Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 98/
Ședința publică din 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtele " 21 ", cu sediul în B,-, sector 2 și " M" cu sediul în localitatea,-.B, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 358 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților în litigiu s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 24 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 31 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 358 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea reclamanților Consiliul Județean M, Consiliul Local Târnăveni, Consiliul Local L, Consiliul Local, Consiliul Local, Consiliul Local, Consiliul Local de, Consiliul Local, prin reprezentanții legali ai acestora, formulată în contradictoriu cu pârâtele Agenda 21 SA B și M SA, dispunându-se rezilierea contractului de parteneriat public-privat înregistrat la Consiliul Județean M sub nr. 8839 din 14 octombrie 2001, contract încheiat între reclamanți și pârâta Agenda 21 SA.
Prin aceeași hotărâre s-a constatat încetat dreptul de administrare al pârâtei SA asupra terenurilor care formează amplasamentele pentru obiectivul de investiție și s-a dispus evacuarea pârâtelor de pe aceste amplasamente, obligându-le totodată la predarea către reclamanți a amplasamentelor și investițiilor efectuate, în deplină posesie și proprietate, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, sancțiune sub care pârâtele trebuia să predea și planșele, proiectele, avizele legate de obiectivul investiției cuprinse în contract.
S-a respins petitul privind suspendarea executării contractului ca rămas fără obiect și s-a respins cererea reconvențională a pârâtei Agenda 21 SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, obiectul contractului din litigiu este executarea obiectivului de investiție "Depozit Zonal din județul M", iar rezilierea acestuia s-a întemeiat pe neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâte raportat la lucrările primei etape, potrivit anexei 4 din contract. Aceste lucrări trebuiau finalizate până la 31 mai 2006 cu excepția stației de transfer de la care urma să fie finalizată în termen de 5 luni de la data obținerii autorizației de continuare iar comisia constituită pentru a inventaria stadiul de realizare a lucrărilor aferente etapei Iac onstatat nerespectarea obligațiilor contractuale ale pârâtelor, încheind procesul verbal din 31 mai 2006. S-a înlăturat orice culpă din partea reclamanților întrucât aceștia au predat toate amplasamentele prin procese verbale de predare-primire, au fost emise certificate de urbanism, autorizații de construire și a fost înscris în cartea funciară dreptul de administrare în favoarea SA cu privire la amplasamentele predate.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâtele Agenda 21 SA B și M SA, solicitându-se în principal casarea cu trimitere spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalului Brașov, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale de a fi obligați reclamanții să le predea documentele de urbanism și autorizația de construcție întocmite cu respectarea prevederilor legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a precizat că se verifică motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, deoarece s-a încălcat competența teritorială în condițiile în care părțile contractante au convenit prin art. 24.2 asupra competenței instanțelor din Recurentele au precizat că au invocat excepția necompetenței teritoriale în întâmpinarea formulată la dosarul instanței de fond, în termenul prevăzut de lege, iar instanța în mod nelegal și netemeinic a apreciat că această clauză contractuală este inoperantă în raport de prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
S-a învederat că prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 constituie norme de competență relative, astfel încât părțile pot deroga de la aceste norme printr-o convenție încheiată în temeiul art. 19 Cod procedură civilă, constituind astfel o prorogare convențională de competență. S-a mai precizat că și din dispozițiile speciale prevăzute de art. 13 alin. 4 din OG nr. 16/2002 rezultă caracterul relativ al normei privind competența teritorială.
Recurenții au mai invocat faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța neprecizând în considerente care au fost motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nici ce anume a determinat-o să nu rețină excepția de fond, acea a neexecutării contractului de către reclamantă. S-a precizat că instanța de fond avea obligația de a arăta în hotărâre motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, obligația de a soluționa echitabil și obiectiv cauza.
De asemenea, s-a motivat și pe lipsa de temei legal a sentinței, precum și pe interpretarea greșită a legii aplicabile în speță, detaliind condițiile cumulative în care se poate cere în justiție rezoluțiunea/rezilierea unui contract sinalagmatic, insistându-se pe culpa reclamantelor. Astfel, s-au arătat în detaliu împrejurările de fapt care dovedesc neîndeplinirea obligației contractuale asumate de reclamantă, și anume cele cuprinse în art. 9 pct. 9.2, art. 4.3, art. 4.4, art. 4.11, art. 5.1, art. 16.1, art. 10.1 și art. 20.3, subliniindu-se reaua-credință a reclamantelor atât în executarea contractului cât și în formularea prezentei acțiuni civile.
Criticile recurentelor au vizat și ignorarea prevederilor art. 969 Cod civil, a prevederilor art. 1020 și 1021 Cod civil, concluzionându-se că hotărârea pronunțată încalcă principiul bunei credințe în executarea convențiilor, principiu consacrat de prevederile art. 970 alin. 1 Cod civil.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor celor două pârâte, deoarece hotărârea atacată este temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării s-a precizat că raportat la primul motiv de recurs și anume încălcarea competenței teritoriale a instanței, înțeleg să invoce incidența prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ determinat de natura contractului din litigiu, astfel că, clauza contractuală cuprinsă în art. 29.2 din contractul de parteneriat public-privat este inoperantă.
Referitor la celelalte motive de recurs, intimații au precizat că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că solicitarea de reziliere a contractului pentru neexecutarea obligației asumate de părți, are în vedere obligația de executare a lucrărilor în termenul stabilit, în graficul de execuție care prevedea o finalizare a lucrărilor aferente etapei I, până la 31 mai 2006. S-a învederat că stadiul de îndeplinire a contractului a fost constatat nemijlocit de instanță, de fapt cu ocazia cercetării la fața locului și în mod corect s-a considerat că nu se poate da eficiență excepției de neexecutare invocată de pârâte. S-a susținut îndeplinirea obligațiilor de către intimați și anume încheierea proceselor verbale de predare preluare a amplasamentelor, eliberarea certificatelor de urbanism, emiterea autorizațiilor de construire, înscrierea în cartea funciară a dreptului de administrare în favoarea M SA. S-a considerat nejustificată acuza relei-credințe, subliniindu-se că soluția pronunțată de instanța de fond a respectat toate principiile de drept invocate de pârâtele recurente.
În concluziile scrise formulate de părți au fost reluate în mod detaliat toate motivele de fapt și de drept care au făcut obiectul recursului, respectiv al întâmpinării, părțile menținându-și poziția procesuală.
Referitor la motivele pentru care s-a respins excepția de nelegalitate invocată în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, acest text de lege, așa cum a fost modificat, permite invocarea excepției de nelegalitate doar în fața instanței de fond nu și în calea de atac a recursului. Înainte de modificare, din economia textului alin. 1 al art. 4, rezulta că încheierea prin care instanța în fața căreia s-a invocat excepția decidea să sesizeze sau nu instanța competentă și să suspende cauza, nu era supusă vreunei căi de atac, nefiind o prevedere expresă în acest sens.
În actuala reglementare se prevede în mod expres căîncheierea de sesizarea instanței de contencios administrativnu este supusăniciunei căi de atac iar încheierea prin carese respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Întrucât hotărârea instanței de recurs este irevocabilă, această dispoziție prin care se deschide calea de atac "odată cu fondul" rămâne lipsită de eficiență juridică. Singura posibilitate de a ataca odată cu fondul respingerea cererii de sesizare este cea a exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei de instanța de contencios. Această interpretare nu vine în contradicție cu sintagma "oricând în cadrul unui proces", deoarece excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând până la încheierea dezbaterilor spre deosebire de alte excepții de procedură care trebuie propuse în condițiile art. 115 și 132 Cod procedură civilă, în tot cursul judecății putând fi invocate doar cele de ordine publică. Mai mult decât atât, art. 162 Cod procedură civilă prevede în mod expres situația în care excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs.
Un alt exemplu în care legiuitorul a prevăzut în mod expres posibilitatea invocării unei excepții "chiar înaintea instanței de recurs" este și textul art. 166 Cod procedură civilă, privind puterea lucrului judecat. Prin urmare, situațiile și condițiile în care o excepție poate fi invocată și în fața instanței de recurs, sunt expres prevăzute de lege.
Sintagma "oricând în cadrul procesului" nu poate justifica interpretarea posibilității de invocare a excepției în fața instanței de recurs, întrucât ar fi în contradicție cu posibilitatea de atacare "odată cu fondul" și în plus, i s-ar lua părții, care invocă excepția în fața instanței de recurs și căreia i s-a respins cererea de sesizare, calea de atac. Aceasta deoarece, posibilitatea de a ataca respingerea cererii de sesizare i s-ar da numai formal, hotărârea pronunțată de instanța de recurs fiind irevocabilă.
Interpretarea unei norme juridice se face în scopul producerii efectelor juridice și respectării drepturilor procesuale ale părților și a echității. Dacă s-ar interpreta textul alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 554/2004 în sensul admisibilității invocării excepției de nelegalitate și în fața instanței de recurs, s-ar ajunge la situația ca încheierea de respingere pronunțată de instanța de fond să poată fi efectiv atacată odată cu fondul cauzei, prin exercitarea căii de atac a recursului, în timp ce o încheiere de respingere pronunțată de instanța de recurs să fie în mod paradoxal irevocabilă, deși teoretic susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul.
Analizând hotărârea atacată în primul rând prin prisma motivului de casare invocat și anume încălcarea competenței teritoriale a primei instanțe, instanța constată că acest motiv se verifică, din următoarele considerente:
Obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă rezilierea contractului de parteneriat public-privat încheiat între părțile din litigiu, contract care, după natura sa juridică atrage competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit actului aflat la filele 21-47 dosar fond, la art. 24 "Soluționarea conflictelor", părțile au convenit asupra prorogării teritoriale de competență în soluționarea eventualelor litigii, în favoarea instanțelor judecătorești din
În condițiile în care reclamanții, părți în contract, au înregistrat acțiunea în reziliere pe rolul Tribunalului Mureș, pârâtele, părți contractante, au invocat prin întâmpinarea formulată pentru prima zi de înfățișare, excepția necompetenței teritoriale, excepție respinsă prin încheierea pronunțată de instanța de fond la termenul din 19 decembrie 2006.
Instanța a apreciat că în raport de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 care stabilește competența în materia contenciosului administrativ, la domiciliul pârâtei sau la cel al reclamantului, cele convenite de părți prin clauza contractuală privind competența de soluționare a litigiilor este inoperantă (fila 374 dosar fond).
Această excepție a fost greșit soluționată de instanța de fond, deoarece textul alin. 3 al art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu instituie o competență teritorială absolută în materia contenciosului administrativ. Regula are în vedere posibilitatea pentru reclamant de a opta, de a alege între instanța de la domiciliul/sediul său și cel de la domiciliul/sediul pârâtului, iar această normă de competență teritorială nu este imperativă și nu împiedică părțile ca prin convenția lor să investească o altă instanță. Convenția de prorogare se impune părților și niciuna dintre părți nu se poate sustrage prin voință unilaterală, prin sesizarea unei alte instanțe decât cea desemnată prin clauza contractuală. În cauză nu este incidentă vreo normă imperativă care să reglementeze competența teritorială și nu se poate pune în discuție norma privind locul situării imobilului, deoarece nu este litigiu care să poarte asupra vreunui imobil ci este un litigiu generat de încheierea și executarea unui contract administrativ.
Contractul de parteneriat public-privat a fost încheiat în baza OG nr. 16/2002 aprobată prin Legea nr. 470/2002, acte normative care nu au instituit o competență teritorială exclusivă derogatorie de la dreptul comun în materie. Mai mult decât atât, OG nr. 16/2002 a suferit modificări, printre care și art. 13, în sensul că aliniatul 4 al acestui articol prevede posibilitatea părților contractante de a stipula clauză compromisorie de a atribui competența soluționării litigiilor instanțelor arbitrale române sau internaționale. Dacă legiuitorul nu a înțeles să interzică posibilitatea unei clauze compromisorii, prin care practic se sustrage litigiul de la o jurisdicție etatică, cu atât mai puțin ar fi avut intenția să interzică posibilitatea prorogării convenționale de competență în favoarea unei alte instanțe de același grad.
Reglementarea prevăzută de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, prin ea însăși, nu face inoperantă clauza convenită de părți prin art. 24 din contract.
Prin instituirea acestei prorogări convenționale de competență teritorială nu se încalcă nici regula instituită de art. 8 alin. 3 din legea nr. 554/2004 potrivit căreia principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, deoarece orice instanță din România aplică în egală măsură legislația incidentă în materie și respectă regulile instituite prin norme imperative, indiferent de jurisdicția teritorială a instanței. Prin urmare și instanța aleasă convențional de părțile contractante este datoare să apere aceleași principii și să aplice aceleași acte normative pe care le aplică instanța aleasă de parte cu încălcarea normei de competență teritorială la care s-a obligat prin clauză convențională.
În contextul celor arătate, nu se mai pun în discuție celelalte motive de recurs, devenind incidente prevederile art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, astfel că se va admite recursul pârâtelor, se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare instanței competente teritorial, prin prorogare convențională, respectiv Tribunalul Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele Agenda 21 SA B și M SA -, împotriva sentinței civile nr. 358 din 20 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente, respectiv Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
-19.02.2008-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- din 22 februarie 2008
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Str.__________________________Nr._____
Alăturat vă trimitem spre competentă soluționare dosarul nr- al Curții de Apel Târgu - M, întrucât prin Decizia nr.98/R din 31 ianuarie 2008 s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Menționăm că dosarul conține un număr de 173 de file, la care se află atașate dosarele nr- al Tribunalului Mureș (vol.) și dosarul nr.4163/2006 al Tribunalului Mureș (vol.II.).
PREȘEDINTE: Nemenționat
GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
