Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 911/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.911/CA
Ședințapublicăde la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea cererii de suspendare formulată de reclamanta - -, cu sediul în C, Port 34, județul C, în contradictoriu cu pârâta F - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă consilier juridic în baza delegației aflată la dosar, pentru pârâtă consilier juridic în baza delegației nr.- din 14.11.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Consilier juridic pentru reclamantă depune la dosar recipisa de consemnare nr.-/1 din 18.11.2008 în sumă de 68.094, 05 RON reprezentând cauțiune.
Consilier juridic comunică reprezentantului reclamantei un exemplar al întâmpinării formulată de pârâtă.
Reprezentantul reclamantei arată că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de pârâtă.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru reclamanta - consilier juridic solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Învederează că în speța de față sunt îndeplinite cumulativ cele trei cerințe necesare pentru admiterea cererii de suspendare a executării, anume: formularea contestației în procedură prealabilă, cazul bine justificat și prevenirea unui prejudiciu iminent.
Arată că emiterea somației nr.-/14328 în baza titlului executoriu nr.8101/2008 a fost comunicată reclamantei la 21.10.2008, ceea ce însemnă că ne aflăm în fața unei creanțe certe, lichide și exigibile din punctul de vedere al pârâtei.
Decizia de impunere 340/01.09.2008 emisă de pârâtă a fost contestată de reclamantă cu privire la obligații bugetare în sumă de 693.696 lei, plus accesoriile aferente, sume la care reclamanta consideră că a fost obligată nelegal pentru perioada 2003 -2007.
Susține că în cauză este îndeplinită cerința cazului bine justificat, existând o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, prin prisma motivelor din acțiunea principală formulată pentru anularea în parte a acestor acte.
Cu privire la producerii prejudiciului fiscal se arată că este dată de începerea executării deciziei de impunere fiscală prin emiterea somației, în condițiile în care contestația reclamantei nu a fost soluționată. Susține că dacă se continuă procedura de executare silită se va ajunge în situația în care orice plată efectuată de reclamanta - - către bugetul consolidat cu titlu de datorii curente ar fi stinse aceste debite stabilite nelegal prin decizia de impunere emisă de ANAF - Direcția Generală de Administrare Contribuabili. Această situație va conduce la imposibilitatea achitării datoriilor curente anterior achitării sumele stabilite prin somație, deși consideră reclamanta, aceste sume nu le datorează.
Susține reprezentantul reclamantei că, se poate ajunge, în faza de executare silită, și la sechestrarea bunurilor din patrimoniul societății, bunuri destinate desfășurării activității curente ce ar putea fi vândute sub valoarea pieții sau la poprirea conturilor bancare ale reclamantei. Solicită admiterea cererii de suspendare a executării, așa cum a fost formulată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă contestației formulată.
Consilier juridic pentru pârâta ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili pune concluzii de respingere a acțiunii; consideră cererea reclamantei neîntemeiată, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Cu privire la existența unui caz bine justificat, apreciază că susținerile reclamantei nu pot fi primite întrucât cauza de față nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal. Până la anularea de către o instanță judecătorească actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei ajungându-se la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni legii.
Cu privire la paguba iminentă - definit de art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004, drept un prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice ori a unui serviciu public. Susține că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Nu se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de o anumit contribuabil. Apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă, sens în care solicită respingerea acesteia ca nefondată.
Consilier juridic precizează că nu a contestat legalitatea actului administrativ fiscal. Acest lucru se face printr-o acțiune separată. Cu privire la paguba iminentă, s-a procedat decât la somație, dar există premizele unei pagube iminente.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra cererii de suspendare a executării de față:
La data de 22.10.2008 reclamanta - - a formulat cerere solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.340/01.09.2008 emisă de ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecție fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr.16034/29.08.2008 la ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestora.
Susține reclamanta că prin contestația înregistrată la ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, înregistrată sub nr.-/30.09.2008, a solicitat anularea în parte a deciziei de impunere nr.340/01.09.2008 emisă de ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr.16034/29.08.2008 emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, în sensul recalculării profitului impozabil pentru perioada 2003 - 2007, cu admiterea cheltuielilor deductibile în sumă de 2.151.311,53 RON reprezentând alocație de hrană personal navigant, rezultând impozit pe profit plătit în plus în sumă de 507.469 RON, cerere nesoluționată până în acest moment.
Reclamanta - - Cap restat în anii 2003, 2004 și 2005 pentru - B servicii pe platformele marine, în baza contractului de prestări servicii nr.26296/2001. Obiectul contractului, conform art.2, îl constituie efectuarea de prestări servicii mecano-energetice, automatizări, întreținere, reparații, etc. pe platformele de foraj marin.
Reclamanta asigură salariaților săi care lucrează pe platformele marine o alocație zilnică de hrană de 4400 calorii, conform contractului colectiv de muncă. Valoarea acestei alocații zilnice de hrană, este recuperată integral de la beneficiarul serviciilor, fiind inclusă în tariful negociat. Astfel, art.5.2.4 din contract precizează că "masa și serviciile asigurate de firma prestatoare se includ în tarif".
În drept nu există nici un temei legal pentru încadrarea cheltuielilor cu alocația de hrană a personalului navigant, ca fiind cheltuieli nedeductibile.
În conformitate cu Certificatul de Clasificare nr. -03/3340 eliberat de Autoritatea Navală Română, platformele de foraj marin sunt asimilate navelor marine. Mai mult, Legea nr.412/2002 cu modificările și completările ulterioare, la art.8, precizează că: "Sunt nave, în înțelesul prezentei ordonanțe, navele maritime și fluviale de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafață sau în imersie, destinate transportului de mărfuri și/sau de persoane, pescuitului, remorcajului sau împingerii, aparate plutitoare cum ar fi: drage,elevatoare plutitoare, macarale plutitoare și altele asemenea, cu sau fără propulsie, precum și instalațiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau efectuării de lucrări speciale, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj și altele asemenea, farurile plutitoare, ambarcațiunile mici și cele destinate activităților de agrement".
Ordonanța Guvernului nr.42/1997, la art.71 alin.1prevede: "Pe perioada în care se află ambarcat, personalul care formează echipajul navei are dreptul la cazare și la hrană gratuită pe navă sau la alocație de hrană zilnică, care se acordă în cuantumul și în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractului individual de ambarcare, pentru societățile comerciale, ori prin hotărâre a Guvernului, pentru instituțiile publice sau regiile autonome. Cheltuielile pentru hrană sau alocația zilnică de hrană se suportă de angajator din cheltuielile de exploatare, sunt deductibile fiscal și nu se includ în veniturile salariale supuse impozitării".
Susține reclamanta că în conformitate cu Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, art.9 alin.1, cheltuielile de masă au fost cuprinse în tarif, prin urmare sunt aferente veniturile impozabile, deci sunt cheltuieli deductibile.
fiscală a cheltuielilor privind alocația zilnică de hrană a personalului îmbarcat, prevăzută la art.71 alin.1 din OG nr.42/1997 republicată, nu a fost abrogată de nici un act normativ fiscal din perioada 2003 - 2007 și este aplicabilă în acest caz.
Învederează reclamanta că pentru aceste considerente, pe cale administrativă, a solicitat recalcularea profitului impozabil cu acordarea deductibilității acestor cheltuieli, în temeiul pct.7.4 din Instrucțiunile din 16.08.2002 privind metodologia de calcul al impozitului pe profit. Solicitarea recalculării impozitului pe profit se întemeiază pe art.7 alin.3, alin.5, art.21 alin.4 din Codul d e procedură fiscală.
Apreciază reclamanta că în situația de față sunt îndeplinite cele trei cerințe cumulative necesare pentru admiterea cererii de suspendare a executării, și anume cazul bine justificat, prevenirea unui prejudiciu iminent și formularea contestației în procedură prealabilă.
Se susține că a fost emisă somația nr.-/14328 în baza titlului executoriu nr.8101/13.10.2008, adus la cunoștință reclamantei la data de 21.10.2008 și înregistrată sub nr.6893/21.10.2008, ceea ce înseamnă că suntem în fața unei creanțe certe, lichide și exigibile din punct de vedere al ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, ce produce efecte juridice pe deplin.
Decizia de impunere nr.340/01.09.2008 emisă de către Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, deoarece s-a apreciat că societatea reclamantă datorează un impozit suplimentar generat de neconsiderarea anumitor cheltuieli ocazionate de către societate ca fiind cheltuieli deductibile.
Arată reclamanta că prin contestația formulată au fost contestate obligațiile bugetare în sumă de 693.696 lei la acre se adaugă accesoriile aferente în sumă de 668.185 lei, sume la care a fost nelegal obligată de către pârâtă pentru perioada 2003 - 2007.
Apreciază reclamanta că în cauză este îndeplinită cerința cazului bine justificat, existând o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o prin prisma motivelor din acțiunea principală formulată, pentru anularea în parte a acestor acte.
producerii prejudiciului fiscal este dată de începerea executării deciziei de impunere fiscală prin emiterea somației, în condițiile în care contestația reclamantei nu a fost soluționată.
Prin continuarea procedurii de executare silită s-ar ajunge în situația în care orice plată efectuată de către - - către bugetul consolidat cu titlul de datorii curente ar fi stinse aceste debite stabilire prin decizia de impunere.
Se învederează că această situație va conduce negreșit la imposibilitatea achitării datoriile curente anterior achitării sumelor stabilite prin somație deși aceste sume nu sunt datorate.
Mai mult decât atât, în faza de executare silită se poate merge și la sechestrarea bunurilor din patrimoniul societății, bunuri afectate desfășurării activității societății curente și care vor fi vândute sub valoarea de piață sau la poprirea conturilor bancare, măsură ce ar afecta la fel de grav desfășurarea activității reclamantei.
Pârâta ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii formulată de - - ca neîntemeiată.
Verificând actele și lucrările dosarului Curtea constată că cererea este nefondată raportat la următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ ce reglementează suspendarea executării actului "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Din conținutul textului de lege mai sus enunțat rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că cele două condiții impuse de către Legiuitor sunt îndeplinite în cauză deoarece nu ne aflăm în situația unui caz bine justificat și nici aceea a prevenirii unei pagube iminente.
Simpla susținere a reclamatei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Pe de altă parte motivarea contestatoarei că ne-am afla în situația unui caz bine justificat având în vedere doar faptul că ar exista o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor administrative a căror suspendare o solicită nu este de natură a forma convingerea instanței de judecată fără un suport minim probatoriu.
Cererea de suspendare a executării deciziei de impunere precum și a raportului de inspecție fiscală nu este fondată art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004 definește paguba iminentă drept un prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice ori a unui serviciu public,ceea ce așa cum am subliniat, nu este cazul în speța dedusă judecății,actul administrativ contestat nu conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce contestatoarei un prejudiciu greu ori imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate urmează a se dispune respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - -, cu sediul în C, Port 34, județul C, în contradictoriu cu pârâta F - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- -
Red.hot.jud.-
Tehnored. 4 ex./
14.01.2009
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli
