Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
SENTINȚA NR. 9/ DOSAR NR-
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru JUDECĂTOR 2: Cristina Cojocariu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2010.
CURTEA
Constată că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2009, sub nr -, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Ordinului nr 3214/19.11.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii, reclamantul a expus cronologic contextul emiterii ordinului cu privire la care se solicită suspendarea executării.
Astfel, potrivit susținerilor reclamantului, la data de 01.07.2009, între acesta și pârât, prin reprezentant legal, s-a încheiat contractul de management nr 122/2009, în baza căruia a fost emis Ordinul nr 2208/01.07.2009 prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Referitor la contractul de management, s-a arătat că obiectul acestuia îl reprezintă, conform art 2 pct 1, "organizarea, conducerea și administrarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B, precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale acesteia, în condițiile realizării unui management eficient și de calitate". S-a făcut vorbire și de spre dispozițiile art 10 al 1 lit b din contract, potrivit cu care "din inițiativa Ministrului Finanțelor Publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a evaluării activității directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punere în întârziere sau fără concursul instanței", contractul încetează de drept.
De asemenea, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr 2761/05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, s-a dispus începând cu data de 06.10.2009 încetarea aplicabilității Ordinului nr 2208/2009 mai sus menționat și încetarea de drept a contractului de management, conform art 10 al 1 lit
Prin sentința civilă nr 138/F/CA/11.11.2009, Curtea de Apel Brașova admis acțiunea reclamantului având ca obiect suspendarea Ordinului nr 2761/05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor.
Reclamantul a invocat întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004, susținând punctual, următoarele:
1.Sub aspectul parcurgerii procedurii prealabile, s-a arătat că la dosar au fost depuse în copie plângerea prealabilă și pagina de fax ce atestă transmiterea acesteia către pârât.
2.În privința existenței cazului bine justificat, s-a făcut referire la definiția dată de art 2 al 1 lit t din Legea nr 554/2004 și au fost expuse o serie de argumente.
Conform art 3 din contractul de management nr 122/2009, durata acestuia este de 1 an începând cu data de 01.07.2009 cu posibilitatea prelungirii anuale pentru o perioadă de maxim 3 ani, iar art 10 reglementează cazurile de încetare de drept a contractului, fiind enumerate mai multe situații printre care și cel prevăzut la lit b, prezentat anterior.
Referindu-se la vătămarea adusă prin actul a cărei suspendare se solicită, reclamantul a arătat că prin rămânerea în vigoare a acestuia, contractul de management încheiat cu pârâta ar fi lipsit de conținut în ceea ce îl privește pe reclamant, mai precis din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor ce rezultă din acesta.
S-a mai precizat că, deși din punctul de vedere al pârâtului, contractul de management încheiat cu reclamantul ar fi încetat de drept, prin hotărârea nr 138/F/11.11.2009, Curtea de Apel a considerat că există suficiente împrejurări legate de starea de fapt și de drept pentru a se reține o serioasă îndoială în privința actului administrativ pe care pârâta îl invocă drept temei al încetării contractului de management.
De asemenea, un alt argument adus de reclamant privește atingerea principiului constituțional privind înfăptuirea justiției și autoritatea de care se bucură o hotărâre judecătorească, susținându-se că prin acest ultim act administrativ se perpetuează o stare de incertitudine din perspectiva relațiilor socio-economice în care reclamantul este implicat și o atingere a reputației acestuia cu consecințe negative pe plan psihic.
În opinia reclamantului, dacă s-ar proceda la o evaluare a obiectivelor și indicatorilor de performanță stabilite în contract, s-ar ajunge la concluzia că nu le-ar fi îndeplinit, deși atribuțiile sale au fost încredințate temporar numitei.
3.Referitor la iminența producerii unei pagube, astfel cum este definit acest concept de dispozițiile art 2 al 1 lit ș din Legea nr 554/2004, s-a susținut că reclamantul va fi lipsit de drepturile bănești ce i se cuvin conform contractului de management, iar pe de altă parte, la vârsta de aproape 55 de ani, reclamantul a rămas fără loc de muncă.
Reclamantul a mai arătat că paguba pe care o încearcă este una majoră, fiind posibil ca până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea ordinului suspendat, fiind numită temporar o altă persoană pe această funcție, ulterior să existe alte procese pe care acesta să le intenteze întrucât ar exista două persoane care să ocupe aceeași funcție.
S-a mai susținut că prin manifestările pârâtului, s-a adus atingere demnității și onoarei reclamantului, cu consecințe negative pe plan psihic.
Față de natura actului administrativ pe care reclamantul îl consideră nelegal și de cea a postului ocupat, în opinia reclamantului ar exista posibilitatea ca acesta să fie pus în fața unor situații de fapt prin care probele pe care ar urma să le administreze în acțiunea în anulare ulterioară ar fi "diluate" atâta vreme cât i s-a pus în vedere să părăsească instituția.
În drept au fost invocate dispozițiile art 14 din Legea nr 554/2004.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Ordinul nr 2208/1.07.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Ordinul nr 2761/05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Ordinul nr 3181/16.11.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, minuta sentinței civile nr 138/F/CA/11.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, adresa nr 2015/19.11.2009 emisă de Cabinetul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală către Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin care s-a comunicat faptul că, față de încetarea contractului de management nr 122/2009 în baza prevederilor art 10 al 1 lit b din contract și de menținerea d-lui în funcția de director coordonator al DGFP B prin decizia Curții de Apel, instituția emitentă a apreciat că d-l se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor specifice funcției de director coordonator, fiind emis ordinul privind împuternicirea cu exercitarea acestor atribuții a d-nei, director coordonator adjunct în cadrul aceleiași direcții generale, Ordinul nr 3214/19.11.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice privind împuternicirea cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B, adresa nr 2016/19.11.2009 emisă de Cabinetul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală către reclamant în calitate de director coordonator al DGFP B prin care acesta a fost invitat la sediul ANAF în vederea clarificării situației existente, plângerea prealabilă, dovada comunicării acesteia.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
În susținerea excepției, pârâtul a invocat faptul că, pentru a formula o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, este necesar ca reclamantul să întrunească calitatea de persoană vătămată, iar lipsa acestei calități este probată, în opinia pârâtului, chiar prin emiterea Ordinului nr 3181/16.11.2009 ca urmare a punerii în executare a sentinței nr 138/F/CA/11.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel. Simpla invocare a dispozițiilor art 14 din Legea nr 554/2004 nu este de natură a atrage automat suspendarea executării actului normativ, în opinia pârâtului, prin cererea de chemare în judecată nefiind argumentată în nici un fel necesitatea suspendării executării ordinului.
Referitor la condițiile dispunerii suspendării, s-a făcut trimitere la decizia nr 2571/14.03.2006 a Curții Constituționale potrivit cu care "suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea de bucură de prezumția de legalitate".
Pârâtul consideră că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și că până la anularea actului de către o instanță judecătorească, acesta se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar anticipându-se soluția ce va fi dată pe fondul cauzei și ajungându-se la o prejudecare a fondului.
S-a mai făcut referire la conținutul considerentelor unei decizii a ÎCCJ ( nr 5191/27.10.2005 ) și s-a susținut că ordinul ce face obiectul cauzei a fost întocmit potrivit prevederilor legale.
În privința contractului de management, s-a arătat că acesta constituie legea părților, fiind asumat în totalitate de către reclamant, în momentul semnării lui. Față de dispozițiile art 10 al 1 lit b din contract, s-a arătat că acesta a încetat de drept, astfel că reclamantul, prin menținerea sa în funcție, se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor specifice funcției de director coordonator.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că, deși a fost invitat la sediul ANAF în vederea clarificării situației existente, reclamantul, cu rea-credință, nu a dat curs acestei solicitări în vederea soluționării amiabile a acestui diferend.
În opinia pârâtului, reclamantul nu a făcut dovada pagubei iminente, prin ordinul nr 3214/19.11.2009, împuternicindu-se doar temporar d-na cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator al DGFP S-a mai susținut că reclamantul omite a face cunoscut instanței Ordinul nr 3181/16.11.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice prin care nu îi sunt afectate drepturile salariale.
Pârâtul a depus la dosar copia sentinței civile nr 138/F/CA/11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
La termenul de judecată din data de 09.12.2009, instanța, în baza rolului activ, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei.
Aceasta a depus la dosar întâmpinare prin care, la rândul său, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În argumentarea excepției, pârâta a arătat că reclamantul trebuie să întrunească calitatea de persoană vătămată, opinia acestei părți fiind în sensul că lipsește această condiție cerută de art 14 al 1 din Legea nr 554/2004. S-a arătat că susținerile reclamantului pentru a justifica vătămarea nu au suport întrucât MFP a emis Ordinul nr 3181/16.11.2009 în vederea punerii în executare a sentinței civile nr 138/F/CA/2009 a Curții de Apel Brașov.
Starea de incertitudine din perspectiva relațiilor socio-economice în care reclamantul susține că este implicat, nu are, în opinia pârâtei, relevanță în prezenta cauză în vederea dovedirii calității de persoană vătămată.
Pe fondul soluționării cererii de suspendare, pârâta a făcut referire la calitatea sa de director coordonator adjunct al DGFP B și la temeiurile de drept expuse în preambulul Ordinului prin care a fost împuternicită temporar cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator al DGFP
S-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței pagubei iminente și a cazului bine justificat, motivele invocate de reclamant fiind simple susțineri pentru a-și dovedi calitatea de persoană vătămată.
Pârâta a mai susținut că reclamantului nu îi sunt afectate drepturile salariale și nici nu a rămas fără loc de muncă, opinia reclamantului fiind calificată drept una subiectivă ce denaturează realitatea existentă în fapt.
Pârâta a precizat că ordinul în privința căruia se solicită suspendarea executării, nu este primul emis de MFP prin care aceasta este împuternicită temporar și cu atribuțiile de director coordonator, făcând referire în acest sens la Ordinul nr 1998/01.06.2009 care și-a produs efectele până la numirea în funcție a reclamantului, și la Ordinul nr 2811/6.10.2009 emis în aplicarea celui privind încetarea contractului de management al reclamantului.
În opinia sa, motivele emiterii Ordinului nr 3214/19.11.2009, au fost expuse de MFP prin adresa nr -/19.11.2009 existentă la dosar.
Pârâta a depus la dosar în copie, adresa de înaintare a Ordinului nr 2822/2009 și acest ordin emis la 6.10.2009 prin care pârâta s-a împuternicit temporar, cu începere de la data de 06.10.2009 și cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator, ordinul nr 1998/01.06.2009 prin care pârâta s-a împuternicit temporar, cu începere de la data de 01.06.2009 și cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator și anexa la acest ordin privind atribuții, sarcini și răspunderi ale directorului coordonator al DGFP
Urmare a dispoziției instanței, pârâtul MFP prin ANAF, a depus la dosar o notă de ședință prin care a prezentat ordinea cronologică a emiterilor ordinelor privindu-l pe reclamant, după cum urmează:
1.Ordinul nr 2208/01.07.2009 al Ministrului Finanțelor Publice prin care reclamantul a fost numit director coordonator al DGFP B urmare a încheierii contractului de management nr 122/2009.
2.Ordinul nr 2761/05.10.2009 al Ministrului Finanțelor Publice care a constatat încetarea aplicabilității prevederilor Ordinului nr 2208/01.07.2009, urmare a încetării contractului de management nr 122/2009 în temeiul dispozițiilor art 10 al 1 lit b din același contract.
3.Ordinul nr 2895/15.10.2009 prin care s-a constatat suspendarea executării Ordinului nr 2761/05.10.2009 și, implicit, suspendarea încetării contractului de management ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă.
4.Ordinul nr 3181/16.11.2009 prin care se constată suspendarea executării prevederilor Ordinului nr 2761/05.10.2009 urmare a sentinței civile nr 138/F/CA/2009 a Curții de Apel Brașov.
Soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost unită de instanță cu fondul în condițiile art 137 al 2 cod procedură civilă, fiind necesară analiza în ansamblu a probelor administrare, în vederea soluționării acesteia.
Ca urmare, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
La momentul formulării cererii ce face obiectul prezentei cauze, situația reclamantului din perspectiva ocupării unui loc de muncă este caracterizată de:
- suspendarea prin hotărâre judecătorească executorie a executării Ordinului nr 2761/05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice prin care, începând cu data de 06.10.2009 s-a dispus încetarea aplicabilității prevederilor Ordinului nr 2208/2009 al ministrului finanțelor publice ( privind numirea reclamantului în funcția de director coordonator al DGFP BV pe o perioadă de 1 an ), încetarea de drept a contractului de management nr 122/2009 încheiat între MFP, reprezentat de președintele ANAF și reclamant, în conformitate cu art 10 al 1 lit b din contractul de management;
- maniera în care MFP prin ANAF a înțeles să pună în executare hotărârea judecătorească nr 138/F/CA/11.11.2009 a Curții de Apel Brașov în sensul emiterii Ordinului nr 3181/16.11.2009 prin care s-a constatat suspendarea executării Ordinului ministrului finanțelor publice nr 2761/2009 privind încetarea de drept din funcția de director coordonator la DGFP prin care s-a constatat suspendarea executării Ordinului nr 2761/2009 și emiterii Ordinului nr 3214/19.11.2009 prin care doamna, director coordonator adjunct al DGFP Baf ost împuternicită temporar, începând cu data emiterii ordinului, și cu exercitarea atribuțiilor de director coordonator.
pentru care a fost emis Ordinul nr 3214/19.11.2009 au fost expuse de pârât în apărările realizate în cauză, fiind determinate de aprecierea potrivit cu care în privința contractului de management a intervenit încetarea de drept în condițiile art 10 al 1 lit b din contract, potrivit cu care din inițiativa Ministrului Finanțelor Publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a evaluării activității directorului coordonator ca necorespunzătoare, fără notificare, fără punere în întârziere sau fără concursul instanței", contractul încetează de drept.
O primă condiție cerută de art 14 al 1 din Legea nr 554/2004 în cazul suspendării executării unui act administrativ vizează calitatea de persoană vătămată a reclamantului, definită de art 2 al 1 lit a din același act normativ drept "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri".
Această noțiune de persoană vătămată se fundamentează pe ideea încălcării drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin acte administrative, în sensul în care legea definește acest concept, fiind evidentă calitatea de act administrativ unilateral a actului atacat în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, reclamantul, persoană fizică, poate fi și un terț în raport cu autoritatea emitentă și cu beneficiarul actului, în cazul actului administrativ unilateral.
Întrucât, pe de o parte, dispozițiile date prin ordinul atacat sunt subsecvente și date în considerarea suspendării executării Ordinului nr 2761/05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, acest ultim act privindu-l în mod direct pe reclamant, iar pe de altă parte, reclamantul a fost menținut în continuare în funcția de directorul coordonator, delegarea atribuțiilor ce ar fi revenit acestei funcții afectându-l în mod direct, nu se poate afirma că ordinul prin care directorul coordonator adjunct a fost împuternicit, chiar și temporar, cu exercitarea atribuțiilor de serviciu corespunzătoare funcției ocupate de reclamant, nu este susceptibil de a vătăma interesele acestuia, cu alte cuvinte, nu ar fi justificată poziția reclamantului de a se considera vătămat de emiterea ordinului.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta din urmă justificând pe deplin legitimarea sa procesuală.
Reclamantul a îndeplinit, potrivit dovezilor existente la dosar, condiția sesizării organului emitent în condițiile art 7 din Legea nr 554/2004, fapt necontestat de pârâți.
Ca urmare, se mai impune verificarea celorlalte două condiții solicitate cumulativ în vederea suspendării executării unui act administrativ, și anume cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art 2 al 1 lit din Legea nr 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului".
Prin Ordinul nr 2761/05.10.2009 emis de MFP s-au dat două dispoziții și anume încetarea, cu data de 06.10.2009, a aplicabilității prevederilor Ordinului nr 2208/2009 privind numirea d-lui pe o perioadă de 1 an în funcția de director coordonator al DGFP B și, de asemenea, încetarea de drept a contractului de management nr 122/2009 încheiat între MFP reprezentat de președintele ANAF și d-l, în conformitate cu art 10 al 1 lit b din contractul de management.
Prin sentința civilă nr 138/F/CA/11.11.2009, Curtea de Apel Brașova dispus suspendarea executării ordinului mai sus menționat, nr 2761/05.10.2009 emis de MFP.
În executarea acestei hotărâri judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul nr 3181/16.11.2009 prin care s-a constatat suspendarea executării ordinului nr 2761/2009 privind "încetarea de drept din funcția de conducere de director coordonator la DGFP ".
Acest ultim ordin a fost dat în temeiul dispozițiilor art 10 al 2 și al 4 din HG nr 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și în conformitate cu dispozițiile OUG nr 105/2009 și ale Codului Muncii.
Dispozițiile din HG nr 34/2009 sunt următoarele:
"(2) Ministrul finanțelor publice reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate. Prin ordin al ministrului finanțelor publice unele atribuții pot fi delegate secretarilor de stat, secretarului general, persoanelor cu funcții de conducere din compartimentele de specialitate și altor persoane din aparatul propriu al ministerului".
"(4) În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul finanțelor publice emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii".
În urma declarării neconstituționalității OUG nr 105/2009, modalitatea de apreciere a împrejurărilor de fapt și de drept ale delegării atribuțiilor de director coordonator este pusă sub semnul unei îndoieli a legalității răsfrântă și asupra Ordinului emis și în baza acestor dispoziții legale.
Astfel cum s-a arătat anterior, starea de fapt este caracterizată de modalitatea adoptată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice de punere în executare a sentinței civile nr 138/F/CA/11.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, reflectată atât în conținutul Ordinului nr 3181/16.11.2009 cât și al Ordinului nr 3214/19.11.2009, implicit și în poziția aceluiași pârât cu privire la încetarea de drept a contractului de management nr 122/2009. Efectul direct al acestei maniere de interpretare este emiterea Ordinului nr 3214/19.11.2009 de delegare temporară a atribuțiilor directorului coordonator, cu consecința lipsirii de atribuții a directorului în funcție.
Pârâtul consideră astfel că încetarea de drept a contractului de management nu poate fi suspusă cenzurii instanței, fapt ce conduce, de asemenea, la crearea unei aparențe de nelegalitate a împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept avute în vedere de pârât la emiterea Ordinului nr 3214/19.11.2009 emis de MFP, aspecte ce vor fi supuse controlului de legalitate al instanței în cazul formulării unei acțiuni în anulare.
În consecință, în cauză s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat.
Conform art 2 al 1 lit ș din Legea nr 554/2004, paguba iminentă constă în "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Prejudiciul pe care reclamantul îl încearcă este evident întrucât, urmare a unei soluții favorabile din partea instanței de judecată, privind suspendarea ordinului prin care s-a dispus încetarea calității sale de director coordonator, s-a văzut în situația imposibilității exercitării funcției, nefiind de înlăturat, astfel cum susțin pârâții, aspectele privind consecințele pe care reclamantul le suferă în plan profesional și psihic din cauza acestei poziții a ministerului.
De altfel și încrederea angajaților unei instituții publice în stabilitatea conducerii precum și a cetățenilor în funcționarea unei autorități publice și a serviciului public respectiv sunt perturbate, cu atât mai mult cu cât aceste situații determinate de aplicarea OUG nr 37/2009 și 105/2009 declarate neconstituționale amploarea unui fenomen.
Având în vedere că în cauză este îndeplinită și condiția pagubei iminente, Curtea, constată că cererea de suspendare este întemeiată urmând aoa dmite cu consecința suspendării executării ordinului până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Admite cererea formulată de reclamantul ( cu domiciliul în B,-, -.A,.5,.23, județ B ) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice ( cu sediul în B,-, sect. 5 ) și ( cu domiciliul ales la sediul DGFP B, B-dul - nr. 7, județ B ) și, în consecință,
Dispune suspendarea executării actului administrativ Ordinul nr. 3214/19.11.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2010.
Președinte Grefier
- - - -
Red. /22.01.2010
Dact. CC/25.01.2010
- 5 ex.-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Cristina Cojocariu
