Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1608/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1608
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.215/20 01 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX--a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-DIRECȚIA GENERALĂ DE DEZVOLTARE, INVESTIȚII ȘI PLANIFICARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimata Primăria Municipiului B prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea ia act de legală timbrare a recursului conform dovezilor depuse la dosar de către recurent privind achitarea taxelor legale de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.215/20.01.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 23.07.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 ti reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Mun. B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare solicitând integrarea sa în listele de priorități întocmite în baza Legii nr. 341/2004 la numărul de ordine la care este îndreptățit potrivit legii.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este beneficiar al Legii nr.341/2004 fiind luptător rănit în Revoluția din 1989 și, deși a adresat numeroase cereri la primărie încă din anul 1995, poziția sa din lista de priorități este la numărul 63. învederat reclamantul că ultimul răspuns de la pârâtă a fost în sensul respingerii contestației pe motiv că nu a făcut dovada faptului depunerii cererii începând cu anul 1995. Reclamantul a mai arătat că nu sunt evidențiate clar criteriile avute în vedere la întocmirea listei.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 341 /2004.
La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri - filele 26-35 dosar judecătorie - din care rezultă că a formulat cereri de atribuire a unui spațiu cu altă destinație potrivit Legii nr. 42/1990 în perioada 1999 -2000.
In listele de prioritate întocmite de pârâtă pentru anii 2007-2008 se menționează că vechimea cererilor reclamantului este de 8 ani.
Reclamantul susține că s-a adresat autorității publice locale cu solicitarea de atribuire a unui spațiu încă din 1995, fără însă să facă dovada acestui fapt, motiv pentru care i-au fost respinse contestațiile formulate de acesta la ordinea de prioritate.
Potrivit art. 5 alin.l lit.a și c din Legea nr. 341/2004 persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deținut în proprietate o altă locuință până la data atribuirii; cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m2, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 m2 din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii.
Conform prevederilor Anexei nr. 2 din nr. 242/2005 unul din criteriile care determină departajarea solicitărilor de spații cu altă destinație decât aceea de locuință, în vederea atribuirii este acela al vechimii cererii - peste 5 ani - 5 puncte.
A reținut că reclamantul nu a făcut dovada că pârâta nu a luat în considerare criteriile prevăzute de lege pentru înscrierea sa în lista cu ordinea de preferință pe o poziție superioară celei pe care o ocupă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul promovat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, deoarece este eronată aprecierea că dacă ar fi făcut dovada formulării cererii de acordare a unui spațiu comercial din 1995, ar fi beneficiat de spațiu, depunerea ulterior, în 1999, fiind sancționată. A arătat că a depus cererea imediat ce legea i-a permis atribuirea.
Totodată, a depus o astfel de cerere anterior anului 1999, în localitatea unde pe atunci își avea domiciliul - B, apreciind că cerere sa trebuie să aibă continuitate, indiferent de modificarea ulterioară a domiciliului.
Indiferent, în termen de 10 ani de la formularea cererii din 1999, tot nu i s-a atribuit un spațiu, astfel încât dreptul recunoscut de lege, devine doar teoretic.
A precizat că instanța trebuie dă aibă rol activ și să stăruie în aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât, nu a avut avocat. Trebuia că se pună în vedere intimatei,și depune la dosar, situația cronologică a cererilor înregistrate și a spațiilor repartizate, nu să-i pună în vedere reclamantului, să facă dovada cererii din 1995.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
Și-a întemeiat recursul pe art.3041Cod procedură civilă.
A timbrat corespunzător recursul.
Intimata nu a formulat întâmpinare, conform art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prevederile art.3 și art.299 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Analizând recursul dedus judecății prin prisma criticilor formulate de către recurentul reclamant, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, recurentul reclamant nu a dovedit în nici un fel că intimata pârâtă nu a luat în considerare criteriile prevăzute de lege atunci când l-a situat în lista cu ordinea de preferință pe poziția pe care o ocupa la data introducerii acțiunii.
Dreptul recurentului prevăzut de art.5 alin.1 lit.c din Legea nr.341/2004, de a cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitații, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp. este afectat de condiția subînțeleasă privind existența unui astfel de spațiu disponibil, sens în care autoritatea administrativă a instituit o procedură prin nr.242/2005, care presupune întocmirea unei liste de priorități în privința destinatarilor legii, iar la data introducerii acțiunii recurentul ocupa în mod corect poziția nr.63 pe lista de priorități, conform criteriilor prevăzute de actul normativ.
Conform art.1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" (probatio incumbit actori), astfel că, potrivit legii, sarcina probării nelegalității întocmirii listei de priorități revine recurentului reclamant, iar nu instanței de judecată, iar în cauză recurentul reclamant nu a probat și nici măcar nu a argumentat că s-a încălcat legea la întocmirea listei de priorități.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.215/20 01 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-DIRECȚIA GENERALĂ DE DEZVOLTARE, INVESTIȚII ȘI PLANIFICARE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
18.11.2009
lqw |
Judecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
