Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 926/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 926
Ședința publică din data de 17 iulie 2008
PREȘEDINTE: Urlețeanu Alexandrina
JUDECĂTORI: Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P - P - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 164 din data de 18 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamanta, domiciliată în P,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă P - P - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Intimata-reclamantă depune întâmpinare însoțită de următoarele înscrisuri: - certificat de grefă eliberat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, certificat de urbanism nr. 758/3.05.2005, situație financiară de contului reclamantei la data de 16.07.2008, certificat de încadrare în grad de handicap/17.05.2008, program individual de recuperare, talon de pensie/ martie 2006, decizie asupra capacității de muncă nr. 1694/11.07.2008, referat medical, certificat de înregistrare fiscală seria A nr. -, adresa Corpului Contabili Autorizați P nr.46/27.01.200 și adresa răspuns nr. 6048/4.02.2000.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă arată că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate, iar recurenta, în mod greșit, apreciază că executarea forțată a unei sume de aproximativ 1,5 miliarde nu reprezintă o pagubă iminentă.
Singura sursă de acoperire a presupusei creanțe bugetare ar fi vânzarea bunurilor comune aparținând familiei, bunuri care sunt însă gajate în favoarea băncilor de la care s-a obținut creditarea pentru separarea domiciliului de sediul profesional.
Se arată, totodată, că singurele venituri ale familiei sunt cele realizate din practicarea profesiei, că starea de sănătate a soțului este precară, acesta pierzându-și capacitatea de deplasare și implicit, pe cea de muncă, potrivit documentelor depuse la dosar.
Precizând că s-a formulat și acțiune separată pe fond, privind încadrarea eronată în categoria de contribuabili, recurenta arată că este expert contabil, nu își defășoară activitatea ca și Cabinet individual, nu are salariați, astfel că sumele stabilite ca fiind datorate în urma controlului fiscal sunt eronate, nefiind de ignorat nici aspectul privind extinderea controlului fiscal pe o perioadă de 5 ani, în loc de 3.
Se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, precum și restituirea cauțiunii care a fost consemnată în dosarul de fond.
CURTEA:
Asupra recursului de față, Curtea constată următoarele;
Prin sentința nr. 164/18 martie 2008, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.Ai 2445/21 decembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice P, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr. Ai 2445/21 decembrie 2007, emisă de Administrația Finanțelor Publice P, a fost stabilită în sarcina reclamantei un venit pe impozit suplimentar ca urmare constatării unor cheltuieli nedeductibile, și cererea de suspendare formulată de reclamantă pentru suspendarea executării deciziei de impunere este întemeiată fiind întrunite cumulativ cele două condițiile impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, condiții care rezultă din împrejurarea că Ministerul Finanțelor, nu a emis norme de venit așa cum prevăd dispozițiile art. 49 din Codul Fiscal, iar paguba iminentă rezultă din valoarea mare de impozit stabilit în sarcina reclamantei și documentele medicale din care reiese că soțul reclamantei este grav bolnav și necesită tratament costisitor.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP P - Administrația Finanțelor P - Activitatea de Inspecție Fiscală P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a admis cererea de suspendare ignorând caracterul specific al actelor administrative potrivit căruia administrația este în drept să pornească executarea lor fără a fi necesară intervenția justiției, acestea se bucură de prezumția de legalitate precum și de faptul că actul administrativ este el însuși act de executare și suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, condiții pe care recurenta consideră că intimata nu le îndeplinea.
Astfel arată recurenta, prima condiție cu privire la cazul bine justificat trebuie să apară de la prima vedere ca fiind întemeiată și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat și ceea de a doua condiție este în directă legătură cu prima condiție care poate fi îndeplinită atunci când reclamantul este amenințat prin executarea actului administrativ cu o vătămare iminentă și ireparabilă, instanța de fond nesolicitând documente din care să rezulte
cifra de afaceri a reclamantei, capacitatea sa financiară, neputând fi apreciată decât în baza acesteia, faptul că suma imputată este mare și prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă, din actele dosarului nerezultând pericolul care ar duce la producerea unei pagube.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece prin executarea deciziei i s-ar fi creat o pagubă iminentă pentru că neexistând lichidități, singura sursă de acoperire a presupusei creanțe bugetare ar fi vânzarea bunurilor comune ce aparțin familiei intimatei, întrucât ea este liber profesionist și individual și singura sursă de existență o constituie veniturile realizate din practicarea profesiei de expert contabil, starea de sănătate a soțului său dovedită cu actele medicale aflate la dosar atestă pierderea capacității de mișcare în proporție de 90%, aceasta constituind o sarcină suplimentară în existența zilnică iar veniturile realizate din exercitarea profesiei nu asigură acoperirea costurilor de întreținere a familiei.
Mai arată intimata că suma imputată prin decizia de impunere nu este corectă, deoarece ca liber profesionist ea se încadrează în prevederile art. 49 din Codul Fiscal pentru care Ministerul d e Finanțe nu a elaborat norme de venit și a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, astfel încât consideră că sunt îndeplinite cele două condiții prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și solicită respingerea recursului și restituirea cauțiunii de 6.000 lei.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele;
Potrivit disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ se prevede că suspendarea executării actului administrativ poate avea loc în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de aceste dispoziții pentru suspendarea executării actului administrativ, erau pe deplin îndeplinite în speța soluționată prin sentința recurată.
Astfel cazul bine justificat, prima condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, era îndeplinită deoarece prin motivele contestării deciziei de impunere se creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat față de faptul că se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 48 în loc de art. 49 din Codul Fiscal, care prevăd că stabilirea venitului net din activități independente se face pe baza normelor de venit ce se elaborează de Ministerul d e Finanțe, norme ce până în prezent nu au fost emise.
Cea de a doua condițiile prev. de disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume prevenirea unei pagube iminente era îndeplinită în speță față de valoarea mare a impozitului pe venit suplimentar stabilită în sarcina intimatei și față de documentele medicale din care rezultă că soțul intimatei este grav bolnav și necesită tratament costisitor și singurele surse de venit erau veniturile realizate de intimată din exercitarea profesiei și pensia de boală mică realizată de soțul intimatei, astfel că
executarea deciziei de impunere ar însemna să o lipsească pe intimată și familia ei de veniturile strict necesare existenței.
Pentru toate aceste considerente criticile recurentei că în mod greșit a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, că nu erau îndeplinite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.
Așa fiind recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civ. va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civ.
Respingându-se ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere, urmează a fi restituită cauțiunea achitată de intimata reclamantă pentru cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, cauțiune ce este în cuantum de 6000 lei și a fost achitată cu chitanța nr. -/1/18.03.2008, recipisa de consemnare la CEC nr. -/ 1/ din 18.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P - P - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 164 din data de 18 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în P,-, jud.
Dispune restituirea cauțiunii de 6.000 RON achitată de intimata reclamantă, cu chitanța nr. -/1 din 18.03.2008 emisă de CEC SA P, recipisa de consemnare la CEC nr. -/1/18.03.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2.ex./18.07.2008
- - - Tribunal P
jud. -
-
Președinte:Urlețeanu AlexandrinaJudecători:Urlețeanu Alexandrina, Pohoață Maria Chirica Elena
