Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1345

Ședința publică de la 14.05.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica

JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela

JUDECĂTOR - -

GREFIER

...

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva Încheierii din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.19725/3/CA/2007, în contradictoriu cu pârâții COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE PRESTĂRI SERVICII LA NIVELUL SECTORULUI 5 B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 5 și MUNICIPIUL

Se învederează de către grefierul de ședință că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 13.05.2009, de către recurenta - reclamantă - SRL, Concluzii, la care s-a anexat jurisprudență.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, la solicitarea expresă a apărătorului recurentei - reclamante, a amânat pronunțarea la data de 14.05.2009, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2008 pronunțată în camera de consiliu de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal în dosarul -,a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentintei civile nr.1546/19.12.2007,cerere formulata de reclamanta - Cons SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 B,Municipiul B și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.550/2002 din cadrul Primăriei Sectorului 5

A fost lămurit dispozitivul sentinței civile anterior menționate în sensul că a fost obligat pârâtul să vândă reclamantei spațiul comercial,prin negociere directă,din prețul de vânzare urmând a fi dedusă valoarea investițiilor efectuate de reclamant în cuantum de 66.339 USD.

Pentru a pronunța această solutie,instanța de fond a retinut ca prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București,reclamanta - Cons SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Sectorului 5 B,Municipiul B și Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.550/2002 din cadrul Primăriei Sectorului 5 Bas olicitat obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial situat în B,B- - - nr. 29-31,în suprafată de 311 mp,din care 127,70 mp suprafața principală și 183 mp dependințe,precum și stabilirea prețului de vânzare prin deducerea valorii investițiilor efectuate de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr.1546/19.12.2007 a Tribunalului București -Sectia contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în parte,iar pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 Baf ost obligat să vândă în numele Statului Român,spațiul comercial anterior menționat,spațiu ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.17117/30.11.1992 încheiat între cele două părți,prețul de vânzare urmând a fi stabilit prin deducerea valorii investițiilor efectuate de către reclamantă.

Împotriva cestei soluții a declarat recurs Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.550/2002 din cadrul Primăriei Sectorului 5 B,iar prin decizia nr.1586/16.06.2008 a fost respins ca nefondat de Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Din considerentele sentinței civile recurate,rezultă că metoda de vânzare care se va aplica va fi de negociere directa.

Față de determinarea legală pretului de vânzare,instanța învestită cu cererea de lămurire a dispozitivului în sensul indicării prețului vânzării spațiului comercial,a constatat ca se aplica prevederile art.19 alin.1 din legea 550/2002 deoarece,chiar dacă s-a efectuat o expertiză prețuitoare a spațiului comercial,această valoare nu poate fi luată în calcul pentru ca la momentul declanșării acțiunii civile,procedura era în faza aprobării vânzării si nu a stabilirii prețului și a încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Împotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta - Cons SRL,solicitând modificarea în parte a încheierii,în sensul indicării prețului vânzării,astfel cum a fost stabilit prin probele administrate în cauză și necontestate de părți,cu deducerea sumei de 70.913 USD.

În mod subsidiar,s-a solicitat modificarea încheierii atacate în sensul indicării în dispozitivul hotărârii a sumei reprezentând valoarea investițiilor efectuate de catre reclamantă,reactualizată cu rata inflației.

Recurenta a criticat solutia instantei de fond sub aspectul eronatei retineri a aplicării art.19 alin.1 din Legea 550/2002.

În acest sens,recurenta a argumentat ca actiunea sa având ca obiect obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii 550/2002,fiind fundamentata pe dispozițiile HG 386/2006 cu modificările ulterioare.

În acest context,se apreciază că în speță nu pot fi incidente dispozițiile Legii 550/2002,nefiind vorba de o continuare a procedurii începute în regimul vechii reglementări în sensul art.23 din Legea 550/2002 deoarece intrarea în vigoare a legii noi a găsit părțile implicate deja într-o procedură judiciară,iar nu în faza administrativă.

Reclamanta a mai arătat că instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize prețiutoare în vederea stabilirii prețului de vânzare,expertiza ale cărei concluzii nu au fost contestate de către părți.

Tot astfel,pe tot parcursul procesului,autoritatea publică nu a negat dreptul reclamantei de a cumpăra spațiul comercial în litigiu,iar refuzul de stabilire a prețului de vânzare pe baza expertizei administrate și încuviințate de instanță reprezinta un formalism excesiv,cu consecinta premisei unui nou litigiu între părți si a îndepărtării posibilității de executare a dreptului recunoscut reclamantei prin hotărârea judecătorească.

Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate,Curtea îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză,reclamanta a promovat la data de 02.07.2002acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei Consiliul local Sector 5 la încheierea contractului de vânzare cumpărare a spatiului comercial situat în B,B- - - nr. 29-31,în suprafată de 311 mp,din care 127,70 mp suprafața principală și 183 mp dependințe,precum și stabilirea prețului de vânzare prin deducerea valorii investițiilor efectuate de către reclamantă,temeiul de drept al cererii constituindu-l dispozițiile HG 389/1996,astfel cum a fost modificată prin HG 505/1998.

Potrivit art.2 din actul normativ anterior menționatTransmiterea spațiilor comerciale prevăzute la art. 1 se face în temeiul contractelor, sub condiție rezolutorie, încheiate între proprietar, reprezentat prin unitățile care administrează spațiile, și cumpărătorul definit de prezenta hotărâre, cu negocierea prețului pornind de la valoarea actualizată la data transmiterii, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de un organ abilitat legal, expertiza efectuată pe cheltuiala cumpărătorului.

Rezultă din textul de lege citat că legiuitorul nu a determinat el însuși prețul de vânzare al spațiilor comerciale în raport de anumite criterii,ci,pornind de la un criteriu minimal- valoarea actualizată a acestuia -,a statuat în sensul negocierii părților asupra cuantumului acestuia.

În speță,astfel cum rezultă și din considerentele sentintei nr.1546/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția contencios administrativ,instanța a admis în parte cererea reclamantei si a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare,constatând că atitudinea autorității de a nu fi comunicat nici un răspuns la solicitarea reclamantei de cumpărare a spațiului reprezintă un refuz nejustificat în sensul art.2 lit.h din Legea 554/2004.

Așadar,instanța de contencios administrativ nu a statuat asupra prețului vânzării, rolul acesteia fiind acela de a cenzura exclusiv nelegalitatea refuzului de solutionare în termenul legal al unei cereri.

Criteriile avute în vedere de instanță au fost acelea prevăzute la art.1 din HG 389/1996 modif.(comerciale proprietate a statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, republicată, aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome, se transmit cu plată persoanelor fizice sau juridice care le folosesc în prezent, în temeiul unor contracte de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere, la solicitarea acestora, cu condiția menținerii actualei destinații.),respectiv împrejurarea că spațiul este proprietatea privată statului,aflat în administrarea Consiliului local Sector 5,reclamanta are contract de închiriere prelungit prin tacita relocațiune și a formulat cerere de cumpărare a spațiului.

Cu alte cuvinte,instanța de contencios administrativ,atunci când a dispus admiterea acțiunii si obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare,a constatat numai existenta dreptului reclamantei de a cumpăra spațiul -în considerarea apectului că îndeplinște conditiile impuse de lege-,precum și obligatia Consiliului Local Sector 5 de a trece la negociere în vederea încheierii contractului.

Instanța de contencios administrativ,însă,nu poate stabili ea însăși un preț,fie chiar în ipoteza administrarii și încuviințării unei expertize pretuitoare a bunului,de vreme ce dispozițiile legale nu statuează,astfel cum s-a arătat,asupra unor criterii de determinare obiectivă a pretului vânzării, ci stabilește în mod neechivoc asupra vânzării prin negociere directă. Altfel,instanta s-ar substitui vointei părților,ceea ce ar constitui o imixtiune nepermisă în raport de dispozițiile legale citate.

C mult,instanța poate cenzura concluziile raportului de expertiză întocmit de organul abilitat legal în conformitate cu art.2 din hotărâre, privitor la valoarea actualizată a spațiului de la care se pornește negocierea,însă nu poate stabili ea însăși un preț al vânzării.În speță,însă,nici nu a existat un astfel de raport de expertiză.

În raport de dispozițiile imperative ale legii,apare cu evidentă că faptul necontestării de către părți a concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară dispus în cauză cu privire la valoarea imobilului,nu impune instantei solutia obligării pârâtei la a-l vine la prețul determinat de expert.

În acest context,afirmatia instantei de fond în sensul că prețul stabilit prin expertiza judiciară nu poate fi luat în calcul întrucât la momentul declanșării acțiunii de catre reclamantă,procedura prevăzută de HG 386/2006 era doar în faza aprobării vânzării,este apreciată de C ca legală și temeinică.

Așa fiind,se impune și concluzia că în speță sunt incidente dispozițiile art.19 din Legea 550/2002(cu privire la modul de stabilire a prețului),din moment ce art.23 din acelasi act normativ prevede expres căprocedurile de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări de servicii, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua, cu recunoașterea valabilității actelor și a etapelor consumate până la această dată, potrivit dispozițiilor legale anterioare.

Pe de altă parte,solicitarea recurentei relativ la actualizarea cu rata inflatiei a sumei reprezentand valoarea investitiilor efectuate de către aceasta este inadmisibilă nu doar în considerarea împrejurarii că a fost formulată pentru prima data în recurs,dar și în raport de calea procedurală aleasă,respectiv lămurirea dipozitivului sentinței în temeiul art.2811.proc.civ,care nu permite darea unei astfel de soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva Încheierii din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.19725/3/CA/2007, în contradictoriu cu pârâții COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE PRESTĂRI SERVICII LA NIVELUL SECTORULUI 5 B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 5 și MUNICIPIUL B, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

- -

GREFIER,

Red.

Tehnored./2 ex.

1.06.2009

Președinte:Stânișor Denisa Angelica
Judecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Bucuresti