Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 929/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 929/R/CA/2009
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâtele DGFP H și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței nr. 956/CA/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind reclamantul intimat și pârâtele recurente.
Completul a fost constituit conform Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 27/24.06.2009 privind planificarea ședințelor de judecată și planificarea judecătorilor de serviciu pe perioada vacanței judecătorești, cu respectarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul mandatarei intimatului reclamant.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că în conformitate cu motivele din întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea celor două recursuri formulate de pârâte, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Apreciază că din toate probele depuse rezultă pe deplin faptul că sunt îndeplinite toate condițiile suspendării actului administrativ în cauză, respectiv există și dovada atacării acestuia, decizia DGFP fiind suspendată până la soluționarea dosarului penal aflat pe rol. Cu privire la cauza penală, susține că la 20.11.2003 aceasta a fost înaintată spre soluționare la procuror al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, autovehiculul cu nr. de înmatriculare - fiind dovedit prin anexa proces verbal existentă la dosar, poz. 11, că are ca proprietar pe numitul, dovada susținerilor intimatului reclamant cu privire la falsul actelor întocmite existând la dosarul cauzei. Astfel, față de faptul că intimatul reclamant a manifestat suficiente diligențe pentru a afla unde și în ce stadiu se află acest dosar penal, însă toate sesizările făcute instituțiilor DIICOT, parchet, etc. au rămas fără un rezultat concret, iar vama a început executarea silită, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 existând astfel un prejudiciu creat și cu atât mai mult cu cât s-a achitat și 17% din cauțiune, față de toate cele expuse și având în vedere și practica similară în astfel de cauze, solicită instanței respingerea recursurilor. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatara intimatului reclamant, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor în contencios de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub dosar nr-, reclamantul solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice H - D, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, suspendarea executării actului constatator nr. 784/05.12.2002, încheiat de Biroul Vamal D, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestuia și înregistrată la DGFP H sub nr. 838/2003, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii sale reclamantul arată în esență, că prin actul constatator nr. 784/2002, s-a dispus în mod nelegal, obligarea sa la plata sumei de 8975,66 lei, cu titlu de taxe vamale, deși în realitate nu a efectuat niciun fel de operațiuni vamale și nu a intrat niciodată în posesia autoturismului, pentru care s-au calculat aceste taxe vamale.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința administrativă nr. 956/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
S-a admis ca fondată acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâților DGFP H și și s-a dispus suspendarea executării Actului Constatator 784/5.12.2002 încheiat de Biroul Vamal D până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dacă sunt îndeplinite două condiții:
1) un caz bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natura a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și,
2) provocarea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil.
Cât privește prima condiție, aceea existenței unui caz bine justificat, s-a dovedit că această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât prin Decizia nr. 57/2005 emisă de DGFP H, în soluționarea contestației formulate împotriva Actului constatator nr. 784/2002, s-a dispus suspendarea soluționării acesteia până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, potrivit art. 19 alin.2 cod procedură penală. Această decizie are la bază adresa IPJ H nr. 29114/2003, care face cunoscut DGFP H, că actul constatator contestat face obiectul dosarului penal nr. 62104/2002.
În speță justificarea suspendării executării actului administrativ fiscal constă tocmai în suspendarea soluționării contestației.
În atare situație, suspendarea soluționării contestației, fără suspendarea executării actului contestat ar goli de conținut, dreptul la apărare al reclamantului, stabilit de lege prin posibilitatea acordată de a-l contesta.
Procedând în acest fel, fără suspende și executarea actului administrativ fiscal, pârâta poate determina vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al contribuabilului.
Cât privește realizarea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv - provocarea pagubei iminente, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită și decurge din îndeplinirea primei condiții, întrucât, dacă există o îndoială asupra legalității și temeiniciei actului constatator, atunci punerea sa în executare înainte de soluționarea contestației formulate împotriva lui, ar cauza reclamantului în mod evident o pagubă iminentă.
Așa fiind, reținând ca întemeiată cererea reclamantului, instanța a admis-o și a dispus suspendarea executării Actului constatator nr. 784/05.12.2002, privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului, încheiat de Biroul Vamal D până la pronunțarea instanței de fond.
instanța de fond că în acest sens s-a pronunțat și Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia nr. 66/CA/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, ambele recurente solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
În motivarea recursului, pârâta DGFP H susține că această instituție nu este organul emitent al actului administrativ fiscal a cărei suspendare s-a solicitat, sens în care instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, prin motivele de recurs, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite ambele condiții impuse de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2009.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâte și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând recursurile de față prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, Curtea le constată ca fiind nefondate pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Astfel, potrivit art. 215 Cod procedură fiscală: "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal însă contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Conform rt. 14 din Legea nr. 554/2004 " n cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt definite în art. 2 alin. 1 din lege astfel: la litera "ș" - prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar la litera " t" prin " cazuri bine justificate" împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța de fond a reținut corect că în speță este întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art.14 din Legea nr. 554/2004, aceea de a exista o plângere prealabilă, respectiv o contestație împotriva actului administrativ fiscal, cât și aceea a achitării cauțiunii impusă potrivit art. 215 Cod procedură fiscală.
Se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și a celorlalte dispoziții legale în materia suspendării actului administrativ-fiscal bazată pe verificarea îndeplinirii celor două condiții de fond impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004 în funcție de motivele concrete invocate de reclamant.
Astfel, la o cercetare aparentă a actului administrativ fiscal se constată că există motive legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
În concluzie, se apreciază că nu există motive de modificare a hotărârii conform art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă, criticile pârâtelor sunt nefondate, astfel că în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate de ambele pârâte ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum a fost justificate cu dovada depusă la dosar la fila 27 - onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței nr. 956/CA/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Obligă recurentele să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Iulie 2009.
Președinte, - - (CO) Semn. Președinte | Judecător, - - | Judecător, - - (CO) Semn. Președinte |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /5 ex/14.08.2009
Jud. fond:
. 3 com.
14.08.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Anca Neamțiu, Nicolae Durbacă
