Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 961/CA/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta ANAF - - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 430/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pentru acest termen au fost citați intimații cu mențiunea de a formula și depune la dosar întâmpinare; la dosar nu au fost depuse înscrisuri noi față de termenul anterior de judecată.
Față de lipsa părților și a mandatarilor aleși, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reluând cauza și apelul nominal, se constată lipsa părților.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 722 din 23.02.2009 s-a înregistrat cererea formulată de Com SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr. 2 din 30.01.2009 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6 din 30.01.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanta a învederat instanței că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, susținând următoarele:
În ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, care să determine măsura suspendării reclamanta a subliniat că în cauză instanța are posibilitatea să facă o apreciere cu privire la aparența dreptului, a legalității și temeiniciei actelor administrative contestate, întrucât împotriva constatărilor pârâtei, relevate de raportul de control prin care s-a reținut că reclamanta nu a înregistrat declarația pe proprie răspundere din care să rezulte că în perioada 1 iulie 2007 - 18 decembrie 2007 nu a utilizat produsul cocs într-unul din scopurile precizate de lege pentru a beneficia de scutire de accize, reclamanta a formulat contestație.
Reclamanta susține și că, din facturile emise cu privire la produsul cocs intrat în perioada 01.07.2007 și 18.12.2007 rezultă că acesta a fost revândut către fabrici de zahăr care, l-au utilizat în procesul tehnologic de producere a zahărului, în scopul prev. de art. 175 ind. 4 alin. 1 pct. 2 lit. e din legea nr. 571/2003 scop care, în virtutea acelorași prevederi legale, atrage scutirea de la plata accizelor. În plus acest produs ar fi fost înstrăinat în întreaga perioadă care a făcut obiectul controlului, către aceiași clienți și în același scop.
În acest context, a susținut reclamanta că, potrivit dispozițiilor legale în materie, singura condiționare legală, cu semnificație asupra scutirii de acciză, este expres prevăzută de lege și vizează scopul utilizării produsului.
Paguba iminentă pe care reclamanta riscă să o sufere urmare executării actelor administrativ fiscale contestate a fost justificată prin aceea că în ipoteza în care executarea actelor respective ar continua, reclamanta ar fi pusă în situația de a nu mai avea la dispoziție fondurile necesare acoperirii altor datorii bugetare curente cât și a datoriilor comerciale scadente, în sensul prev. Legii 85/2006, prefigurându-se astfel certitudinea inițierii procedurii falimentului, de către unul dintre furnizorii și implicit creditorii acesteia.
S-a făcut referire și la jurisprudența CEDO în materie, potrivit căreia, ar exista o încălcare a dreptului de acces la instanță în situația în care autoritățile fiscale au impus părții plata de taxe și accesorii stabilite retroactiv, care au și fost puse în executare înainte ca o instanță competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal.
Prin sentința civilă nr. 430 din 6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba s-a admis cererea reclamantei și în consecință s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr. 2 din 30.01.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6/30.01.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut în cauză îndeplinirea condiției cazului bine justificat, constând în împrejurarea că probele administrate în cauză ( în special facturi de vânzare a cocsului către fabrici de zahăr ) sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrative atacate. S-a mai reținut că executarea sumelor pretinse la bugetul de stat ar aduce societatea reclamantă în încetare de plăți ceea ce implică cauzarea unei pagube importante acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a actelor administrativ fiscale atacate.
În motivarea recursului se susține că în cauză nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, ceea ce trebuia să determine respingerea cererii de suspendare.
Curtea, din oficiu, a ridicat excepția tardivității recursului.
Analizând această excepție se reține că potrivit art. 14 din Legea 554/2004, așa cum de altfel, s-a stabilit și de instanța de fond, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar conform art. 101 Cod procedură civilă "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".
În speță, hotărârea atacată a fost comunicată recurentei pârâte în data de 13.05.2009, astfel că termenul de recurs s-a împlinit la data de 19.05.2009. Recursul a fost declarat de pârâtă la data de 25.05.2009, cu depășirea termenului arătat, intervenind, așadar, sancțiunea decăderii conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada că a fost împiedicată în exercitarea recursului de o împrejurare mai presus de voința ei, Curtea constată că excepția tardivității recursului este întemeiată, urmând a respinge recursul în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta ANAF - - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 430/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 5 ex./23.09.2009
Jud. fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
