Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 883
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 217 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 20.01.2009 în dosarul nr.48779/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimata- pârâtă ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 B - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 Ron și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, precum și un set de înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs, înmânând copie de pe acestea și reprezentantului intimatei - pârâte ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1
Precizează totodată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauza de față, motiv pentru care solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - pârâte ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 B precizează la rându-i că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, solicitând la rându-i cuvântul pe cererea de recurs,
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, motivat și completat, modificarea în tot a hotărârii civile recurate iar pe fond admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale - Decizia de impunere nr. 723/31.10.2008 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. -/31.10.2008 - instanța urmând a se pronunța în subsidiar și asupra cauțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - pârâte ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 B solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ANAF - Sector 1 și ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor (în urma precizărilor din ședința publică din 20.01.2009 - DGFPMB) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, și a raportului de inspecție fiscală nr.-/31.10.2008 până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat instanței că a formulat în termen legal contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr.723/31.10.2008.
Se apreciază că pârâta Sector 1 în mod nelegal a stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă totală de - lei pentru perioada supusă verificării.
În acest sens, s-a învederat instanței că reclamanta a achitat întocmai și la timp obligațiile fiscale reprezentând TVA stabilite conform contractului de închiriere încheiat cu - COM SRL.
Arată reclamanta că executarea obligației de plată a sumelor cuprinse în actele administrative apreciate nelegale ar fi de natură aop rejudicia, prin crearea stării de insolvență, cu consecințe ireparabile pentru societatea comercială.
Prin sentința civilă nr. 217/20.01.2009, Tribunalul Bucureștia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, a respins cererea în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALǍ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1
În motivare, instanța de fond a arătat că actele administrative a căror suspendare se solicită nu au fost emise de pârâta DIRECȚIA GENERALǍ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, astfel că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art.15 alin.1 raportat la art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În privința primei condiții, legea nu conține reglementări, dar este evident că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit cu care actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.
În cauză, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr.723/31.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.-/31.10.2008, argumentele invocate fiind acelea că executarea obligației de plată ar conduce în mod cert la imposibilitatea continuării activității și chiar la falimentul societății, că decizia a cărei suspendare o solicită este nelegală, organul fiscal făcând o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut că cele două condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu se consideră a fi îndeplinite doar prin invocarea unor argumente ce țin de fondul cauzei, respectiv legalitatea actului a cărui executare se solicită a fi suspendată. Aceste aspecte nu pot face obiectul analizei instanței în cadrul cererii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ, neputând fi prejudecat fondul litigiu, astfel că urmează a fi cercetate în cadrul acțiunii privind anularea actului.
Mai mult, susținerea reclamantei în sensul că prin avansarea sumelor, astfel cum au fost calculate de către pârâtă în actele atacate, s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu acesteia, prin crearea unei stări de insolvabilitate, nu se constituie într-un argument suficient pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, în lipsa unor dovezi concrete în acest sens. Într-adevăr, simplul fapt al avansării sumei, nu este de natură a aprecia asupra iminenței producerii pagubei, interpretarea contrară fiind de natură a contraveni însuși caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că legea contenciosului administrativ nu condiționează posibilitatea solicitării suspendării executării actului administrativ-fiscal de începerea executării acestuia de către organul fiscal. În art. 14 din Legea nr. 554/2004 se arată doar că suspendarea executării actului administrativ se poate solicita,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Așadar, susținerea intimatelor-pârâte din întâmpinări, în sensul că,reclamanta nu a făcut dovada faptului că organul de executare competent, respectiv Sector 1 a început procedura de executare silită pentru recuperarea debitului [.]", este lipsită de relevanță în cauza de față, având în vedere dispozițiile art. 110 alin. 3, coroborate cu dispozițiile art. 141 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora executarea silită poate începe în orice moment. Astfel, art. 110 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, dispune:,Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii." Art. 141 alin. 1 din același cod, prevede:,Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu", iar alin. 2:,Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege." De asemenea, potrivit art. 454 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,poprirea se înființează fără somație [.]".
Astfel, în chiar actul contestat de recurentă, respectiv Decizia de impunere nr. 723/31.10.2008 (pag. 4), se arată termenul de plată (scadența), respectiv,până la data de 5 a lunii următoare". Astfel, data la care a devenit scadentă obligația sa de plată și la care titlul de creanță s-a transformat în titlu executoriu (conform textelor de lege reproduse mai sus) este data de 5 decembrie 2008, având în vedere faptul că acest document a fost comunicat societății în data de 6 2008.
De la această dată, Administrația Finanțelor publice poate să pună oricând în executare silită prin poprire (ori prin altă modalitate prevăzută de lege) Decizia de impunere menționată și să oblige terții popriți la plata acestor sume de bani din conturile recurentei. Pentru acest motiv, a recurenta a arătat în cererea de suspendare că,pericolul producerii unei pagube iminente constă în chiar executarea actului administrativ fiscal contestat prin poprirea sumelor respective din contul subscrisei reclamante. Prin executarea ce se poate porni oricând, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității societății noastre, cu atât mai mult cu cât actele a căror suspendare o solicităm reprezintă un abuz al organelor de control".
Consideră că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei cererii de suspendare și în ceea ce privește,cazul bine justificat", respectiv faptul că, prin executarea sumelor de bani cuprinse în Decizie și în Raport (documentele contestate), recurentă va fi pusă în imposibilitate de a-și desfășura activitatea și va intra în incapacitate de plată.
Astfel, în întâmpinările celor două intimate - pârâte se arată, în esență, faptul că recurenta - reclamantă nu a probat,prin acte care să dovedească cifra de afaceri, obligațiile de plată curente, din compararea cărora să rezulte că o eventuală executare silită a deciziei de impunere ar aduce societatea în imposibilitatea continuării activității".
Actele administrative contestate de recurentă (Decizia și Raportul) sunt documente fiscale privitoare tocmai la situația financiară a societății noastre. Astfel, în,Raportul de Inspecție Fiscală" nr. -/31.10.2008 se prezintă detaliat, din anul 2003 până în anul 2007 inclusiv, situația financiară a societății noastre. Aceste documente au fost întocmite chiar de reprezentanții intimatelor-pârâte și se află la dosarul cauzei. Din această situație financiară multianuală, rezultă că, media profitului anual al recurentei (luând în calcul și pierderea contabilă din anul 2006), se situează în jurul valorii de 345.886 lei, sumă ce a fost stabilită de organul de control fiscal (prin chiar Decizia contestată) ca fiind datorată de recurentă. În aceste condiții, consideră inutilă și redundantă orice altă probă, întrucât, așa cum a arătat, toate aceste documente se află la dosarul cauzei, acestea fiind întocmite chiar de reprezentanții intimatelor.
Având în vedere faptul că recurenta este o societate mică, iar suma stabilită în sarcina sa (în mod abuziv) de cei care au efectuat controlul fiscal reprezintă aproximativ media anuală a profitului societății, devine evident faptul că executarea acestei sume mai ales în condițiile economice actuale (ceea ce nu trebuie dovedit întrucât reprezintă un fapt unanim cunoscut) - ar determina intrarea societății în incapacitate de plată a obligațiilor curente și ar putea duce chiar la falimentul societății.
De asemenea, arată că dispozițiile contestate din Raport și din Decizie sunt nelegale și reprezintă un abuz săvârșit de cei care au întocmit aceste documente, iar pentru acest motiv am solicitat anularea/revocarea parțială a Deciziei și a constatărilor Raportului în limita sumelor contestate.
Arată instanței de control judiciar că, prin executarea actelor fiscale contestate, societatea ar fi pusă în situația de a nu mai putea continua activitatea. Așa cum a dovedit pe deplin, suma arătată este foarte mare pentru recurentă, astfel încât, blocarea acesteia prin începerea executării ar putea conduce chiar la incapacitatea de plată a subscrisei, mai ales având în vedere criza economică actuală.
Referitor la existența cazului bine justificat, face precizarea că decizia contestată, a cărei suspendare o solicită, este nelegală, organul fiscal făcând o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță și sancționând recurenta pentru o eventuală greșeală comisă de co-contractantul nostru, în condițiile în care recurenta a achitat la timp și în totalitate sumele de bani, inclusiv cele reprezentând A, stabilite conform contractului de închiriere.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat pentru adoptarea soluției de suspendare a executării actelor fiscale contestate.
Curtea va ține seama de dispozițiile art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora pentru admiterea cererii de suspendare trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie sesizată autoritatea publică emitentă sau autoritatea ierarhic superioară celei emitente a actului administrativ, să existe un caz bine justificat și suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente,
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a formulat contestație la ANAF - Direcția de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative a căror suspendare o solicită la 04.12.2008.
În privința celei de-a doua condiții, în baza art. 2 alin. 1 lit. t, există un caz bine justificat dacă din împrejurările de fapt și de drept rezultă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Această condiție este îndeplinită deoarece, în speță, există o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită, de vreme ce o parte din sumele stabilite prin actele atacate au fost deja plătite de reclamantă și sunt indicii ce stabilesc culpa altei persoane juridice, - Com SRL, care a depus cu întârziere notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere.
Curtea apreciază că și cea de-a treia condiție este îndeplinită deoarece recurenta este o societate mică, iar suma stabilită în sarcina sa reprezintă aproximativ media anuală a profitului societății, devenind evident faptul că executarea acestei sume mai ales în condițiile economice actuale (ceea ce nu trebuie dovedit întrucât reprezintă un fapt unanim cunoscut), ar determina intrarea societății în incapacitate de plată a obligațiilor curente și ar putea duce chiar la falimentul societății.
Astfel, actele administrative contestate de recurentă (Decizia și Raportul) sunt documente fiscale privitoare tocmai la situația financiară a societății noastre. Astfel, în,Raportul de Inspecție Fiscală" nr. -/31.10.2008 se prezintă detaliat, din anul 2003 până în anul 2007 inclusiv, situația financiară a societății noastre. Aceste documente au fost întocmite chiar de reprezentanții intimatelor-pârâte și se află la dosarul cauzei. Din această situație financiară multianuală, rezultă că, media profitului anual al recurentei (luând în calcul și pierderea contabilă din anul 2006), se situează în jurul valorii de 345.886 lei, sumă ce a fost stabilită de organul de control fiscal (prin chiar Decizia contestată) ca fiind datorată de recurentă.
Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 723/31.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 217/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite cererea.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 723/31.10.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
S - - - - -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios - -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./17.04.2009
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Bîcu Vasile
