Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 93/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 4 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.15/CA/ 7.01.2009, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că,
La data de 18.11.2008, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului B, solicitând admiterea acțiunii și suspendarea executării efectelor actului administrativ ce constă în măsura de reținere a permisului de conducere a reclamantului, emisă de Serviciul de Poliție Rutieră B la data de 8.11.2008, până la pronunțarea instanței de fond ce judecă acțiunea în contencios administrativ.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr-, al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond pe baza probelor de la dosar a dispus prin sentința civilă nr. 15/CA/7.01.2009, respingerea cererii formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Rezultă din raportul întocmit de Serviciul Poliției Rutiere la data de - că reclamantului i-a fost reținut permisul de conducere având in vedere că, la data menționată, "aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, datorită faptului că emana miros puternic de vapori alcool în aerul expirat, nu își menținea echilibrul fizic, clătinându-se pe picioare într-o parte și alta, avea vorbirea incoerentă și era foarte recalcitrant, în timp ce a depășit autoturismul BV - 10 -, în dreptul imobilului cu nr. 20 și a acroșat, cu partea dreaptă față, partea față a autoturismului menționat și a refuzat categoric recoltarea de probe biologice sau testarea aerului expirat cu un mijloc tehnic certificat." Această faptă constituie infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 87 al. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Baa rătat, prin adresa nr. 11641/30.12.2008, că măsura reținerii permisului de conducere al reclamantului a fost dispusă in temeiul dispozițiilor art. 111 al. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și, in temeiul dispozițiilor art. 111 al. 3 din același act normativ, s-a eliberat dovada fără drept de circulație. S-a arătat, de asemenea, că a fost întocmit dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sub nr. 11430/P/2008, aflat în lucru la Serviciul Poliției Rutiere B, fără a fi începută încă urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 111 al. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 " de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3) și (5)". În cazul situației prevăzute de art. 87 al. 5, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.
Reclamantul susține că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, respectiv că există un caz bine justificat, determinat de faptul că asupra actului administrativ planează o puternică stare de îndoială în ce privește legalitatea și temeinicia, determinată de mai multe aspecte.
Astfel, reclamantul arată că măsura reținerii nu i-a fost comunicată. Rezultă din procesul-verbal din data de -, că acestuia i-a fost comunicată dovada înlocuitoare a permisului, aducându-i-se totodată la cunoștință că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că nu au fost administrate probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 al. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, nefiind începută urmărirea penală.
Instanța de fond a reținut că susținerea reclamantului este parțial fondată. Este adevărat că împotriva reclamantului nu a fost începută urmărirea penală, dar se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 5, fiind înregistrat un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. De asemenea, este evident că, până la o eventuală condamnare a reclamantului, acesta se bucură de prezumția legală de nevinovăție. Pe de altă parte, fapta reținută in sarcina reclamantului, este una de pericol social (nu de rezultat), iar măsura reținerii permisului fără drept de circulație are nu numai un scop sancționator, ci și un scop de preventiv. A acceptă teză propusă de reclamant înseamnă a admite că măsura reținerii ar trebui dispusă doar in cazul unei soluții de condamnare, or, într-o astfel de situație, oricum permisul său ar fi anulat ceea ce ar însemna că măsura reținerii ar fi lipsită de orice eficiență.
În ce privește discriminarea invocată de reclamant, față de împrejurarea că în cazul uciderii din culpă săvârșite ca urmare a nerespectării unor reglementări referitoare la circulația pe drumurile publice, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că, într-o astfel de situație, infracțiunea de ucidere din culpă ( art. 178 Cod Penal) este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul ei, fapta prevăzută de codul rutier iar, pe de altă parte, este o infracțiune din culpă, spre deosebire de cea pentru care este cercetat reclamantul și care este o infracțiune care poate fi comisă doar cu intenție ( directă sau indirectă). În același timp, instanța a apreciat că nu există discriminare nici în sensul prevederilor nr.OG 137/2000 și nici în lumina practicii CEDO.
Astfel, potrivit practicii CEDO, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții în situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Deși dispozițiile art. 16 din Constituția României prevăd că "cetățenii sunt egali in fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformitate, așa încât, dacă la situații similare trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamantul a mai invocat, pentru a sublinia nelegalitatea și netemeinicia măsurii, faptul că aceasta este de natură să-i încalce un drept fundamental, acela la libera circulație. Instanța a reținut că, în ciuda acestei măsuri, dreptul la liberă circulație subzistă, fiind restrânsă doar posibilitatea reclamantului de a conduce un autoturism,aspect care însă nu-l împiedică să-și exercite dreptul la liberă circulație.
Constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare formulată în cauză.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată urătoarele:
Sentința atacată este nelegală deoarece, instanța de fond a apreciat greșit materialul probatoriu de la dosar și a forței probante a acestuia, precum si a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a stabilit că nu este îndeplinită condiția privind starea de îndoiala asupra legalității si temeiniciei actului administrativ.
In acest sens recurentul a precizat următoarele:
a)măsura de reținere a permisului de conducere, deși emisă în data de 08.11.2008 nu a fost comunicată acestuia, până în prezent;
Deci, nu se poate pune, semnul egalității între actul administrativ reprezentat de măsura reținerii permisului de conducere și dovada înlocuitoare a permisului de conducere, comunicată după introducerea acțiuni (in 04.12.2008), așa cum greșit a făcut instanța de fond;
b) actul administrativ, ce reprezintă reținerea permisului de conducere, nu este materializat intr-un înscris redactat cu respectarea condițiilor de fond și de formă.
c) din așa - zisele probe, care au stat la baza măsurii reținerii permisului de conducere, nu rezultă condiția legală de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art.87 alin.5 din Codul Rutier. Pentru a se
putea reține permisul de conducere trebuia să se constate că s-
săvârșit o infracțiune, astfel cum aceasta noțiune este definită de
art.144 Cod Penal si de dispozițiile Codului d e procedură penală. Acesta
este aspectul esențial în soluționarea cauzei.
În cauză, doar în baza audierii a doi martori cu care reclamantul se aflau in relații de dușmănie (datorita altercației mai sus precizata), fără audierea așa - zisului făptuitor și a celorlalți martori aflați la fața locului (șotia, prietenii subsemnatului și vecinii ce locuiau in imobilul situat pe strada unde a avut loc incidentul), fără începerea urmăririi penale, poate fi vorba de acte premergătoare urmării penale, caracterizate printr-un material probatoriu insuficient pentru a caracteriza fapta săvârșita ca fiind infracțiune.
Pârâta a recunoscut expres prin relațiile furnizate in dosar, iar instanța a reținut, că nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Recurentul a susținut că nu a afirmat, așa cum a reținut instanța de fond, că măsura reținerii poate fi dispusă doar in cazul unei hotărâri de condamnare.
- d) temeiul legal al reținerii permisului de conducere de către poliția rutieră, fără drept de a conduce până la soluționarea dosarului penal, având ca obiect infracțiunea de refuz de recoltare probe biologice, este în primul rând, discriminatoriu în raport cu dispozițiile art.111 alin.6 din Codul Rutier alin.3 Cod penal când conducătorul conduce având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală), este de la 5 la 15 ani.
Numai in varianta de la alin.3 uciderea din culpa absoarbe și infracțiunea de conducere a autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legala. Deci, în varianta agravantă a uciderii din culpa nu este absorbția, ca element constitutiv, și infracțiunea de sustragere de la recoltarea de probe biologice.
Instanța a reținut, in mod greșit, că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la paguba iminentă ce se provocă reclamantului prin măsura reținerii permisului de conducere
Deși, a arătat in mod expres, că acest aspect privind paguba iminenta este o condiție distinctă prevederile de art.14 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut acest aspect ca și condiție privind nelegalitatea actului administrativ. Din acest punct de vedere, iarăși, motivarea suferă.
Argumentul invocat de instanța de fond, potrivit căruia măsura reținerii permisului de conducere nu încălcă dreptul la libera circulație, fiind restrânsă doar posibilitatea de a conduce autoturismul nu poate fi reținut.
Este evident că starea de îndoială și legalitate ce planează asupra măsurii reținerii permisului de conducere creează o pagubă iminentă întrucât: 1) aduce o restrângere nejustificată a unui drept câștigat (obținerea permisului de conducere), in condițiile in care nu exista dovezi cu privire la săvârșirea unei infracțiuni; 2) restituirea permisului de conducere se efectuează doar la soluționarea dosarului penal. Este de notorietate că, numai in faza de urmărire penală, efectuarea actelor de procedură penală la Poliție și Parchet durează 6 luni-un an (a se vedea numărul mare de dosare penale si termenele lor de soluționare); 3) având in vedere cele menționate la pct.1-2 este evident că măsura reținerii permisului de conducere aduce atingere dreptului la libera circulație. Acest drept poate fi restrâns, dar in condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
În drept, reclamantul recurent a invocat prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat.
În recurs, s-au depus înscrisuri de recurent dovada existenței pe rolul instanței a dosarului în contencios de anularea actului administrativ de reținere a permisului, 4 file în dosarul nr-, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 111 alin. 3 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 111 alin.1 lit. b, arătând punctul său de vedere pe excepția de neconstituționalitate invocată în dosarul de fond al Tribunalului Brașov nr. 157/2009 - 2 file (acesta având termen de judecată la 2.02.2009).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor sentința civilă nr. 15/CA/7.01.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs și față de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a susținut că măsura suspendării executării actului prin care s-a dispus reținerea permisului se impune în cauză, deoarece în opinia sa sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ emis de o autoritate publică, fapt de care instanța de fond nu a ținut cont, și că pentru acest motiv hotărârea dată este nelegală.
Analizând în cauză toate înscrisurile de la dosar, instanța de recurs apreciază că măsura suspendării se impune deoarece, împotriva reclamantului nu s-a dispus începerea urmării penale, iar în ce privește fapta sa, dacă aceasta va fi reținută de instanță și de organul competent ca fiind infracțiune, se va dispune anularea permisului de conducere.
Ori, în speță fapta reclamantului este întradevăr nelegală, refuzul de a se supune recoltării probelor de sânge, dar ținând cont de durata procesului penal, a cercetărilor efectuate, și față de faptul că reclamantul își desfășoară activitatea ca și jurist, având nevoie de permisul de conducere pentru a se deplasa la instanță în apărare, și dat fiind că existența sa materială necesită desfășurarea unei activități, pentru care nu trebuie limitat, instanța apreciază că în cauză este vorba de un caz justificat.
De asemenea, în ce privește condiția pagubei iminente, aceasta se regăsește în cauză, deoarece reclamantul are nevoie de permisul de conducere pentru a putea conduce vehiculul proprietate personală, ceea ce i-ar crea un prejudiciu în cazul reținerii permisului pe un termen până la finalizarea dosarului penal, chiar până la finalizarea dosarului de contencios administrativ.
Mai mult, instanța are în vedere faptul că în dosarul de fond s-a invocat excepția de neconstituționalitate, iar soluționarea ei de Curtea Constituțională presupune timp, ceea ce înseamnă că în tot acest interval de timp recurentul nu ar putea beneficia și utiliza permisul de conducere care la acest moment nu este anulat și nu s-a început urmărirea penală împotriva recurentului.
În esență, se reține că în fapt și în drept criticile aduse, sentinței atacate sunt justificate, motiv pentru care vor fi reținute.
În cauză, se asimilează cu plângerea la procesul verbal care suspendă executarea măsurii, până la soluționarea cauzei, astfel că, există prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a procesului penal.
Față de actele de la dosar, instanța apreciază că ne aflăm în situație similară plângerii la procesul verbal de contravenție, situație în care conform legii se suspendă de drept executarea măsurii contravenționale, până la soluționarea cauzei.
În concluzie, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul justificat cât și prevenirea unei pagube iminente, astfel că se va admite recursul conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va modifica sentința instanței de fond, în sensul că se va admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul și se va dispune suspendarea executării măsurii de reținere a permisului de conducere până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr-.
Față de considerentele mai sus, se va înlătura apărarea pârâtei pe fond, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.15/CA/ 7.01.2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B și în consecință:
Dispune suspendarea executării efectelor actului administrativ prin care s-a dispus măsura de reținere a permisului de conducere al reclamantului, emis de Serviciul Poliției Rutiere B la data de 8.11.2008, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr- a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.- 4.02.2009
Dact. - 6.02.2009/2 ex.
Jud. fond - M
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara Elena Ciapă
