Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 89/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 89
Ședința publică de la 18 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, a venit spre soluționare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII A JUDEȚULUI N, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pentru reclamantă reprezentanții acesteia, și, asistați de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar de către pârâtă întâmpinare la care se află atașate o serie de acte în două exemplare și înmânează un exemplar apărătorului reclamantei.
Având în vedere dispozițiile art.215 al.2 Cod procedură fiscală și obiectul cauzei, instanța pune în discuție necesitatea achitării unei cauțiuni.
Avocat pentru reclamantă, depune la dosar delegație și recipisa de consemnare nr.-/1 din 15.08.2008, în original, în valoare de 266.983 lei, reprezentând cauțiune. Totodată, depune la dosar și chitanța nr.- din 18.08.2008, în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța dispune consemnarea recipisei CEC la registrul de valori a Secției Comerciale și de Contencios Administrativ.
La solicitarea instanței, în sensul dacă mai sunt cereri de formulat, avocat solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
După reluarea cauzei, la a doua strigare, au răspuns aceleași părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru reclamantă, solicită admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ emis de pârâtă reprezentat de Decizia nr.127/30.05.2008 de impunere până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ fiscal a cărei suspendare se solicită.
În continuare, apărătorul reclamantei arată că potrivit art.2 al.1 lit.t din Legea nr.554/2004 reprezintă împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială în privința legalității actului administrativ contestat. Consideră că atât raportul de impunere cât și decizia de impunere conțin o serie de constatări neconforme legii, care au dus la stabilirea în mod nelegal a unor obligații fiscale suplimentare în sarcina.
Cu privire la impozitul pe profit, consideră că organul fiscal în mod nelegal a reținut ca nedeductibile o serie de cheltuieli. De asemenea, a făcut o aplicare greșită a art.24 al.3 lit.d din Codul fiscal, precum și a art.III pct.2 teza finală din nr.HG2139/2005 privind aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
În ce privește impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, consideră că organul fiscal în mod eronat a reținut ca nedeductibile fiscal o serie de cheltuieli cu privire la societățile din Cipru, Polonia și Germania, care au prestat servicii privind promovarea vânzărilor și marketingul. Susține că a calculat și a virat impozit pentru persoanele nerezidente conform convenției pentru evitarea dublei impuneri, în cotă de 5% iar, organul fiscal a decis în mod nelegal calcularea impozitului la cota de 15%. Consideră că impozitul pe venitul persoanelor nerezidente trebuia calculat în limita cotei de 5%, conform Convenției încheiate între România și Cipru pentru evitarea dublei impuneri, ratificată prin Decretul Lege nr.261/1982, care reglementează modul de impozitare a veniturilor obținute în România de persoanele juridice nerezidente. Susține că certificatele de rezidență fiscală care atestă rezidența fiscală, traduse și legalizate de organul autorizat din România, au fost depuse și prezentate organului fiscal. Consideră că este necesar ca în certificatul de rezidență să se menționeze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripție, rezidența fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenția de evitare a dublei impuneri pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile în România. Susține că în ultimul certificat prezentat organului fiscal se menționează că societatea din Cipru are reședința în această țară din anul 2004 și se precizează că veniturile sale obținute se supun impozitării pe venit în Cipru.
În continuare, apărătorul reclamantei consideră că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Susține că punerea în executare a creanței ar duce la blocarea activității, cu consecința unor pierderi considerabile. De asemenea, ar duce și la blocarea acelui cuptor care pentru punerea lui din nou în funcțiune ar 3 luni. Susține că reclamanta are de recuperat 2 milioane de lei noi reprezentând TVA de la stat și care nici până în prezent această sumă nu a fost restituită. Consideră că sunt suficiente motive care să conducă la concluzia că există îndoieli cu privire la legalitatea deciziei de impunere.
În concluzie, avocat pentru reclamantă, solicită suspendarea efectelor deciziei de impunere emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond, iar în caz contrar susține că prejudiciile se vor produce în scurt timp, având în vedere că deja a fost pus sechestru pe toată fabrica. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de suspendare de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU la nr- reclamanta ROMÂNIA în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Județului N, a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 127/30 mai 2008 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală finalizată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30 mai 2008.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 215 Cod procedură fiscală și art. 14 din Legea 554/2004.
Motivând cererea de suspendare, reclamanta arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004. Astfel, se arată că a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal, contestație înregistrată de organul fiscal sub nr. 2371/04 iulie 2008, că există un caz bine justificat prin prisma dispozițiilor art. 2 al. l lit. "t" din Legea 554/2004, decizia de impunere fiind nelegală deoarece organul fiscal a apreciat nelegal că sunt nedeductibile o serie de cheltuieli. Organul fiscal a făcut o greșită aplicare a art. 24 al. 3 lit. "d" din Codul fiscal, precum și a art. III pct. 2 din HG 2139/2005, cheltuielile fiind cheltuieli de reparație și nu o investiție cum a reținut organul fiscal.
În ce privește factura /12742, organul fiscal a făcut o greșită aplicare pct. 7.2.2 al. 70 din nr. 1752/2005 deoarece reclamanta nu a cumpărat sau produs un program informatic.
În mod eronat au fost considerate nedeductibile o serie de cheltuieli cu privire la impozitul pe venitul persoanelor nerezidente.
Arată reclamanta că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Astfel, sub un prim aspect se arată că a solicitat în repetate rânduri restituirea, însă autoritatea fiscală nu a restituit până în prezent suma de 2.366.136 lei. Pe de altă parte, se arată că reclamanta încheiat ultimele două exerciții financiare cu pierderi substanțiale, iar blocarea activității ar produce prejudicii considerabile: imposibilitatea achitării furnizorilor de gaz, energie electrică iar sistarea furnizării gazelor și energiei electrice ar conduce la importante pierderi datorate nerealizării producției, nerespectării clauzelor contractuale cu clienți și imposibilității returnării creditelor bancare. Reclamanta invocă și impactul social ce s-ar produce prin executarea deciziei de impunere, prin imposibilitatea asigurării condițiilor de muncă a unui număr de peste 700 angajați.
Prin întâmpinare, Nas olicitat respingerea acțiunii, arătând că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
Cu privire la legalitatea deciziei de impunere, organul fiscal susține că pretinsele cheltuieli de întreținere și reparație reprezintă de fapt instalație electrică barbotină B1 și B2 și instalație electrică mori glazură investiții la mijloace fixe existente sub forma cheltuielilor ulterioare. Organul fiscal susține cu privire la suma de 419.251 lei neconsiderată cheltuială deductibilă nu s-au respectat prevederile art. 21 al. 4 lit. "m" Cod fiscal, iar sumele reprezentând influiențe pozitive provenite din schimbarea metodei de evaluare stocurilor nu au fost admise la deducere deoarece sunt rezultatul nerespectării pct. 224 (1) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1752/2005.
Cu privire la impozitul pe veniturile persoanelor juridice nerezidente se invocă împrejurarea că lipsa certificatului probator al rezidenței fiscale în momentul plății veniturilor realizate a determinat aplicarea cotei de 16 % în vigoare la data plății.
Apreciază pârâta că aspectele invocate de reclamantă în argumentarea cererii de suspendare sunt de natura riscului comercial și nu pot fi considerate ca efect al punerii în executare a deciziei de impunere atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului această instanță reține:
În fapt,
Urmare a decontului TVA cu opțiune de rambursare aferentă lunii februarie 2008, s- desfășurat inspecția fiscală la ROMÂNIA, rezultatul inspecției fiscale fiind materializat în raportul de inspecție fiscală din 30 mai 2008. În baza acestui act de control a fost emisă decizia de impunere nr. 127/30 mai 2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare reprezentând diferențele de impozit pe profit și majorări impozit pe profit, impozit pe venit persoane nerezidente, majorări de întârziere impozit pe venit, impozit pe venit salarii, majorări întârziere impozit pe venit, CAS angajator, impozit și majorări de întârziere aferente contractelor civile, contribuții pentru concedii și indemnizații și majorări pentru contribuții, cuantumul total al obligațiilor de plată stabilite în sarcina ROMÂNIA A, fiind de 1.335.904 lei.
Împotriva titlului de creanță reclamanta a depus în termen contestație conform art. 207 al. l și art. 209 al. l lit. "a" din OG 92/2003, contestație înregistrată la . N - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 2371/04 iulie 2008.
Reclamanta a consemnat, conform recipisei depusă în cauză, conține un cuantum de 266.983 lei, cerință prevăzută de art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală.
Se reține, - (pct. 2.4, pag. 3 raport inspecție fiscală) că reclamanta a înregistrat pierderi atât în 2006 cât și în 2007, că este un contribuabil mijlociu, principalii furnizori fiind E-ON GAZ, E-ON M, Miniera M, T, etc, iar principalii clienți România, România, Polonia, H M
Cu referire la furnizori, se reține că valoarea lunară a facturii emisă de furnizorul de energie electrică este în jur de 250.000 lei, contravaloarea lunară a serviciilor prestate de furnizorul de gaze este de 460.000 lei lunar. Reține instanța că obligațiile salariale (reclamanta având aproximativ 700 angajați) sunt de 850.000 lei iar pentru creditele bancare contractate reclamanta achită lunar aproximativ 250.000 lei și 104.000 Euro.
Nerespectarea obligațiilor de plată către furnizori și către bănci atrag plata de penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere, respectiv de dobânzi penalizatoare de 2 %.
Totodată, se reține că nerespectarea obligației de furnizare a produselor ce fac obiectul contractului încheiat cu diverși clienți (spre exemplu România) atrage plata dobânzilor penalizatoare.
O altă împrejurare de fapt reținut de instanță decurge din însăși obiectul de activitate reclamantei. Astfel, reclamanta este producător de produse ceramice, iar producerea acestora implică o tehnologie care odată oprită prin instituirea sechestrului asupra instalațiilor, presupune repornire ce necesită costuri foarte mari (prin necesitatea de a se încălzi cuptoarele).
În drept,
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Dreptul de a solicita suspendarea actului administrativ fiscal a fost prevăzut și de art. 215 Cod procedură fiscală.
Din analiza celor două texte (art. 14 din Legea 554/2004) și art. 215 Cod procedură fiscală rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite și asupra cărora instanța are dreptul de apreciere atunci când este investită cu soluționarea unei cereri de suspendare executării unui act administrativ fiscal.
În primul rând, partea care înțelege să uzeze de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 este ținută să facă dovada formulării plângerii (contestației) la organul emitent, dovadă făcută în speță prin formularea contestației înregistrată la nr. 2371/04 iulie 2008 la organul fiscal.
Celelalte condiții privesc existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. cazul bine justificat este definit de art. 2 lit. "t" din Legea 554/2004 ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă este definită prin art. 2 lit. ș din legea contenciosului administrativ ca fiind prejudiciul material și previzibil.
Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 prin prisma definițiilor mai sus enunțate, raportându-se la situația de fapt reținută, această instanță apreciază că cererea de suspendare este întemeiată.
Astfel, fără a cerceta legalitatea deciziei de impunere, la o primă analiză se reține cu privire la impozitul pe profit că există o îndoială asupra legalității actului fiscal, atâta vreme cât cheltuielile făcute au fost considerate nedeductibile, deoarece organul fiscal a apreciat că sunt investiții, deși au fost înregistrate drept cheltuieli de reparații.
Această obligație fiscală presupune interpretarea noțiunii de "investiții" și "cheltuială de reparații" și aplicarea art. 24 al. 3 lit. "d" Cod fiscal și art. III pct. 2 din nr.HG 2139/2005.
Și cu privire la celelalte obligații există suspiciuni asupra legalității din moment ce organul fiscal a reținut că din momentul plății veniturilor realizate reclamanta nu avea certificat probator al rezidenței fiscale iar recurenta arată că certificatele de rezidență au fost prezentate organului fiscal.
Instanța reține și împrejurarea (referitor factura /12742) că nu cumpărat un produs informatic ci este beneficiarul unui contract încheiat la 01 august 2007 cu Polonia reprezentând prestări servicii legate de utilizarea programului informatic . Existând așadar împrejurări de fapt care creează o îndoială cu privire la modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile aplicabile în materie fiscală, instanța apreciază că ne aflăm în prezența unui caz bine justificat.
În ce privește paguba iminentă, reclamanta a făcut dovada consecințelor ce le-ar genera executarea deciziei de impunere. Astfel, indiferent de forma de executare pentru care ar opta pârâta, prejudiciul ce s-ar crea este previzibil.
sumelor aflate în conturile reclamantei ar duce la imposibilitatea plății furnizorilor de gaz și energie electrică ce ar avea drept consecință sistarea prestării acestor servicii și încetarea activității de producție. Oprirea liniei tehnologice la o fabrică cu 700 angajați implică cheltuieli mari pentru o eventuală repornire, încălzire a cuptoarelor, dar și imposibilitatea plății salariilor. Totodată, sumelor aflate în conturi determină imposibilitatea achitării ratelor bancare și atragerea de dobânzi penalizatoare.
Întreruperea activității de producție (în ipoteza indisponibilizării bunurilor) duce la neexecutarea contractelor încheiate cu diverși clienți, neexecutare prevăzută în contracte cu sancțiunea plății de penalități.
Față de cele ce preced, în baza art. 215 Cod procedură fiscală, cu art. 14 din Legea 554/2004 instanța va admite cererea de suspendare și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere 127/2008 până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea promovată de reclamantaROMÂNIA SAcu sediul în municipiul R, - nr. 10, județul N sau B, cu domiciliul ales laSOCIETATEA CIVILĂDE AVOCAȚI & -,Șoseaua House - nr. 4 - 8,. 8, de Vest, Sectorul 1, B în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII A JUDEȚULUIcu sediul în municipiul P N,- bis, județul
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 127/30 mai 2008 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 august 2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored. 5 ex.
21/25 august 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac
