Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 92/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR.92 /F-CONT
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de suspendare formulată de petenta SC SRL, cu sediul în localitatea, sat., județul V, împotriva deciziei de impunere nr. 2535 din 31.03.2009, emisă de intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 03 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra cererii s-a amânat la data de 10.06.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față, deliberând:
Constată că la data de 6 mai 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI cererea formulată de către SC SRL, județul V, în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, prin care solicita suspendarea executării deciziei de impunere nr.2535/31.03.2009 emisă de această direcție, până la soluționarea în mod irevocabil a contestației formulată împotriva actului de către instanța de fond.
În motivarea cererii, s-a arătat că organele de inspecție fiscală au procedat la efectuarea unui control, la petentă, finalizat prin emiterea raportului de inspecție fiscală nr.2534/31.03.2009 și a deciziei de impunere nr.2535/31.03.2009, împotriva cărora a formulat contestație în baza art.205 și urm. Cod pr.fiscală.
Prezenta cerere se întemeiază pe disp.art.215 alin.2 Cod pr.fiscală, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, modificată, ale cărui condiții sunt îndeplinite, existând un caz bine justificat, deoarece există serioase îndoieli în ceea ce privește legalitatea actelor întocmite raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie, pentru următoarele:
Organele fiscale au reținut că petenta datorează accize pentru cantitatea de alcool îmbuteliată, pe motiv că alcoolul etilic rafinat denaturat nu a fost utilizat pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman și pentru că nu exista o autorizație de utilizator final.
Această susținere este neconformă cu dispozițiile pct.22 alin.6 din HG nr.44/2004, care impune denaturarea numai în fiscale, cum este petenta, care a respectat disp. Legii nr.82/1991, cât timp prevederile pct.22 alin.81din HG nr.44/2004 stabilește procedurile ce trebuiesc urmate în cererea de solicitare a acordului, organul fiscal considerând că aceasta îndeplinește condițiile legale, în cerere fiind indicat acest text de lege.
S-a mai arătat că este îndeplinită și condiția privitoare la prevenirea unei pagube iminente, atâta timp cât s-a procedat la întocmirea proceselor verbale de sechestru și poprire pe conturile societății, precum și începerea executării asupra garanției depusă de societatea comercială în calitate de antrepozitar autorizat.
La dosar s-a depus dovada înregistrării contestației împotriva actelor fiscale, sub nr.3522/5 mai 2009, la Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, însoțită de decizia de impunere contestată, de decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, de adresa de înștiințare asupra sumelor poprite, procesul verbal de identificare a bunurilor sechestrate, mai multe procese verbale de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile, autorizația de antrepozit fiscal, procesul verbal de denaturare a alcoolului încheiat la 25 martie 2008, cererea pentru denaturarea unei cantități de alcool formulată la 19.02.2008, raportul de denaturare a alcoolului încheiat la 24.04.2008, o altă cerere din 17.04.2008 pentru denaturarea alcoolului însoțită de procesul verbal din aceeași dată, o altă cerere din 26 mai 2008 pentru denaturare, un proces verbal de denaturare din 7.07.2008 însoțit de cererea din 2.07.2008.
La data de 1 iunie 2008 s-a formulat din partea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu, în numele și pentru autoritatea Națională a Vămilor, citarea în cauză a Autorității Naționale a Vămilor, motivat de faptul că potrivit art.1 din HG nr.110/2009, aceasta are personalitate juridică, având în subordine direcții regionale și județene pentru accize și operațiuni vamale, birouri vamale de interior și de frontieră. Potrivit pcvt.1 din OC nr.948/2004, direcțiile regionale au atribuție prin delegare în formularea căilor de atac, a apărărilor și reprezentarea intereselor a Autorității Naționale a Vămilor.
La data de 2 iunie 2009, s-a formulat întâmpinare de Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale C, în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor precum și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece în toate situațiile de scutire directă de la plata accizelor, scutirea se acordă pe baza autorizației de utilizator final, care nu a fost eliberată petentei.
La termenul din 3 iunie 2009, s-au depus note de ședință din partea petentei, prin care a arătat că există într-adevăr o îndoială puternică referitoare la legalitatea actelor contestate și că trebuie avută în vedere și R (89) 8 Consiliului Europei - Comitetul de Miniștri, care stabilește că o persoană are dreptul de a beneficia de măsuri de protecție provizorii până la soluționarea pe cale judecătorească a unei plângeri împotriva actului administrativ.
La aceeași dată s-a formulat din partea petentei cerere de introducere în cauză a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C și a Autorității Naționale a Vămilor susținând, oral, că procedura este îndeplinită cu acestea, în condițiile în care s-a formulat întâmpinare din partea Direcției Regionale în numele și pentru intimatele din proces.
La dosar au fost depus somația nr.38/30.01.2009, titlul executoriu nr.141/21.05.2009, o copie de pe sentința nr.135/2008 referitoare la altă cauză, recomandarea invocată, decizia nr.3015/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, Raportul de inspecție fiscală din 31.03.2009.
La termenul de judecată din 3 iunie 2009 fost fixată cauțiunea în sumă de 20.000 lei, dovedită a fi fost consemnată prin recipisa nr.-/1 din 5.06.2009, a cărei copie se află la fila 76 din dosar.
S-au depus concluzii scrise la data de 5 iunie 2009, atât din partea petentei cât și a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C, precum și o întâmpinare din partea acestei din urmă părți, prin care s-au reiterat apărările formulate.
Examinând cererea de suspendare, Curtea constată că aceasta întrunește condițiile impuse de art.215 alin.2 Cod pr.fiscală raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, făcându-se dovada contestării prealabile la organele fiscale, a cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente.
Astfel, petenta care funcționează ca antrepozitar fiscal, a solicitat, în mai multe rânduri, acordul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V pentru denaturarea unor cantități de alcool etilic rafinat, cu intenția de a-l îmbutelia și comercializa în condițiile modificărilor aduse de HG nr.1759/2007 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, prevăzute de pct.2 (1) și pct.22 alin.81de la Titlul VII - accize și alte taxe speciale (30,32,34,36).
Cererea a fost încuviințată, întocmindu-se rapoartele de denaturare.
Urmare a controlului efectuat de autoritățile competente, respectiv Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din 31.03.2009, în baza căruia s-a emis și decizia de impunere nr.2535 din aceeași dată, prin care s-a reținut, în esență, că denaturarea a fost efectuată corect în baza autorizațiilor și acordurilor deținute, însă scutirea de la plata accizelor se realizează doar atunci când alcoolul denaturat este utilizat pentru producerea de alte produse care nu sunt destinate consumului uman (pct.22 alin.3 lit.b - 6) din același act normativ), scutirea fiind directă, conform pct.22 alin.13, acordată pe baza autorizației de utilizator final, conform alin.14.
S-a mai menționat că petenta nu a utilizat alcoolul denaturat pentru producerea de alte produse și a procedat la îmbutelierea acestora în sticle tip de 3 litri și l- livrat pentru comercializare cu amănuntul către operatorul economic SC SRL Rm. V, acest fapt fiind permis în cadrul antrepozitului fiscal, în conformitate cu prevederile pct.22 alin.81din HG nr.44/2004, constituind o facilitate acordată antrepozitarului, însă cu condiția acordării scutirii directe pe baza autorizației de utilizator final.
Se remarcă, așadar, că însăși autoritatea competentă a reținut existența unei facilități acordată de legiuitor prin înserarea ulterioară a pct.22 alin.81din HG nr.44/2004, care prevede că antrepozitul autorizat poate livra alcool etilic denaturat către operatori economici, alții decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amânuntul.
acestui text de lege - înaintea prevederilor de la alin.13 și 14 ale aceluiași punct din HG nr.44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal - suscită discuții în sensul celor pretinse de către petentă, fiind de natură a strecura o îndoială puternică asupra legalității actului contestat, rezolvarea în drept trebuind să fie dată în urma exercitării căilor prevăzute de lege împotriva actelor administrativ - fiscale.
Se conchide că sunt întrunite cerințele prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, atât privința existenței unui caz bine justificat - îndoiala puternică asupra legalității actului fiscal, în condițiile în care însăși autoritatea competentă reține că legiuitorul a instituit o facilitate pentru antrepozitul fiscal, urmând ca instanțele să se pronunțe în legătură cu aspectele semnalate - cât și a necesității prevenirii unei pagube eminente și ireversibile ce s-ar putea cauza petentei prin executarea deciziei de impunere, cât timp s-a trecut la instituirea sechestrului asigurător și popriri asupra conturilor societății comerciale, cu consecințe nemijlocite asupra desfășurării activității acesteia.
În soluționarea cererii de suspendare urmează a fi avută în vedere și nr.R (89) 8 Comitetului de Miniștrii către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, adoptată la 13 septembrie 1989, prin care se stabilește, ca principiu, ca atunci când instanța este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ, asupra căreia nu s-a pronunțat încă, se poate solicita instituirea unor măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv, în rezolvarea căreia vor fi luate în considerare toți factorii și interesele relevante.
În concluzie, fiind întrunite cerințele prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, cererea va fi admisă și va fi dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr.2535/31.03.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației, așa cum se arată în norma legală sus menționată, ci nu până la soluționarea irevocabilă a contestației, cum se pretinde de către petentă.
Se remarcă faptul că procedura a fost îndeplinită cu toate părțile, în condițiile în care Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, cu atribuții speciale în reprezentarea intereselor Autorității Naționale a Vămilor, stabilite prin pct.1 din OC nr.948/2004, a formulat apărările necesare soluționării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de petenta SC SRL, cu sediul în localitatea, sat., județul V, împotriva deciziei de impunere nr. 2535 din 31.03.2009, emisă de intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, intimate fiind DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE V, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C-, județul D și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B- sector.1.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.2535/31.03.2009, emisă de Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației împotriva actului administrativ fiscal.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
25.06.2009
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu
