Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 376/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 2.12.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr.376
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.799/CA din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect vânzări spații comerciale.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 martie 2009 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La data de 5 martie 2009, prin registratura instanței, pârâtul intimat a depus concluzii scrise, iar la data de 09.03.2009, prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă 799/14.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei - SRL T, împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului T - având ca obiect cererea de a fi obligat pârâtul la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial in suprafața de 2056,11 mp situat in imobilul din T, str. - nr. 2, înscris in CF nr. 621 col. T; cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că între părți există contractul de închiriere nr. 762/29.07.1999 pentru spațiul comercial in suprafață de 2056,11. situat in imobilul din T, str. - nr. 2, înscris in CF nr. 621 col. T, termenul locațiunii fiind de 15 ani, cu începere de la data de 01.07.1999.
În acord cu prevederile art. 2 lit. d din Legea nr.550/2002, dispozițiile acestei legi sunt aplicabile și spațiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele reglementate de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, și în situația în care imobilele nu se restituie persoanelor îndreptățite și rămân în administrarea deținătorilor actuali, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Într-adevăr, în speța de față, prin dispoziția nr. 1620/11.05.2007 emisă de Primarul Mun. Taf ost respinsă notificarea privind restituirea in natură a imobilului care face obiectul litigiului de față și s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că până la data introducerii prezentei acțiuni nu exista confirmarea de primire a dispoziției Primarului Mun. T nr. 1620/11.05.2007 de la toate persoanele cărora li s-a comunicat aceasta dispoziție.
Astfel fiind, în situația în care propunerea din dispoziție nu este acceptată, aceasta poate fi atacată în justiție in termen de 30 de zile de la data comunicării ei. Tribunalul constată că, în această situație, nu se poate considera drept finalizată procedura de restituire.
Tribunalul are în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 550/2002 potrivit cărora, în cazul spațiilor comerciale sau de prestări de servicii trecute în proprietatea statului în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire, prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dreptului de a depune o solicitare în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) din același act normativ. Sancțiunea perfectării unor contracte de vânzare cumpărare cu încălcarea acestor prevederi legale este nulitatea absolută, prevăzută în mod expres de legiuitor.
Reținând cele expuse, tribunalul respinge acțiunea formulată ca fiind prematur introdusă.
În cauză a declarat recurs reclamanta - SRL T solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Recurenta critică prima instanță, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru că soluția este într-o evidentă discordanță cu probele dosarului.
Astfel, pârâtul a făcut dovada existenței a două notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către, (continuată de ) și, pe de o parte și de către și, pe de altă parte, pentru imobilul din care face parte spațiul comercial deținut de societatea recurentă cu titlu de închiriere.
Notificările au fost soluționate după epuizarea fazei administrative prevăzute de Legea nr.10/2001 prin emiterea dispozițiilor nr. 1620/11.05.2007, respectiv nr.1174/07.05.2008 ale Primarului mun.
În primul caz, prin dispoziția nr. 1620/11.05.2007 a fost aprobată acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 - Titlul VII din Legea nr. 7/2005, constatându-se ca este imposibilă restituirea in natură, iar în cel de-al doilea caz, prin dispoziția 1174/07.05.2008 notificarea a fost respinsă, lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită a notificatorilor.
Pârâta a invocat nefinalizarea procedurilor administrative datorită lipsei dovezilor de comunicare cu toți notificatorii a dispoziției nr.1620/11.05.2007, aspect pe care prima instanță l-a reținut întocmai, fără a indica insă persoana față de care a apreciat comunicarea ca fiind neîndeplinită.
Astfel, in privința lui, recurenta susține că procedura de comunicare nu a putut fi într-adevăr îndeplinită datorită schimbării domiciliului acestuia in Austria, astfel cum agentul poștal a consemnat pe plic in data de 01.06.2007 (deci în urmă cu un an si J). În acest context, comunicarea s-a făcut cu mandatarul acestui notificator, dispunându-se in același timp si publicarea in Monitorul Primăriei T pe lunile iunie-iulie 2008.
Rezultă astfel că imposibilitatea comunicării dispoziției către se datorează exclusiv culpei acestuia care nu a anunțat schimbarea domiciliului.
Deși nu există un text de lege expres care să reglementeze această situație, recurenta apreciază pe deplin aplicabile prevederile art.98 Cod procedură civilă care trebuie aplicate prin analogie. Acestea stipulează că: "schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei in seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar."
În consecință, notificatorul avea obligația indicării unui alt domiciliu, obligație pe care insă nu și-a îndeplinit-o, sub sancțiunea neluării în seamă a acestei schimbări intervenite.
Recurenta apreciază că comunicarea către mandatar, precum și publicarea in Monitorul Primăriei sunt singurele modalități de comunicare rămase la dispoziția organului emitent în situația dată, modalități care au fost și exercitate, astfel încât procedura de soluționare a notificării în baza Legii nr.10/2001 poate fi socotită ca încheiată.
În cazul celei de-a doua notificări, comunicarea s-a făcut sub semnătură, cu confirmarea de primire a dispoziției de către ambii notificatori la data de 21 și respectiv 23 mai 2008.
În acest context, recurenta apreciază că procedura administrativă în ambele dosare este finalizată, restituirea în natură nefiind aprobată în niciunul din cele două cazuri, astfel încât, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii în temeiul prevederilor art.2 lit.d din Legea nr. 550/2002.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr.799/CA/14.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, modificându-se în tot sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantei - SRL T împotriva pârâtului Consiliul Local T și obligării pârâtului la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial în suprafață de 2056,11. situat în imobilul din T, str.-, nr.2, înscris în CF nr.621 colectivă
Totodată, va fi obligat pârâtul la 9520 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, reclamanta - SRL T este societate comercială care deține cu titlu de închiriere spațiul comercial situat în imobilul din T, str.-, nr.2, în suprafață de 2056,11 mp, înscris în CF nr.621 colectivă T în baza contractului de închiriere nr.762/99 cu termen de închiriere începând de la 1.VII.1999 și până la 30.VI.2014 și prin adresa nr.131/2.XII.2002 și apoi prin cea cu nr.36/16.2007 a solicitat Primăriei Municipiului T - Direcția Patrimoniu, cumpărarea spațiului comercial deținut în condițiile Legii nr. 550/2002 și prin adresa nr.D 72007 -- din 21.III.2007 a fost informată că Dispoziția nr.366/17.02.2004 privind respingerea notificării referitoare la imobilul situat în T, str.-, nr.2 și- a fost atacată în instanță, procesul ajungând la Înalta Curte de Casație și Justiție a României și că societatea comercială SRL va fi încunoștințată despre măsurile care vor fi dispuse prin emiterea noii dispoziții.
Ulterior, reclamanta a formulat alte două cereri înregistrate la Primăria municipiului T - Direcția patrimoniu, cu nr.D 72008 -502/23.2008 și nr.D 72008-770/31.2008 prin care i s-a comunicat că imobilul deținut în chirie a fost revendicat potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în proprietatea Statului Român, că prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr.1620/11.05.2007 s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură și acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din T,- și-. În cazul în care propunerea nu este acceptată, Dispoziția Primarului Municipiului T nr.1620/11.05.2007 poate fi atacată în justiție, în termen de 30 de zile de la comunicarea ei și că, până în prezent, se afirmă în adresă, nu există confirmare de primire a Dispoziției Primarului Municipiului T nr.1620/11.05.2007 de la toate persoanele cărora li s-a comunicat aceasta, astfel încât se consideră nefinalizate procedurile de restituire.
Se mai arată în adresă că notificarea pentru imobilul din T,- este nesoluționată, iar cu privire la solicitarea pentru cumpărarea spațiului închiriat se susține că nu poate fi avizată favorabil până la finalizarea procedurilor de restituire potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în temeiul art.VII din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Deci, pentru imobilul deținut în chirie de societatea comercială reclamantă s-au formulat două notificări în baza Legii nr.10/2001 și care au fost soluționate prin dispoziția nr.1174/7.2008 și nr.1620/11.2007.
Prin dispoziția nr.1174/7.2008 Primarul Municipiului Tar espins notificarea nr.247/2001 depusă de către și, privind solicitarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din T,- și str.-, nr.2, înscris în CF nr.621 T, cu nr.top.1184, pe motiv că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Dispoziția a fost comunicată numiților și care au semnat dovada de comunicare la datele de 23.2008 și respectiv, 21.2008, potrivit înscrisurilor depuse la pârât la filele 62-63 din dosarul Tribunalului Timiș.
Pârâtul nu a făcut dovada că dispoziția nr.1174/2008 a fost atacată de cei doi notificatori la secția civilă a tribunalului în conformitate cu prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, adică în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, termen care s-a împlinit în cursul lunii iunie 2008.
Prin cea de-a doua dispoziție emisă în condițiile Legii nr.10/2001, invocată de pârât, cu nr.1620/11.2007, Primarul Municipiului Tar espins cererea de restituire în natură cu privire la imobilul înscris în CF col.nr.621 T, cu nr.top.1184, formulată de numiții, (decedați și continuată de numiții și, în calitate de succesori, deoarece conform art.18 lit.a din Legea nr.10/2001, această măsură nu este aplicabilă în speță și prin art.2 din dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 numiților și.
Din considerentele dispoziției nr.1620/11.2007 rezultă că soluția de acordare de despăgubiri bănești s-a întemeiat pe prevederile art.18 lit.a din Legea nr.10/2001 care prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent bănesc în situația în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietara imobilelor și activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era asociat unic sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii aceleiași familii.
Măsura prevăzută de art.18 lit.a din Legea nr.10/2001, redată anterior, s-a justificat pe împrejurarea că prin sentința civilă nr.366/17.II.2004 pronunțată în dosarul nr. 2597/C/2004, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1848/26.II.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, prin care s-a anulat dispoziția nr.366/17.II.2004 emisă de Primarul municipiului T și a fost obligat acesta să statueze asupra notificării printr-o nouă dispoziție, conform art.32 din Legea nr.10/2001 și, de asemenea, pe motiv că instanța a constatat că imobilul notificat a fost proprietatea societății pe acțiuni "" SA (la care solicitanții inițiali și dețineau fiecare un număr de 80, respectiv 55 de acțiuni) fiind trecut, în temeiul Decretului de naționalizare a unor imobile nr.92/1950, în proprietatea Statului Român, iar numiții și au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, ca și continuatori ai personalității autorilor lor, în baza actelor de atribuire ale succesiunii acestora, precum și că în speță nu sunt incidente prevederile art.5 din norma enunțată, aspect care reiese din adeverința eliberată de Ministerul al Finanțelor din Austria și din declarațiile acestora, așa cum se menționează în cuprinsul dispoziției nr.1620/11.2007 emisă de primar.
Potrivit susținerilor pârâtului, consemnate în întâmpinare și în note de ședință, dispoziția nr.1620/11.2007 a fost comunicată celor doi beneficiari dar nu există confirmarea de primire a acesteia de la numitul.
Din actele dosarului rezultă că dispoziția nr.1620/11.2007a fost comunicată prin poștă numitului la data de 24.2007 la domiciliul său din Austria, așa cum acesta a fost declarat în dosarul întocmit potrivit Legii nr.10/2001, însă corespondența s-a restituit, cu mențiunea că destinatarul s-a mutat (fila 54 dosar Tribunalul Timiș ).
Drept urmare, Primăria Municipiului Tad ispus publicarea în Monitorul Oficial al Primăriei T, pe lunile iunie-iulie, anul 2008, tabelului ce a cuprins lista dispozițiilor emise în baza Legii nr.10/2001, care au fost trimise persoanelor îndreptățite de a le fi comunicate și care au fost returnate de Poșta Română, la poziția 42 tabelului găsindu-se dispoziția nr.1620/11.2007 privind pe, în dreptul căreia se menționează că destinatarul s-a mutat.
Monitorul Oficial din februarie 2009 al Primăriei T, anexat notelor de ședință depuse de pârât la Curtea de Apel Timișoara, la data de 5.III.2009, evidențiază că poziția 8 din Tabelul cu dispozițiile emise în baza Legii nr.10/2001 transmise persoanelor îndreptățite și returnate de Poșta Română, privește dispoziția nr.1620/11.2007 care a fost comunicată la 23.2007 mandatarei beneficiarilor dispoziției, numita și în dreptul poziției respective nu există mențiunea privitoare la returnarea corespondenței comunicate.
Din probele analizate rezultă că dispoziția nr.1620/11.2007 a fost comunicată numitului cu respectarea dispozițiilor art.95 Cod procedură civilă care prevăd posibilitatea citării prin publicitate atunci când partea nu se mai află la domiciliul declarat.
Împrejurarea că beneficiarul dispoziției și-a schimbat domiciliul indicat în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 și nu a adus la cunoștința autorității administrative noua sa adresă, face aplicabile dispozițiile art.98 Cod procedură civilă conform cărora, schimbarea de domiciliu a unora din părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar.
Legea nr.10/2001 nu conține dispoziții procedurale speciale de comunicare a dispozițiilor emise în condițiile art.25 și 26 din lege, astfel că devin aplicabile cele cuprinse în Codul d e procedură civilă.
Așa fiind, prin raportare la art.95 coroborat cu art.98 Cod procedură civilă, instanța constată îndeplinită dovada de comunicare a dispoziției nr.1620/11.2007 și cu numitul, motiv pentru care refuzul pârâtului de a soluționa favorabil cererea reclamantei, pe motiv că procedura de restituire reglementată de Legea nr.10/2001 nu este finalizată, urmare la neîntoarcerea confirmării de primire a dispoziției nr.1620/11.2007, de la toate persoanele cărora li s-a comunicat aceasta, cum se menționează în adresa de refuz emisă de Direcția patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului T, cu nr.D 72007--/5.II.2008, este vătămătoare pentru reclamantă în sensul art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, aceasta având dreptul de a cumpăra imobilul în litigiu prin îndeplinirea condițiilor art.4 din Legea nr. 550/2002, aspect de altfel necontestat de către pârât.
Instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr. 550/2002 care prevăd că "În cazul spațiilor comerciale sau de prestări de servicii trecute în proprietatea statului în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire, prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dreptului de a depune o solicitare în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1)."
Procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001 modificată a fost finalizată în ceea ce privește pe beneficiarii dispozițiilor nr.1620/11.2007 și nr.1174/7.2008, prin necontestarea acestora la instanță, potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată.
Concluzia se impune din interpretarea dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, care prevede că, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Art.26 alin.1 din aceeași lege prevede că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Împrejurarea că procedura administrativă de restituire reglementată prin Legea nr.10/2001 republicată este finalizată prin comunicarea dispozițiilor emise de primar rezultă și din conținutul art.21 alin.4 din lege, care dispune că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Constatarea existenței a două proceduri de restituire a bunurilor ce cad sub incidența Legii nr.10/2001 republicată rezultă și din conținutul art.21 alin.5 al legii, privitor la "Proceduri de restituire", unde se prevede că sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Deci, procedurile sunt de natură administrativă sau, după caz, de natură judiciară în măsura contestării la instanță a deciziilor sau dispozițiilor emise în procedura administrativă.
Cum dispozițiile emise pentru imobilul în litigiu, în baza Legii nr.10/2001 republicată, nu au fost contestate la instanță, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, procedura administrativă s- finalizat, astfel că nu mai poate opera suspendarea procedurii de vânzare a spațiului comercial, așa cum prevede art.24 alin.1 din Legea nr. 550/2002, anterior citat.
Instanța mai constată că dispoziția din art.24 alin.1 din Legea nr. 550/2002, privitoare la suspendarea procedurilor de vânzare pentru spațiile ce cad sub incidența Legii nr.10/2001 republicată, nu constituie un fine de neprimire, cum s-a interpretat de prima instanță, prin soluția de respingere a acțiunii pentru prematuritate, pentru că procedurile la Legea nr.10/2001 republicată nu se constituie în unele cu caracter prealabil sesizării instanței, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
În consecință, cum sentința s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale analizate prin prezenta decizie, se admite recursul reclamantei, modificându-se sentința cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispunându-se admiterea acțiunii așa cum s-a precizat anterior.
Raportat la soluția dată în cauză, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la 9520 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.799/CA/14.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în tot sentința în sensul că admite acțiunea reclamantei - SRL T împotriva pârâtului Consiliul Local T și obligă pârâtul la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial în suprafață de 2056,11. situat în imobilul din T, str.-, nr.2, înscris în CF nr.621 colectivă
Obligă pârâtul la 9520 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./16.03.2009
Tehnored. /2 ex./2.04.2009
Prima instanță:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
