Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 939/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.939
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de suspendare formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, prin avocat G cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta, prin consilier juridic Bulgariu cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin apărător, depune la dosar de consemnare nr.-/1 din data de 12.02.2010 emisă de CEC Bank, reprezentând dovada achitării cauțiunii în cuantum de 47.000 RON.
De asemenea, reclamanta, prin apărător, depune la dosar înscrisuri, pe care le-a comunicat și pârâtei, precum și dovada înregistrării acțiunii de fond, dosar nr- cu termen de judecată la 15.06.2010 și totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare nu mai înțelege să o susțină față de dovada depusă de reclamantă, însă nu are mandat pentru a renunța la excepție, situație în care solicită instanței să se pronunțe și pe această excepție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de suspendarea.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii de suspendare, fiind îndeplinite dispozițiile art.15 din Legea 554/2004 pentru a se dispune suspendarea notei de constatare nr.-/27.10.2009. Această notă de constatare a produs efecte dezastruoase pentru reclamantă, iar la prima vedere aceasta este nelegală, în raport de dispozițiile OG nr.45/2004 și Legea 137/2002. Prin aceste două acte normative înlesnirile la plată se vor acorda prin ordin comun, iar acordarea nu se poate face decât cu respectarea prevederilor pentru ajutorul de stat; autorizarea ajutorului de stat nu era în obligația reclamantei, reclamanta respectând ordinul comun. Față de sumele uriașe, somațiile și executările silite dovedite prin actele de la dosar, mai arată că societatea reclamantă la acest moment nu mai lucrează, are activitatea suspendată, fiind sigilate pe toate mijloacele de producție, iar muncitorii vor intra în șomaj tehnic. Solicită să se mai aibă în vedere că nota de constatare a fost emisă intempestiv și nu are la bază temeiuri de fapt care să o justifice, iar în ceea ce privește prejudiciul acesta a fost deja produs, iar organele fiscale efectuează demersuri pentru executarea silită.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute pentru suspendarea actului administrativ, iar prin motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii nu se poate antama fondul. Ordinul comun emis de AVAS și ANAF prevede o amânare la plată în vederea scutirii, respectiv o suspendare la plată, iar tot ceea ce a făcut pârâta ANAF a fost să constate că nu sunt îndeplinite toarte condițiile, neexistând acel aviz. Astfel, pârâta a respectat dispozițiile legale, actul contestat bucurându-se de prezumția de legalitate. În ceea ce privește paguba iminentă consideră că aceasta nu a fost dovedită, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantei, solicită să se aibă în vedere că acordarea de înlesniri se face prin Ordin comun. Acordarea era condiționată de procedura notificării ajutorului de stat, iar notificarea a fost făcută înaintea Ordinului comun.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 28.01.2010, reclamanta - -, a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI suspendarea Notei de constatare nr.- din 27.10.2009 emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin Nota de constatare menționată s-a stabilit pierderea înlesnirilor la plată acordate prin ordinul comun înregistrat la AVAS sub nr.1/2004 și la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 809/2004, identificate prin certificatul de obligații bugetare nr.8586 din 10.05.2004 eliberat de Direcția Generală de Administrare Contribuabili, întrucât nu a fost autorizat ajutorul de stat.
Consecința așa-zisei pierderea înlesnirilor la plată acordate prin ordinul comun a fost măsura dispusă de pârâtă care a repus în sarcina societății toate sumele care urmau să facă obiectul scutirii la data achitării ultimei rate din sumele eșalonate la plată.
Susține reclamanta că a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor bugetare prevăzute prin OG 45/2004, pentru finalizarea privatizării unor societăți comerciale din portofoliul APAPS aflate în dificultate și legea nr.137/2002, pentru următoarele categorii de obligații bugetare:
- obligații fiscale principale cu reținere la sursă, datorate și neachitate în perioada 1.01.2003 - 31.12.2003, precum și dobânzi penalități de întârziere și penalități de întârziere aferente acestora, pentru care a fost acordată eșalonarea la plată pe 5 ani cu 6 luni perioadă de grație cuprinsă în eșalonare;
- obligații fiscale principale restante la 31.12.2002 pentru care a fost acordată amânarea la plată, în vederea scutirii, până la ultimul termen de plată a sumelor eșalonate;
- dobânzi si penalitatea de orice fel, aferente obligațiilor fiscale principale restante la data de 31.12.2002. pentru care a fost acordata amânarea la plata, in vederea scutirii, pana la ultimul termen de plata a sumelor eșalonare;
- obligațiile fiscale principale datorate si neachitate în perioada 01.01.2003 - 31.12.2003, pentru care a fost acordata amânarea la plata, în vederea scutirii, pana la ultimul termen de plata a sumelor eșalonate; - dobânzi si penalități de orice fel, aferente obligațiilor fiscale principale datorate si neachitate in perioada 01.01.2003 31.12.2001. pentru care a fost acordata amânarea la plata, in vederea scutirii. pana la ultimul termen de plata a sumelor eșalonate;
~ obligațiile fiscale principale restante reprezentând vărsăminte din profitul net precum si dobânzile si penalitățile de orice fel aferente acestora. datorate la data de 06.02.2004, pentru care a fost acordata amânarea la plata, in vederea scutirii, pana la ultimul termen de plata a sumelor eșalonate.
Susține reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea 554/2004, pentru suspendarea executării notei de constatare, respectiv existența unui caz bine justificat, reprezentat de faptul că Ordinul comun pentru acordarea înlesnirilor la plată nu a fost revocat de către autoritățile emitente, a intrat în circuitul civil, și-a produs efectele, consolidând raporturile juridice pe care le reglementează.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 și alin.2 din Ordinul comun, pierderea valabilității înlesnirilor la plată are loc doar în situația nerespectării contractului de privatizare a termenelor și condițiilor menționate, cu consecința începerii, sau după caz, a continuării executării silite.
Nicio altă condiție nu este impusă pentru valabilitatea înlesnirilor la plată, a cărei nerespectare să poată conduce la pierderea înlesnirilor la plată și a aplicarea măsurilor de executare silită asupra societății.
înlesnirilor la plată acordate prin ordin comun, pentru considerentul că nu a fost autorizat ajutorul de stat, astfel cum a reținut pârâta, nu este prevăzută prin ordinul comun, ca și cauză de pierdere a acestor facilități.
Totodată autorizarea ajutorului de stat nu reprezintă obligație a societății, a cărei nerespectare să poată conduce la pierderea înlesnirilor la plată, iar procedura de autorizare a ajutorului de stat, se derulează de către autoritățile statului, respectiv inițiatorul ajutorului, AVAS și furnizorul acestuia Ministerul Finanțelor Publice, societatea reclamantă, în calitate de beneficiat neputând intervenii în această procedură.
În condițiile în care, reclamanta a respectat întocmai condițiile de menținere a valabilității înlesnirilor la plată, achitând toate sumele eșalonate la plată, precum și obligațiile fiscale curente, nota de constatare nr.- din 27.10.2009, este nelegală și nu există nici un motiv să atragă pierderea valabilității înlesnirilor la plată.
Și cea de-a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 din Legea 554/2004 este îndeplinită, iminența producerii prejudiciului, fiind legală în mod direct de imposibilitatea desfășurării activității societății, prin continuarea măsurilor de executare silită și, implicit, suspendarea sau anularea autorizației de antrepozit fiscal.
În cauză s-a demarat procedura executării silite, care a produs o destabilizare financiară gravă în contabilitatea și activitatea reclamantei, iar punerea în executare a notei de constatare va conduce și la o pagubă creată bugetului de stat, respectiv pierderea sumei de cca. 100.000.000 lei anual, sumă ce reprezintă obligații bugetare, achitate de societate prin desfășurarea activității.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 și 15 din Legea 554/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei nota de constatare nr.- din 27.10.2009, dovada înregistrării acțiunii de fond, Ordinul comun înregistrat la AVAS sub nr.1/2004 și la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.809/2004, titlu executoriu și somația emisă de pârâtă, dovada achitării cauțiunii, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada existenței pe rolul instanțelor a unei acțiuni având ca obiect anularea actului pentru care se solicită suspendarea, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.14 impuse de Legea 554/2004 în sensul că nu se răstoarnă prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, prin faptul că ordinul invocat de reclamantă a vizat amânarea la plată în vederea scutirii, a sumelor datorate de reclamantă și nu scutirea efectivă a acestor sume, reclamanta urmând a beneficia de scutirea efectivă a sumelor datorate, numai după îndeplinirea tuturor condițiilor legale, printre care se numără și autorizarea ajutorului de stat.
Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinit în cauză, întrucât reclamanta nu a administrat nici o dovadă care să probeze iminența producerii pagubei invocate.
Pârâta a depus la dosarul cauzei practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Excepția inadmisibilității cererii de suspendare este neîntemeiată în condițiile în care pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal este înregistrat dosarul nr-, având ca obiect cererea de anulare a notei de constatare și a deciziei emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în etapa soluționării contestației administrative formulată de către reclamantă.
Prin Nota de constatare nr.- din 27.10.2009, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare Contribuabili a constatat pierderea înlesnirilor la plată acordate prin ordinul comun nr.1/2004, și nr- al AVAS și al Ministerului Finanțelor Publice, în privința reclamantei, repunând la plată obligații de plată restante, menționate în cuprinsul notei, dobânzile și penalitățile de întârziere, aferente obligațiilor fiscale restante menționate.
Prin Ordinul comun privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor fiscale datorate și neachitate de SN Românesc (actuala - -) s-a dispus amânarea la plată în vederea scutirii în procent de 100%, până la ultimul termen de plată din eșalonările acordate și menționate în cuprinsul acesteia, respectiv eșalonări la plată pentru anumite tipuri de obligații bugetare.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Ordinul comun, înlesnirile la plată acordate prin acest act administrativ își pierd valabilitatea, în condițiile în care reclamanta nu respectă dispozițiile art.2 și art.3 și în situația în care nu-și achită obligațiile fiscale curente ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente, începând cu data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.
De asemenea, din dispozițiile art.4 alin.2 ale aceluiași ordin, reiese că pierderea valabilității înlesnirilor acordate și anularea acestora au loc în situația nerespectării contractului de privatizare a termenelor de plată din graficul de eșalonare și a condițiilor prevăzute în acest ordin.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004 modificată și republicată, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a acestuia este necesară întrunirea cumulativă a altor două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin caracterul lor imperativ denotă natura de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ și presupun dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței pagubei.
În mod constant s-a apreciat în raport de definiția cuprinsă în art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 modificată și republicată că vădita nelegalitate a unui act administrativ, respectiv împrejurări intrinseci sau extrinseci acestuia care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului pot fi considerate caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.
În cauză Curtea reține că la baza emiterii Notei de constatare, de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală au stat dispozițiile art.15 din OG 45/2004, art.5 alin.2 din Legea 143/1999, HG 490/2005 și OUG 117/2006, precum și împrejurarea că în privința reclamantei nu a fost autorizat ajutorul de stat pentru sumele prevăzute a fi scutite prin ordinul comun.
Autorizarea ajutorului de stat nu reprezintă însă una dintre condiții, avute în vedere la emiterea ordinului comun, nicio condiție preliminară sau care urma a fi îndeplinită neimpunându-se societății reclamante decât respectarea punctuală a unor cerințe.
Fără a verifica pe fond legalitatea actului a cărui suspendare se solicită, Curtea apreciază că inexistența unei mențiuni în cuprinsul ordinului comun în baza căruia reclamanta a beneficiat de amânări și înlesniri la plată referitoare la autorizarea ajutorului de stat este de natură să afecteze prezumția de legalitate notei de constatare în condițiile în care, din înscrisurile existente la dosarul cauzei și susținerile pârâtei, reiese că - - (ca și continuatoare în drepturi și obligații a SN Românesc) a respectat prevederile impuse prin actul de scutire și eșalonare la plata obligațiilor fiscale.
Susținerea pârâtei potrivit căreia legalitatea notei de constatare este justificată prin mențiunile din Ordinul comun, referitoare la amânarea doar a înlesnirilor la plată acordate reclamantei, nu poate fi primită în considerarea prevederilor de ansamblu ale ordinului, care stabileau obligații clare în sarcina reclamantei pentru acordarea înlesnirilor la plată.
Pe de altă parte, Curtea reține că pârâta a emis atât nota de constatare a cărei suspendare se solicită și a demarat proceduri de executare silită, în condițiile în care nu a fost revocat ordinul comun a celor două autorități publice emitente.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.14 din legea 554/2004, referitoare la caracterul iminent al pagubei care s-ar produce în patrimoniul reclamantei, prin punerea în executare a actului administrativ contestat, instanța apreciază în raport de demararea procedurilor de executare silită inițiate de către autoritatea publică pârâtă, în raport de cuantumul sumei reprezentând obligații fiscale individualizate prin titlurile executorii, precum și în raport de datele balanței de verificare a societății, că și această condiție este îndeplinită.
De asemenea, Curtea va avea în vedere faptul că sumele cuprinse în nota de constatare a cărei suspendare se solicită, nu au putut fi avute în vedere de către societatea reclamantă la întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli aferent anului fiscal în curs, în condițiile în care se știa beneficiara ordinului comun nr.1/2004 și 809/2004 al AVAS și Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât plata acestor obligații fiscale și a accesoriilor aferente este de natură să-i creeze un evident prejudiciu.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute, Curtea va admite cererea, și va dispune suspendarea executării Notei de constatare nr.-/2009 emisă de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite cererea formulată de reclamanta - -, cu sediul în,-, sector 6, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI cu sediul în B,-, sector 5.
Dispune suspendarea executării notei de constatare nr.-/27.2009 emisă de pârâtă până la soluționarea cauzei în fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
29.04.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
