în executare a actelor atacate, întrucât societatea se află în situația de a nu putea onora alte datorii comerciale și de asemenea a fost invocată culpa comisionarului care prin conduita sa a determinat aceste obligații vamale.
Referitor la iminența pagubei s-a arătat că această condiție a fost justificată de aceea că prin executarea actelor atacate societatea ar intra în blocaj financiar, ceea ce ar duce la deschiderea procedurii insolvenței, afectând astfel și alți parteneri comerciali.
În ceea ce privește legalitatea actelor, s-a arătat că între constatările inspectorilor vamali și faptele constatate există contradicții; că actul de control a fost încheiat după acordarea liberului de vamă.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, relativ și la susținerile recurentei, Curtea este chemată să se pronunțe, în esență, asupra existenței în prezenta cauză a condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege precitat.
Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, este de remarcat că, fără a contesta caracterul de excepție al măsurii dispuse în prezenta cauză, faptul că întocmirea declarațiilor vamale de către comisionarul vamal al reclamantei, ce a generat de fapt obligațiile vamale, reprezintă o împrejurare conexă regimului administrativ al actului atacat, fiind de natură să justifice existența acestei prime condiții. În acest sens, este de remarcat tocmai faptul că reclamanta nu a invocat argumente ce tind să demonstreze aparențe de nelegalitate a actelor atacate, ci că executarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către comisionarul vamal a determinat, în acest lanț cauzal chiar noțiunea datoriilor vamale. Fără îndoială că reclamanta ar putea uza de dreptul regres, putând solicita acoperirea prejudiciului invocat, prin obligarea comisionarului vamal la plata acestuia, dar reclamanta în cauză este, în opinia Curții, tocmai modul în care a luat naștere datoria vamală, în condițiile existenței necontestate a bunei conduite a reclamantei, care a beneficiar de serviciile defectuoase ale comisionarului vamal.
Referitor la condiția existenței unei pagube iminente a cărei prevenire să se impună în prezenta cauză, este de observat, contrar celor susținute de recurentă că paguba nu constă în mod obligatoriu în împrejurarea că datoria vamală ar avea sau nu un cuantum ridicat, ci în faptul că paguba din prezenta cauză trebuie să fie circumscrisă unei noțiuni cu o sferă mult mai largă de cuprindere. Astfel, după cum a reținut și prima instanță, existența unor obligații contractuale al căror debitor este reclamanta, este o împrejurare care ar putea constitui o pagubă iminentă, prin perturbare pe care ar putea-o induce în activitatea reclamantei. Mai mult, existența eventualei pagube ar trebui cercetată prin prisma obiectului de activitate al reclamantei care nu este altceva decât un intermediar în operațiuni comerciale, or, o eventuală încetare de plăți din partea acesteia ar reprezenta un blocaj ce ar afecta întregii participanți la respectivul circuit comercial.
În aceste condiții, împărtășind considerentele primei instanțe, cărora li se adaugă cele de mai sus, Curtea constată că recursul promovat în cauză este nefondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, iar hotărârea atacată păstrată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva sentinței nr. 472/25 iunie 2009 în dosarul nr- a Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./19.11.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
