Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 878/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței nr. 434 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru ziua de astăzi, 7 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.434 din 10.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureșa admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta -" COM"SRL în contradictoriu cu pârâta M și a suspendat executarea deciziei de impunere nr.543/30.03.2007, emisă de DGFP M, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză reclamanta a formulat contestație cu privire la obligațiile fiscale stabilite în sarcina acesteia, contestație a cărei soluționare a fost suspendată până la finalizarea cercetărilor penale, contestație fiind în nelucrare de mai bine de doi ani.
Având în vedere faptul că societatea are 17 angajați, că are în derulare contracte de credit și de leasing, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, deoarece eventuală întoarcere a executării silite ar fi lipsită de eficacitate practică, dacă reclamanta ar fi deja în incapacitate de plată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că Legea nr.554/2004 definește noțiunile de caz bine justificat și pagubă iminentă, iar motivele reținute de prima instanță nu se regăsesc printre cele reglementate de legiuitor, nefiind nici în prezența unui caz bine justificat, nici în cea a unei pagube iminente.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta face confuzie între suspendarea executării silite și suspendarea executării actului administrativ.
În recurs s-a invocat și faptul că reclamanta trebuia să achite o cauțiune în procent de 20% din cuantumul sumei contestate și nu doar de 1% cum a dispus instanța de fond.
Reclamanta a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, paguba iminentă fiind aceea a imposibilității desfășurării activității dacă nu s-ar dispune suspendarea, având în vedere nesoluționarea contestației reclamantei de doi ani.
În ce privește cuantumul cauțiunii s-a arătat că textul de lege evocat lasă la latitudinea instanței fixarea cauțiunii, stabilind doar o limită maximă a cuantumului acesteia.
S-a invocat și necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii, protecție recunoscută și pe plan european prin recomandarea R(89)8 adoptată de Consiliul de miniștrii din cadrul Consiliului Europei.
S-a făcut referire la faptul că argumentele concrete invocate în contestația reclamantei creează mai mult decât o aparență a nelegalității actelor atacate, constituind motive întemeiate pentru anularea acesteia.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Art. 14 din Legea nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actului la alin.1 stabilind condițiile necesare:"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Art.2 lit.t din lege definește noțiunea de "cazuri bine justificate" în contextul Legii nr.554/2004 astfel:"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ",iar art.2 lit.ș din lege definește noțiunea de "pagubă iminentă" ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În această cauză este necesar să verificăm dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prima condiție stabilită de legiuitor este ca reclamanta să fi sesizat în condițiile art.7 autoritatea publică ce a emis actul, iar la fila 7 din dosarul de fond există această dovadă.
A doua condiție vizează împrejurări care sunt de natură să creeze îndoieli serioase de legalitatea actului. Și această condiție
este îndeplinită deoarece în cuprinsul contestației se indică persoane fizice de la care s-au achiziționat bunuri și se indică existența borderourilor de achiziție, în cauză punând-se în discuție realitatea operațiunilor de cumpărare.
În ce privește cea de a treia condiție și aceasta este îndeplinită.
Legiuitorul stabilește două variante pentru existența unei pagube iminente și anume "prejudiciul material viitor și previzibil" sau "perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În cauză este valabilă prima variantă și anume prejudiciul material viitor și previzibil. Reclamanta a făcut dovada că are contracte de credit în derulare (filele 24-29 dosar fond) iar executarea ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, inclusiv a ratelor de credit, ceea ce ar duce inevitabil la faliment și încetarea activității societății, ori interesul societății și al statului este acela de a menține în activitate societățile comerciale care astfel pot vira disponibilități bănești către bugetul de stat.
Evident că această activitate trebuie desfășurată în limitele legii, însă această verificare va fi efectuată cu ocazia soluționării pe fond a litigiului.
De asemenea, un alt prejudiciu evident este acela al lipsei unei protecții jurisdicționale, în condițiile în care au trecut mai mult de doi ani de la data înregistrării contestației la DGFP M sub nr.16270/27.08.2007.
Constatăm că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Această suspendare poate fi acordată însă numai în limitele stabilite de legiuitor. Legiuitorul a prevăzut la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 că"persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Prima instanță a dispus suspendarea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, depășind astfel limitele stabilite de legiuitor, suspendarea putând opera numai până la pronunțarea instanței de fond.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că măsura suspendării va ființa până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.434 din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea atacată în sensul că măsura suspendării subzistă până la pronunțarea instanței de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
14.10.2009
jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
