Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 478/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 478/
Ședința publică din 12 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu sediul ales la "", B, Calea nr. 141,.3,.14, sector 6 împotriva sentinței nr. 694/28 octombrie 2008 Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă - SRL B prin avocat și intimații-pârâți Municipiul S și Consiliul local al municipiului S, prin consilier juridic, lipsă intimata-pârâtă - SRL Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se mai constată depunerea unor concluzii scrise din partea recurentei și a unei completări la întâmpinare din partea intimatului-pârât Municipiului S, ambele răspunzând în scris cu privire la excepția inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate a HCL nr.60/2001, în raport de data adoptării acesteia și data promulgării Legii 554/2004, excepție invocată din oficiu de instanță la termenul din 07.04.2009.
În raport de actele existente la dosar, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției invocată ca neîntemeiată, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 alin. 1 menționează că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
În ce privește fondul cauzei, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul municipiului S și Consiliului local al municipiului S, în ce privește excepția inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate parțială HCL nr. 60/2001, declară că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia, iar referitor la recursul promovat solicită respingerea lui, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința nr.694 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.60/2001 a Consiliului local al Municipiului S, formulată de reclamanta -" "SRL.
Pe fond acțiunea reclamantei -" "SRL formulată în contradictoriu cu Municipiul S și Consiliul local al Municipiului Saf ost respinsă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.60/2001 a Consiliului local al Municipiului S s-a însușit inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public.
S-a reținut că spațiul în litigiu situat în- este predat Casei de Cultură a municipiului S (fila 22 dosar), astfel că este dovedită utilitatea publică a acestuia, potrivit anexei Legii nr.213/1998, unde sunt incluse clădirile în care își desfășoară activitatea instituțiile publice de interes local, în care se încadrează și casa de cultură.
S-a apreciat astfel că nu există motive de nelegalitate a HCL a municipiului S nr.60/2001.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că deoarece bunul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului S nu poate fi vândut în condițiile Legii nr.550/2002.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs -" "SRL și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției de nelegalitate și admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu.
În motivarea recursului s-a menționat că în ce privește excepția de nelegalitate instanța de fond nu a ținut cont de faptul că același imobil face parte atât din domeniul public cât și din domeniul privat al municipiului
S-a arătat că instanța nu explică în nici un fel hotărârea pârâtei de a dezmembra o suprafață de 750 mp din imobilul situat în- fiind vândută după aceea către o societate comercială cu capital privat.
Mai mult, instanța de fond trebuia să observe faptul că includerea imobilului în domeniul public al municipiului S, nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr.213/1998, întrucât bunul declarat în domeniul public, nu face parte din categoria celor prevăzute la pct.III, din anexa legii, și nici nu este un bun de uz sau interes local.
Recurenta a apreciat că prima instanță nu motivează respingerea excepției de nelegalitate, pentru acest aspect fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.7 pr.civ.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că prin admiterea excepției de nelegalitate bunul în litigiu nu mai face parte din domeniul public și cade sub incidența dispozițiilor Legii nr.550/2002.
Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului și a invocat faptul că spațiul comercial pentru care recurenta-reclamantă solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare face parte din domeniul public al Municipiului S, domeniu public însușit prin Hotărârea Consiliului Local S nr.60/24.05.2001 și atestat prin HG nr.964/2002 privind atestarea domeniului public al județului
De asemenea s-a arătat că instanța trebuie să soluționeze excepția de nelegalitate invocată, în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 teza a II-a din Legea nr.554/2004:"În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
S-a apreciat că în raport de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, respectiv art.3 alin.1 și 4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pct.III din Legea nr.213/1998, art.2 al HG nr.442/1994, republicată, privind finanțarea publice de cultură și artă de importanță județeană ale municipiului B și locale, hotărârea atacată este legală.
S-au făcut aprecieri și cu privire la contractul de închiriere deținut de reclamantă.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cauză s-a invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual, respectiv a Hotărârii nr.60/2001 a Consiliului local al municipiului
Actul administrativ a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, astfel că dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 nu pot fi aplicate retroactiv.
La data emiterii actului existau anumite proceduri reglementate de lege pentru ca actul să poată fi supus controlului de legalitate. Din interpretarea dispozițiilor art.4 alin.1, art.27,28 și art.31 din Legea nr.554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate a actelor administrative individule emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 este inadmisibilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție este constantă în practică în acest sens (decizia nr.2530/2006, decizia nr.2736/2006), poziția fiind menținută și în practica din anul 2009.
O astfel de interpretare a textelor de lege se impune în vederea asigurării securității raporturilor juridice prin limitarea în timp a posibilității atacării unui act administrativ care a produs efecte juridice.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual tocmai în vederea garantării drepturilor câștigate.
A acorda posibilitatea atacării fără limită în timp a unui act ar reprezenta în fapt o încălcare a art.6 din Convenție, după cum se susține și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Atunci când legiuitorul a dorit să reglementeze această posibilitate a făcut-o expres, cum este cazul actelor administrative normative, ce pot fi atacate oricând pe calea acțiunii directe.
Deoarece însă nu poate înrăutăți situația părții în propria cale de atac, instanța de control va păstra soluția de respingere a excepției de nelegalitate pentru motivele invocate de prima instanță.
Susținerea recurentului că prima instanță nu și-ar fi motivat resping excepției este infirmată de cuprinsul hotărârii atacate. Prima instanță a apreciat că HCL a municipiului S este legală în raport de art.135 din Constituția României, arătând că imobilul are utilitate publică.
Recurenta arată în cererea prin care a invocat excepția cât și în recurs lipsa caracterului utilității publice prin dezmembrarea unei părți din imobil și vânzarea acesteia.
Vânzările invocate sunt ulterioare datei emiterii HCL atacată, astfel că instanța de fond nu putea să se raporteze la acest motiv.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de -" "SRL cu sediul în B,-,.1, sector 3, cu sediul ales la "" B, Calea nr.141,.3,.14, sector 6, împotriva sentinței nr.694/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
ptr.,
fiind în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
24.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
